Cititorii mei

Translate

sâmbătă, 22 martie 2014

Nu mai vreau să pier în noapte




Am aşternut clipele-n carte,
printre rafalele de vânt,
venind în mine, dintr-o parte,
am spart oglinzi cu un cuvânt.

Mă frământaţi cu aşa migală,
propuneţi totul pentru vid,
din grabă, fără îndoială,
alegeţi lanţul prins în zid.

Eu nu mai vreau să pier în noapte
ca un vapor fără ocean,
vreau din tăcere să smulg şoapte
cu strălucire de mărgean.

Vrea să iau de pe luciul mării
razele soarelui dansante,
din ochii mei să-ţi croieşti zorii
strălucitori, vii diamante.






luni, 17 martie 2014

Nu mai vreau să ştiu

 
 
 
ţi-am simţit urma pe zid,
stă brodată-n două zale,
versul plânge insipid,
timp pierdut în seri banale.

mă izbeşte peste geană
câte-o dâră de lumină,
brodată ca o năframă
ce-n sărutul tău se-anină.

printre degetele tale
şi-au săpat loc sângeriu
ale nopţilor petale,
dar eu nu mai vreau să ştiu.




joi, 13 martie 2014

Sub stele aurii



am luat o bancă, azi, prizonieră,
ca martor ocular al fericirii,
eu poet trist din altă emisferă,
tu înger sfânt în mrejele iubirii.

am făcut dragoste în văzul lumii,
mi-ai sărutat atent filă cu filă,
ignorând toate feţele mulţimii
mi-ai dezgolit aripa de acvilă.

ai aşternut în inima-mi flămândă
petalele speranţei purpurii,
am făcut dragoste un ceas într-o secundă
în văzul tuturor... sub stele aurii.



duminică, 9 martie 2014

Puţin câte puţin

 
 
 
Din stele blânde am brodat
iubirea pe pământ,
să port în piept un dor ciudat
din lacrimă şi cânt.

Din stele verzi am împletit
crenguţe de măslin,
sufletul ţi l-am dăruit
pe veci să ne iubim.

Să-mi pui în păr raze de stea
din cerul tău senin,
dezmeticindu-mi dragostea
puţin câte puţin.
 
 
 
 

miercuri, 5 martie 2014

în sunet de vioară

 
 
 
aş vrea să-ţi iau sărutul cu mine,
într-o vară,
lacrima toamnei crude să nu-l poată atinge,
să-l port, fără tăgadă, pentru că-mi aparţine,
la gât, ca pe-o vioară,
fiindcă mă poţi convinge.

îmi pui în ochi surâsul,
din cremene de dor
îmi împleteşti speranţa nopţilor argintii,
îmi despleteşti misterul nescris dintre apusul
şi răsăritul dulce, avid al viselor
în care-mi dai iubirea, s-o port, cât voi trăi.

să-ţi cânt din el cu jale
când stelele aţipesc
pe braţul iernii crude înveşmântată-n dor,
să-mi aduci primăvara încoronată-n cale,
să-ţi susur, fără teamă, de-a pururi, te iubesc!
în sunet de vioară, să-l sorb, să te ador.
 





sâmbătă, 1 martie 2014

lacrimile mele strălucesc pe foaie

 
 
aşteptam lumina binefăcătoare
să-mi inunde ochii loviţi de coşmar,
să-mi sărute geana, ce-n lacrimi amare
mi-au scăldat iubirea
                     fără de hotar.

am răcnit în noapte, surd, să nu m-audă
nicio stea polară, niciun zvâc de bici,
m-au strivit sub neguri, care-n ger asudă
să-mi oprească zborul...,
                     umbre mult prea mici...


aşteptam sărutul pur, ca o speranţă,
aninat pe frunte, în gânduri curate,
să-mi trimită-o clipă dorul în vacanţă,
să iubesc pedeapsa
                  primită în rate.

las în urmă stropii rătăciţi de ploaie
zbor peste năluca unui vis pierdut,
lacrimile mele strălucesc pe foaie,
îmi construiesc drumul,
                   de la început.