Cititorii mei

Translate

sâmbătă, 30 iulie 2011

Nu-mi e aici sfârşitul!



Măria Ta Durere, Măria Ta Suspin,
Fierbinţi lacrimi de jale, voi, zile cu venin...
V-am primit toată viaţa cu zâmbetul pe buze,
De ifose şi mofturi nimeni să nu m-acuze.


Din zorii vieţii mele, furtuni am înfruntat,
Am ţinut piept, cu grijă, luptând neîncetat
Cu viclenia lumii şi-al ei diminutiv
Învesmântat pompos cu-n roşu adjectiv,


Cu buze ţuguiate şi fâlfâiri de gene,
Cu panglici atârnate de spini..., printre hiene
Ascunse după fluturi firavi şi inocenţi
Ce-n scurt timp se-afişau atât de violenţi...


Am păşit cu călcâiul crăpat şi plin de ţepe...
Măria Ta Durere, nu te mai pot percepe!
M-am învăţat cu tine, pe umbră îmi păşeşti,
Te-mbrac în primăvară, din suflet să-mi zâmbeşti,
Te învelesc cu clipa senină-a altei vieţi
Şi te hrănesc cu versul născut în dimineţi,
Te transform într-o boare, să-aline infinitul,
Măria Ta Durere, nu-mi e aici sfârşitul!




vineri, 29 iulie 2011

Perlele speranţei




Dimineaţa se răstoarnă peste seara ondulată,
Stelele se frâng şi ele, rătăcite-n zori senini,
Ne luăm dragostea de mână, pe suflete creionată
Şi-o hrănim cu sărutarea petalelor de măslini,
Definim iubirea-n pagini, îndemnaţi de-al vieţii ţel,
Picurând frânturi din Soare alinăm crudul apus,
Transformând în sărbătoare liniştea din carneţel,
Îmbibată cu splendoarea prinsă-n zborul nesupus.
Ne-mbrăcăm în calde vise, răscolind stropi de nectar,
Din izvorul nemuririi insuflăm lumii iubire
Mărturisim vers pe clipe, înşirate-n calendar
Precum perlele speranţei strălucind printre safire.





joi, 28 iulie 2011

Aritmetica



Am făcut o socoteală
Pe caietul de curat,
Să pot scoate la iveală
Tot ce tu m-ai învăţat.
Adunam clipa cu ceasul
Împărţind iubirea pură,
Triumfam primindu-ţi glasul
Ce-mi scădea peste măsură
Stropii plini de indignare,
Mă-nmulţeam cu infinitul...
Şi-n secunda următoare
Fracţionam labirintul
Prin care mă rătăcisem,
Pictat de tine-ntr-o noapte,
În care descoperisem
Frământările inapte
Provenite din părerea
Celor ce ne judecau
Aberându-ne tăcerea,
Fericirea explicau
Ca fiind sac de metale
Peste-averi nemăsurate...
Dar eu în braţele tale
Pur şi simplu... am de toate!
Fără virgulă sau puncte,
Sub totalul exprimat
Clipele ne sunt perfecte!
Ne iubim adevărat!


miercuri, 27 iulie 2011

O geană de lumină


O geană de lumină în palmă mi-a pătruns
Prin miez de noapte sumbru, vindecând orice rană,
Iar pescăruşul care mă striga îndeajuns
Deşi, uitasem parcă, de-un timp şi cum mă cheamă,
Pe-o aşchie de Lună îmi legăna menirea
Terorizând apusul cu zorii mei aprinşi,
Picura strop de suflet reinventând iubirea
Şi-o arunca spre mine cu ochii-ntre deschişi.
Din noaptea fără margini, strop cald dintr-o cascadă
M-a răpit de pe bolta plină de nori hidoşi,
Ascunzând o furtună în simpla acoladă
Pe aripi renăscute din ochii tăi frumoşi.
Duioase braţe calde îmi alinau destinul,
Arome de iubire împrăştiind mereu
În stropi magici de ploaie sărbătoream festinul
De-a dărui iubirea dată de Dumnezeu.




Anunt Umanitar





PINO ANDRAŞ OPREA,
scriitor imobilizat, vând cărţile: "JURNALUL DISTROFICULUI ŞI ÎNGERUL SUFLETULUI MEU" costă 20 ron. "JURNALUL DISTROFICULUI ŞI OCEANUL IUBIRII" costă 20 ron. "JURNALUL DISTROFICULUI CU PARFUM DE IUBIRE" Vol.1 "MIRACOLUL"; 2 "DIAMANTUL"; 3 "ÎNGERUL"; 4 "COMOARA" costă 30 ron/buc. "TANGOUL FERICIRII" costă 20 ron. "DRAGOSTE CRISTALINĂ" costă 20 ron. "GHIDUL IUBIRII" costă 20 ron. La orice comandă se adaugă taxele poştale. Tel. 0040721642890; ID/email: pino_scriitorul@yahoo.com, www.pino-scriitorul.blogspot.com. Vă rog daţi mai departe!Muţumesc!

marți, 26 iulie 2011

Trandafirul alb din piept




Priveam în ochii tăi spre stele
Şi-am întâlnit iubirea pură
Ascunsă printre acuarele
Înmărmurită de-o pictură.
Priveam din ochii tăi spre mine
Am revăzut gheţar masiv
Prin lacrimile cristaline,
Curgând de fapt fără motiv.
Am redat aripi unui zbor
Alungând stratul de zăpadă
Ce se-aşternuse în decor
Şi ne-am lăsat iubirii pradă,
Privindu-ne ochii
în noapte
Cum sub săruturi străluceau,
Aripile ascunse-n carte
Pe culmea norilor dansau.
Eşti trandafirul alb din piept,
Eu aripile tale-ntinse,
Eşti suflet în al meu suflet
Şi cerul pleoapei mele plânse.








luni, 25 iulie 2011

Sunetul zorilor zdrobiţi




Sunetul zorilor zdrobiţi
Pe pleoapa încă nedeschisă,
Sperând să mă scoată din minţi
Cu-a lor iubire interzisă
Născută-n nopţile firave,
Nedesluşind vreun fir de ger...
Avea silabele concave
Şi-am învelit-o în mister.
N-am vrut să-i dau detalii clare,
N-am vrut pe cord deschis să-i pun
Vreun strop din clipele amare
Sau vreun balon cert de săpun.
Aripi din fier forjat i-am dat
Într-un acvariu să înoate,
Fără să-mi pese c-a plecat
În zori de zi sau miez de noapte.
Sunetul cald, pictat în zbor
De glasul tău, şoptit pe geană
Transformă timpul în izvor
Topind secundele de teamă.
Un mugur crud renasc în zori,
Spre amiază înfloresc
Din palma ta sorbind culori,
Ochii tăi totu-mi dăruiesc.
Sunetul cioburilor sparte
Nu au puterea să m-atingă!
Eşti doar aici, nicicând departe,
Nimic nu poate să ne stingă
Flacăra sufletului viu
Născută-n stropi de ploaie reci,
Am fost cândva enorm pustiu...,
De-acum, suntem un tot pe veci!



duminică, 24 iulie 2011

Ocean de vise


Mi-e inima un pumn de viaţă,
Sufletul orizont de dor,
Sărutul tău zorii-mi dezgheaţă,
Născând dorinţele de zbor
Spre lumea noastră dătătoare
De dragoste nemărginită,
Spre cerul nostru plin de Soare
Unde iubesc şi sunt iubită.
Mi-e inima ocean de vise
Sufletul câmp de bucurie,
Eşti totu-n paginile scrise,
Fermecătoarea mea simbrie,
Întruchiparea purităţii
Şi Universul meu sublim,
Renaşti speranţa-n iarna vieţii
Drum peste aştri să clădim.


La Mulţi Ani!!!





De ziua ta, iubirea mea
Ţi-aş dărui suflet de stea,
Raze de Lună parfumată,
Dragostea mea nemăsurată
Ce-n suflet tainic o păstrez!
Nu vreau să crezi că aberez...
Ţi-aş dărui ceru' înstelat,
Ocean de vis înmiresmat,
Fiori din inima-mi plăpândă,
Voal de iubire ce-mi inundă
Nopţile cu-al t
ău dor nebun...
De fapt, voiam, atât, să-ţi spun,
Fără să crezi că te vrăjesc:
Din tot sufletul te iubesc!!!




sâmbătă, 23 iulie 2011

Un pumn de dragoste



Un pumn de dragoste aprinsă
Mi-a-nsiropat pustiul gând,
În nopţi de dorul tău cuprinsă,
Doar eu cu Luna cugetând,
Despre-al tău chip din vis desprins,
Despre seninul ce-mi pictează,
Iar cerul furtunos şi-nvins
De lacrimi, simt că-mi luminează,
Doar cu-n sărut furat pe gene,
O mângâiere neînsemnată,
Simplu cuvânt rostit alene
Din gura ta catifelată...
Îmi zvânta sufletul de lacrimi,
Zâmbetul cald mi-l creionează
Suspinele acoperindu-mi
Cu voalul clipei ce vibrează,
Un pumn din iubirea-ţi fierbinte
Mă va hrăni seri lungi şi seci,
Îţi voi păstra sărutu-n minte
Din sufletu-mi să nu mai pleci!






vineri, 22 iulie 2011

Toamna iubirii noastre


Ştii? Într-o zi, când vei zâmbi,
Neobservat, te voi zdrobi
La masa unde ne-am privit
Şi-ncă te-aştept, necontenit...

Ştii? Într-o zi, la colţ de nor,
Când voi simţi un alt fior
Cu-n vers şoptit te voi topi.
Metafore voi încropi.

Pe cerul nostru, verde crud,
Refuzând glasul să-ţi aud
Din simfonia de culori,
Să-ţi mai extrag dintre ninsori
Miresme calde pe genunchi,
Să-ţi picur dragostea-n rărunchi.

Ştii? Într-o zi, te voi uita!
Nici măcar nu voi regreta
C-am diluat a ta culoare
Pe-alei de toamnă roditoare.

Ştii? Într-o zi, vei fi trecut!
Iar spaţiul unde te-ai născut
Va fi doar o biată ruină
Din care-am ieşit la lumină.



miercuri, 20 iulie 2011

Stropi din dorul tău fierbinte



Stropi din stropii ploii noastre,
De mi-ar fi trecut prin gând
Să adun, spre culmi albastre
Când zburam, abandonând
Lacrimile şi tristeţea,
Durerea mult prea cernită,
Aş fi rămas cu blândeţea
Şi dragostea neclintită.

Stropi din clipa clipei noastre
De-aş fi aşternut pe file,
Peste versurile noastre,
Cu aromă de zambile,
Dragostea-aş fi despletit
Printre stropi de ploaie blândă,
Ceru-ar fi pecetluit
Dorul tău ce mă inundă.

Stropi din dorul tău fierbinte
De-aş rătăci-n ploaia verii,
Din a ochilor sorginte,
Aş da pagina uitării,
Aş presăra peste vreme
Stropi de vers născut sub ploaie,
Dragostea mea să te cheme
Sub a stropilor văpaie.








marți, 19 iulie 2011

Pentru tine-n orice noapte



Stropi de aur curg din Soare,
Picături de-argint din Lună,
Descifrând într-o splendoare
Curcubeu smuls din furtună.

Suflet de sărut pe clape,
Aşternut abstract pe pânze,
Zâmbet cald plutind pe ape,
Nuferi adormiţi în frunze.

Saci de dor pe-aripi m-apasă
Plâng şi stelele în şoapte,
Luna pare glorioasă
Dar, e singură în noapte.

I-am acoperit răceala
Ce-ar fi vrut s-o dăruiască,
I-am despletit căptuşeala
Cu-a ta dragoste cerească.

Am stors versurile toate
Din al dragostei izvor,
Pentru tine-n orice noapte
Să-ţi aştern poem de dor.




luni, 18 iulie 2011

Cu dragostea nu mă joc!



Ca un tren din gară-n gară
Am păşit prin astă viaţă,
Şuierând în clipa-amară,
Vibrând ca o dimineaţă.

Cu viteză, sau agale...
Urcând dealuri, stânci abrupte,
Coborând iute spre vale
Dintr-un vârf înalt de munte,
Împinsă de-împrejurimi,
Cu vagoanele în spate,
Cu zâmbete sau lacrimi
Am pornit-o mai departe...

Am oprit o clipă, două,
Călători am răsfăţat
Cu-n cuvânt şi-un strop de rouă,
Dar, mulţi m-au abandonat.

Drumul meu prin jungla vieţii
A fost mult prea zbuciumat,
Pe pagina tinereţii
Am luptat, luptat, luptat...

Călătorul navetist
N-a avut destul curaj
Să devină optimist,
Fiind doar un ambalaj,
Florile le-au ofilit
Deşi le-am stropit cu rouă,
Din gară s-au rătăcit
Pe aleea-n care plouă.

Drumul vieţii nu se-opreşte,
Gările rămân pe loc,
Sufletul încă-mi rosteşte:
Cu dragostea nu mă joc!




sâmbătă, 16 iulie 2011

Aştept


Lacrimile mi-au ars obrazul,
Nu-i ceva nou, nici ceva vechi,
Numai aşa-mi îngrop necazul,
Le tot revărs, perechi, perechi,
Suspinele mi-au secat viaţa,
Durerea m-a îngenunchiat,
Am trăit numai cu speranţa
Că Dumnezeu nu m-a uitat,
Că va avea şi pentru mine
O zi, o zi din viaţa mea, măcar
Când lacrimile cristaline
Nu vor mai curge în zadar,
O linişte mă va putrunde
În trupu-mi, de griji, ostenit,
Iar fericirea ce se-ascunde
Se va întoarce, în sfârşit.
Voi uita străzile pe care
Cu lacrimi multe le-am stropit
Şi voi păşi pe-alei cu soare
Cu sufletul reîntinerit.
Voi învăţa ce-i bucuria
De-a legăna nepoţi la piept,
De-ai adormi cu poezia
Ce-o voi aşterne-n timp ce-aştept.



Lacrimi pierdute



Ţi-aş strânge, într-o cupă, lacrimile pierdute,
Să-ţi ud mormântu-n care, acum, te odihneşti,
Dar, cred că, aş găsi, doar buruieni crescute
La capul tău, şi-ar arde speranţa că zâmbeşti
Acolo sus, măicuţă, unde-ai dorit s-ajungi...
Ţi-ai ales singur drumul, crucea ţi-a fost prea grea...
Tot ce-mi stă în putinţă, voi face, să nu plângi,
Destulă suferinţă există-n urma ta.
Mă voi ruga, cu lacrimi de sânge, pentru tine,
Mă voi ruga la Ceruri, la Maica Prea Curată,
Să-ţi dea un strop de milă, să ştiu că-ţi este bine,
Chiar dacă mie, maică, nu-mi va mai fi vreodată.
Să-ţi dea aripi de înger, loc sfânt şi liniştit,
Să-mi dai un strop şi mie, maică, din pacea ta,
Fiindcă n-am înţeles pentru ce te-ai jertfit
Şi-ai ales drumul ăsta, plecând 'naintea mea.






vineri, 15 iulie 2011

Valuri rătăcite






Între cratime te-aş pune,
Aşezat pe-un piedestal
Să te vadă-ntreaga lume...
Farul veşnic stând pe mal.


O clipă să-mi dai lumină,
Apoi să mă întristezi,
Să pretinzi că-i a mea vină
De-aceea-n zori luminezi.


Să plăteşti cu sărutarea
Valurilor rătăcite,
Să-mi adormi adânc uitarea
Fără cuib în a mea minte.


Cu majuscule te-aş scrie
Peste puritatea filei
Într-o noapte argintie,
Ţi-aş da lacrimile zilei.


Să-ţi clăteşti ochii cu ele,
Să-ţi hrăneşti dorul de viaţă,
Ţi-aş da zborul printre stele,
Ţi-aş da lacrima de gheaţă.


S-o topeşti cu sărutarea
Valurilor rătăcite.
Când vom reinventa marea
De oceane îmblânzite.


S-acostez la pieptul tău
Fără strop de stea polară
Pe veci să fii titlul meu
Cu majuscule din ceară.





joi, 14 iulie 2011

Clipe-n cascadă




Te crezi aşa puternic..., aşa sigur pe tine,
Dar te-ascunzi după nouri şi dai cu stropi în mine,
Crezând, c-al tău mister nu am cum să dezleg...
Îţi dau clipe-n cascadă, nu mă grăbesc s-aleg,
Îţi dăruiesc surâsul, cu el să te răsfeţi,
Îţi dăruiesc cuvântul, iubirea s-o înveţi
Printre vorbele calde, sau seci în conţinut.
S-alergi în disperare, dar n-am să-ţi dau mai mult!
Rămâi în a ta lume, nu vreau să înfloreşti
Pe-aleea mea de gheaţă, n-ai timp să mă iubeşti!
Rămâi sigur pe tine, nu te uita-napoi!
Uită ce-a existat, n-a rămas între noi
Decât o umbră falsă, lipită strâns de mine,
Te-aşez pe un fotoliu, să-ţi fie cald şi bine,
Să te iubesc la fel, să-ţi dăruiesc cuvinte
Aşa cum ştiu doar eu, şi de-acum înainte...


miercuri, 13 iulie 2011

Am luat Luna la goană



Am luat Luna la goană,
De pe cerul meu să plece...
Îmi şoptea c-a fost o toană,
C-ai fi doar un suflet rece
Cu ochi verzi şi mincio
şi...

Am luat Luna la goană
De pe-al meu cer să se ducă...
Îmi tot spunea că-n capcană
De dragoste, mă usucă,
Ochii tăi misterioşi...

Am luat Luna la goană
De pe-al meu cer să se spele
Cu licoarea-mi de pe geană,
Cu misterul dintre stele
Să revină-n zori ceţoşi.

În feliuţe-am tăiat-o
Şi-am gustat din ea o noapte,
Strălucirea i-am pictat-o
Doar cu ale tale şoapte
Şi-ai tăi ochi miraculoşi.

Am luat Luna la goană,
N-am vrut să o mai privesc
Doar ochii tăi şi-o icoană
Sufletul îmi încălzesc,
Redându-mi zori luminoşi.

Am luat Luna la goană
Cu-amintirea-ţi în desagă,
Într-o lume marţiană,
Am visat o noapte-ntreagă
Că ne iubeam, păcătoşi...





marți, 12 iulie 2011

Înger răpit





Înger răpit de coala-mi albă,
Nu-mi uda paginile triste!
Lacrima ta, precum o salbă
Ascunde-o-n zori printre batiste!
Răsari ca Luna printre stele!
Răsări ca punctu-ntre cuvinte!
Din toate versurile mele
Te-aş implora, să iei aminte
Când se preling, se opintesc,
În timp ce sufletu-mi săruţi...
N-am să-ţi mai spun cât te iubesc,
N-am să te rog să mă asculţi!
Pe-aripa ta voi picura,
Din zbor grăbit spre unic nor,
La pieptu-ţi cald voi murmura,
Topindu-mă în al tău dor,
Nobleţea unui curcubeu
Şi măreţia unei stânci,
Sub care mă ascund mereu
De ochii tăi senini şi-adânci.






luni, 11 iulie 2011

Între "sigur" şi "precis"


Plouă cu durere, ninge cu suspine,
Lacrimile grele ne curg din retine
De-adevărul, care, e mereu ucis
Sub puhoi de "sigur" şi munţi de "precis".

Arde miezul zilei sub greaua povară
Şi-n tupeu sălbatic gerul ne-nconjoară,
Ne străpunge pacea pe câmpul de luptă,
Veninul furtunii din senin se-nfruptă.

Ţipă de durere tăcerea din noi
Iar nemărginirea se destramă-n ploi,
Ne omoară visul mah
ării cu bani,
Îngropând speranţa pe sub bolovani.

Ne lovesc cu patos peste demnitate
Îngropând şi visul renăscut în noapte,
În sunet sarcastic se-avântă spre cer
Ridicând minciuna la rang de mister.

Dintr-un strop de suflet, cât un puf de nor
Mă ridic semeţ, pentru viitor,
S
ă salvez, din gheara nopţii, strălucirea
Oricât voi scălda cu lacrimi, iubirea.




duminică, 10 iulie 2011

Îmi e teamă




Îmi e teamă de-ntuneric! Întunericul din soare,
De tăcerea aşternută peste-a munţilor ninsoare,
De lumina orbitoare a-ntunecatei fiinţe
Ce plăteşte, nesătulă, omenia-n suferinţe,
Îmi e teamă de covorul roşu, aşternut la uşă
Care-ascunde, printre trepte, otrăvitoare căpuşă.
Îmi e teamă de răspunsul crud al copacilor copţi
Fiindcă nu-mi iese din minte goliciune-acelei nopţi.
Îmi e teamă să-ntorc clipa, răsfoită la final,
Să citesc negru pe alb, masca unui carnaval.
Îmi e teamă să descopăr c-am avut sfânta dreptate
Şi din clipa următoare, să păşesc spre libertate,
Să inund bolta cu-n răcnet, provocând vreo avalanşă
Pe covorul plin de zgură, nedorindu-mi vreo revanşă,
Să rostogolesc pe-obrazul fript de cearcăne şi zloată
Universul altor lacrimi, răstignite pe o roată,
Îmi e teamă de durerea crenguţelor din grădină
Ce foşnesc de-a mea durere, suferind fără vreo vină.



vineri, 8 iulie 2011

N-am să mă declar învinsă!




Plânge muntele-n izvoare,
Plânge ceru-n ploi de vară,
Plânge tâmpla cu sudoare,
Sufletul îmi plânge iară...
Plânge Eminescu-n ceruri
C-am udat cu lacrimi rima,
Stelele-ascunse sub nouri
Plâng de şi-au pierdut lumina.
Plânge salcia pe maluri,
Plâng şi macii în câmpie,
Cu mine, plâng mări în valuri,
Numai versul m
ă mângâie.
Plâng petalele de nalbă
Peste geana diminetii,
Stropii îngânaţi în salbă
Izbucnesc sub stâncă vieţii.
Plânge-n depărtări vioara
Lângă clape de pian,
A sosit în grabă seara
Fără de muzician.
Plânge streaşina mâhnită
Şi fereastra larg deschisă,
Printre versuri rătăcită
N-am să mă declar învinsă!



joi, 7 iulie 2011

Treptele secundei



Am coborât năvalnic în grota vieţii crude,
Spărgând ferestre-n răcnet, am imortalizat
Secvenţele durerii, l-am implorat pe Jude,
Sufletu-n mine zace rebel carbonizat...

Am licărit o clipă sub tăceri mormântale,
Sorbind cu linguriţa din zorii următori,
Mi-am implorat fiinţa să se ridice-agale
Dar rădăcina-mi piere sub caldele ninsori.

Am ridicat o geană punând semn între file,
Cu braţul drept pictez câte un vers pitic
Deşi în labirintul de mii şi mii de mile
Mă răscolesc furtuni în stil acrobatic,

Deşir surâs minuscul săpând adânc în noapte
Legenda dimineţii-n amurgul avansat,
Împletesc flori din roua pierdută printre şoapte
Urcând treapta secundei ce m-a încătuşat.



miercuri, 6 iulie 2011

Lacrimi metamorfozate

Printre sutele de lacrimi metamorfozate-n vers
Mă perind, cu-n gând lăuntric de a împărţi căldura
Sufletului vătămat, presărând în Univers
Dragostea fără de margini, cea care alungă ura,
Dragostea nepieritoare, fără pată, fără nori,
Picătura de splendoare, catifeaua din petale,
Tălmăcind cuvântul tandru cu arome de culori,
Prind în geană dimineţii curcubeul ce-n cristale
Culese din iarbă crudă a zorilor renăscuţi
Drum spre tine să-mi aştearnă, aripi să îmi dăruieşti,
S-alergăm prin iarba vieţii, până la stele, desculţi...
Şoptindu-mi că niciodată nu-ncetezi să mă iubeşti.

marți, 5 iulie 2011

Cum să fac să-ngrop durerea???



Dumnezeule din ceruri, Dumnezeule din... toate!
Cum să fac să-ngrop durerea, să pot merge mai departe?
Cum să uit că pe-astă lume am avut milă de toţi
Şi după un timp anume m-au trădat ca nişte hoţi?
Cum să uit c-am dat şi pâinea de la gura mea, în viaţă,
Iar acum, ca drept răsplată, trăiesc fără de speranţă?
Cum să uit că n-aveam tihnă şi nu mi-a păsat de mine...?
Iar acum, Prea Sfinte Doamne, acum..., te întreb pe Tine:
Tu, cu mila Ta imensă, unde-ai fost când fiul meu
Avea nevoie de Tine? De ce m-ai lăsat la greu?
Cui să-i mai cer îndurare? Milă cui să mai cerşesc?
De ce mi-aş dori o clipă, o clipă să mai trăiesc?
Doar să mă ascund sub lacrimi, să mă mint că va fi bine?
Doar fiindcă mai aud încă: "mai e nevoie de tine!"?
Ce nevoie-aveţi de mine? Doamne! Dumnezeul meu!
Sufletul mi-e ars în flăcări, nicicând nu voi mai fi eu!
Cu atâta scrum pe suflet, cu-aşa lacrimi sângerii...
De unde să am putere să-mi doresc alţi zori de zi?
El acolo putrezeşte? Nu Îl auzi cum mă cheamă?
Nu L-ai auzit în noapte când mi-a spus: "-Nu mai vii, mamă?"
Pentru mine nu ai milă? Eu n-am tată niciodată?
Am obosit ducând crucea, fără mamă, fără tată!
Din cinci flori crescuţi cu grijă, doi ai luat lângă Tine
Cui să-i mai cer îndurare? Cui îi e milă de mine???
Dacă Tu, Mărite Doamne Ţi-ai dat Fiul pentru noi,
De ce-mi fierbi sufletu-n lacrimi şi mi-l lepezi în noroi?
Ţi-am fost eu necredincioasă? Nu Te-am slăvit îndeajuns?
Atunci Doamne!!! Unde eşti? De ce stai de mine-ascuns?
Toţi îmi spun să trăiesc clipa, trecutul să-l las în urmă,
Însă nu au cum să vadă durerea ce nu se curmă.
Că ţărâna mă apasă pe suflet şi putrezesc
În acelaşi timp cu el, deşi tot mai folosesc
Apă, aer, chiar şi hrană, fără ţel şi fără vrere,
Nici măcar nu las în urmă cine ştie ce avere...
Toţi îmi spun că răul trece, precum trece orice val,
Deşi văd ce va fi mâine: "bine" superficial.
Eu de unde să am milă pe-acest pământ plin de spini?
Când în urma lui rânjesc fără teamă colţi de câini,
Eu, ce-am îndurat atâtea, doar să îi fie lui bine,
Cât să mai îndur şi-acuma când L-ai luat de lângă mine?
Cât să le suport tupeul şi minciuna fără teamă,
Când arde sufletu-n mine de numai ştiu cum mă cheamă?