De ziua ta, voi smulge toţi spinii de pe lume,
să nu-ndrăznească nimeni a-mi înţelege vrerea,
să nu mai înflorească, dorind să mă consume,
vreun fir de crin sălbatic, să-mi ia din vers puterea.
De ziua ta, voi şterge tot cerul de zenit,
să nu se mai reverse vreo altă amiază
mai sfântă decât ploaia în care te-am iubit
şi te mai iubesc încă, izvor ce mă creează.
De ziua ta, voi pune o stea să te sărute,
să-mi simţi fiorul dulce, pe tâmplă, izgonind
orice mică tristeţe, din nopţile tăcute,
să-ţi cânte luna plină, când visele se-aprind.
De ziua ta, iubite, voi împleti suspine
cum fac seară de seară, nevrând să îmi opresc,
izvoarele de lacrimi născute-n dor de tine,
şi-am să-ţi aştern pe stele, la mulţi ani, te iubesc!
să nu-ndrăznească nimeni a-mi înţelege vrerea,
să nu mai înflorească, dorind să mă consume,
vreun fir de crin sălbatic, să-mi ia din vers puterea.
De ziua ta, voi şterge tot cerul de zenit,
să nu se mai reverse vreo altă amiază
mai sfântă decât ploaia în care te-am iubit
şi te mai iubesc încă, izvor ce mă creează.
De ziua ta, voi pune o stea să te sărute,
să-mi simţi fiorul dulce, pe tâmplă, izgonind
orice mică tristeţe, din nopţile tăcute,
să-ţi cânte luna plină, când visele se-aprind.
De ziua ta, iubite, voi împleti suspine
cum fac seară de seară, nevrând să îmi opresc,
izvoarele de lacrimi născute-n dor de tine,
şi-am să-ţi aştern pe stele, la mulţi ani, te iubesc!