Judecată

 

 

Între Nikita şi Nichita
Sărutul îl primeşte vita
Şi îl striveşte orice bou,
Nu-i ceva vechi, nici ceva nou.

Între Becali şi Brâncuşi
Masa tăcerii are uşi
Coloana-i blondă platinată,
De doctorul Ciomu sculptată.

Între ce-a fost şi va urma
Jivinele vor deforma
Pădurile cu verde crud,
Doar cu: "nu văd, tac, nu aud!"

Între romantici şi bancheri
Misterul zilelor de ieri
S-a spulberat când au ajuns
În faţa porţilor de Sus.

 

 

 

Nu călcaţi iarba-n picioare!

M-aş lungi pe iarba deasă
Să-mi recapăt alinarea,
Să mă simt din nou acasă,
Să nu mă strivească marea.

M-aş răzbuna pentru-o clipă
Lenevind în iarbă aiurea,
De rouă-aş face risipă
Până-ar înfrunzi pădurea.

Mi-aş întinde mâna dreaptă
Printre crengile de dud,
Devenind mai înţeleaptă,
Viscolul să nu-l aud.

Sunt atât de însetată,
Stelele le-aş răvăşi
Şi-n iarba înrourată
Liniştea mi-aş regăsi.

Stelele le-aş transforma
Într-o mie de comete
Şi din ele aş forma
Iarba care să mă îmbete.

Printre muguri plini de dor
M-aş topi de bucurie,
Pe vecie să măsor
Visul sfânt pe iarba vie.

M-aş lupta cu orice boare,
Cu orice viscol şi ger,
Nu călcaţi iarba-n picioare!
Vă implor, nu doar vă cer.

Tu mă adori, eu te iubesc!

N-am reuşit să mă abţin
Să stau o zi departe,
Simţeam că voi muri în chin
De-aş fi trecut prin noapte
Fără al tău sărut măcar
Şi-o sfântă mângâiere,
Aveam sufletul pus pe jar,
Răcneam dar, în tăcere.

Mi-ai întins mâna-n zori de zi,
Total te-am refuzat,
Dar, să-mi arăţi cât poţi iubi
Ca un Leu ai luptat.
Iubirea-învinge orice nor
Şi orice supărare,
Tu mă iubeşti, eu te ador
E rost de împăcare.

Am coborât din norii gri
La pieptul tău deodată,
Neîncetat ne vom iubi,
Iubirea-i minunată.
În ochii tăi mă regăsesc,
Lacrima a pierit,
Tu mă adori, eu te iubesc,
Norii s-au isprăvit.

Revenire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Stelele n-au mai căzut
Dar, voiau să mă acuze
Că-n clipa când te-am văzut
Țipătu-a înghețat pe buze.

Un trup beat de fericire
Eram, ceru-a împietrit
Sau tremura de uimire,
Nu știu însă, s-a sfârșit.

Numai cu o îmbrățișare
Dorul tău s-a spulberat,
Am învins, nu mă mai doare
Nimic cu adevărat.

Am învins noaptea cea vidă,
Am învins zloată și frig,
Zburând spre ziua toridă
Dragostea pot să mi-o strig.

De-acum lacrima se zvântă,
Suspinul se-ndepărtează,
Totu-n jurul nostru cântă,
Sufletele ne vibrează.

Iubită-s și iubesc

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Cascadă albă-n urma mea
Plutește vaporoasă,
Te-ai vindecat un timp cu ea,
Proaspătă și pufoasă
Precum o lacrimă de iarnă,
Din ceruri presărată,
De-acum începe să discearnă
Zăpada reciclată.

Firesc o fi să-mi fie dor
De ochii tăi o viață?
Să-mi tulburi stropii de izvor
Ce-mi dau altă speranță?
Să-mi mângâi trena îmbibată
Cu-a mea nouă iubire?
Eu n-am să te uit niciodată
Dar, nu-mi mai da de știre!

Ți-am zărit ochii printre stele
Un timp îndelungat,
Ți-am dăruit clipele mele
Și totuși ai plecat.
De-acum albastrul meu e verde
Și marea, chiar și cerul,
Chiar dacă nimeni nu le vede,
Doar eu cunosc misterul.

De-acum iubesc doi ochi ca iarba,
Cum te-am iubit pe tine,
Lacrima nu-mi mai sapă barba,
Nici sute de suspine
Nu-mi mai frământă suflețelul,
De-acum simt că trăiesc,
Am viața mea, mi-am găsit țelul,
Iubită-s și iubesc.

Aştept

Lacrimile mi-au ars obrazul,
Nu-i ceva nou, nici ceva vechi,
Numai aşa-mi îngrop necazul,
Le tot revărs, perechi, perechi,
Suspinele mi-au secat viaţa,
Durerea m-a îngenunchiat,
Am trăit numai cu speranţa
Că Dumnezeu nu m-a uitat,
Că va avea şi pentru mine
O zi, o zi din viaţa mea, măcar
Când lacrimile cristaline
Nu vor mai curge în zadar,
O linişte mă va putrunde
În trupu-mi, de griji, ostenit,
Iar fericirea ce se-ascunde
Se va întoarce, în sfârşit.
Voi uita străzile pe care
Cu lacrimi multe le-am stropit
Şi voi păşi pe-alei cu soare
Cu sufletul reîntinerit.
Voi învăţa ce-i bucuria
De-a legăna nepoţi la piept,
De-ai adormi cu poezia
Ce-o voi aşterne-n timp ce-aştept.

O pagină de cer

Planetele s-au ondulat,
Stelele drumu-au pietruit,
Ploile s-au debusolat,
Tot Universul s-a grăbit
Clipele lui să-mi dăruiască
Sufletu-n ele să-mi ascund,
La pieptul său să mă primească,
În cel mai tainic şi profund
Ungher al inimii rănite,
Să-mi aştern virgula firavă
Pe care o păstrez în minte
Cu iz de lacrimă suavă.
Să-mi pun amprenta pe-o planetă,
Pe-o stea să-mi iscălesc menirea,
Pe-o pagină de cer, discretă
Să-mi difuzez veşnic iubirea.
Petale-n versuri colorate
Ochii de dragoste să umple
Iar paginile mele-n noapte
Să lumineze multe tâmple,
S-aline suflete rănite
Stropind iubire peste veac
Pe inimile biciuite
Să ningă flori de liliac.

Ai şi tu dreptul să zâmbeşti!

Sunt fericită pentru tine,

Sunt fericită, dragul meu!
Să zâmbesc nu mă pot abţine...
Îi mulţumesc lui Dumnezeu!
Visul la care ai sperat
Prin nori imenşi şi-a făcut drum,
Un curcubeu s-a instalat
După furtuni de foc şi scrum.
De-acum cu aripile tale
Suflet plăpând să ocroteşti!
Avem cu toţi drepturi egale,
Ai şi tu dreptul să zâmbeşti!

Avem un an

Acum un an..., iubirea mea,
Spălam cu lacrimi dragostea,
Mi-ai rostit: "-Ce mult mi-aş dori
Să fiu şi eu iubit... o zi
Aşa cum ştii tu să iubeşti!"
Mai ştii, iubire? Ţi-aminteşti?
S-au scurs atâtea nopţi şi zile...
Ţi-am aşternut atâtea file...
Prin toată lumea-ai colindat,
Ţi-am dus dorul neîncetat,
Şi-am făcut tot ce am putut
Dragostea mea ţi-am aşternut
Pe un covor plin de petale...
Când ai întins braţele tale!!!
Mi-ai picurat sfânta iubire,
Înveşmântată-n fericire,
Mi-ai dăruit clipe fierbinţi
Cerul vieţii să mi-l alinţi,
Lacrimi de pe obraz mi-ai şters
Devenind al meu Univers,
Mi-ai spus inima să-mi ascult,
Te iubesc mult! Enorm de mult!
Un an din viaţa mea ţi-am dat,
Sufletul rănit mi-ai pansat,
De-un an, e de iubire plin,
Te iubesc enorm, Cătălin!

Vom înflori ca-n primăvară

O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat
Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,
Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,
Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum
Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,
Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor
Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,
Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.
Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat
Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,
Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,
Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.
Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară
În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară.

Te-am tradat...sau...

Când cămaşa ţi se-agăţă
Şi se rupe, cumperi alta
Sau umbli-n şifonier?
Atunci când viaţa te învaţă
Că-i aşa de mare bolta
Şi-are foarte mult mister,
Când te trezeşti dimineaţa
Fără un strop de cafea,
Nici ţigări n-ai în pachet,
E o simplă zi din viaţă
A ta, a lui, chiar şi-a mea,
E o floare din buchet...?
Când eşti sincer şi deschis
Unui dialog orbesc
Şi-apoi plătit cu trădare,
Când ţi s-a rostit: "-precis!"
Într-un moment nebunesc
Ai putea spune cât doare?
Doare, este-adevărat
Dar nu pleca capu-n jos
Alungă şi fă-ţi un duş
Sufletul tău minunat
Poate fi mult mai frumos...
Asta fac şi eu acuş ' ...

Sunt un OM, nimic mai mult

Mi-a spus un amic aseară:
"Şi? de ce nu te răzbuni?
I-am răspuns şi-eu într-o doară:
"Pentru că... azi nu e luni!"

De ce oare-n lumea asta
Răzbunare-i importantă?
Dacă nu deschid...fereastra
Şi nu vreau să fiu amantă,
Ar fi cazul să lovesc?
Şi ce aş primii în schimb?
Eu încă pot să iubesc...
Chiar dacă nu am un... nimb,
Nu-s logică...realistă...
Pot visa cum n-o fac mulţi
Chiar de uneori sunt tristă...
Nici nu vreau să mă asculţi.
Visul meu e frenezie
Şi speranţă de lumină,
Viaţa mea nu e pustie,
Nu sunt un miner în mină,
Sunt un OM, nimic mai mult
Şi cu bune şi cu rele,
Chiar dacă stau şi te-ascult
Cum îmi dai tu sfaturi grele...
Din viaţa ta adunate...
De ...mare cult şi plimbat...
Am şi eu o viaţă-n spate...
Dar trăiesc adevărat.

Voi scrie...

Voi scrie-n orice clipă, voi scrie-n orice zi
Atâta timp cât viața îmi poate oferi
Speranța că în lume iubirea n-a pierit...
Deși sufletu-n mine a fost... mult terfelit
De oameni cruzi, trufași și mult prea ipocriți ...
Voi scrie tot ce simt, simt că mulți mă iubiți.
Cuvintele-așternute simt cum vă-încolăcesc
Cu o mireasmă dulce, scriu fiindcă vă iubesc
Pe toți acei ce nu veți călca în picioare
Nicicând iubirea lumii, iubirea care doare,
Iubire-adevărată, cea care înflorește,
Iubirea cea adâncă, cea care dăruiește
Fără a cere-n schimb nimic material,
Iubirea ce nu trece cum trece orice val,
Iubirea ce trezește fiori calzi și adânci,
Iubirea ce te face să râzi sau chiar să plângi
De fericire când o simți cum te cuprinde,
Iubirea-adevărată...cea care nu te minte.

Când vei veni

Când vei veni, iubirea mea, chiar nu-mi doresc să te răsfăţ,
Am să-ncerc să-mi ascund dorinţa, prea mult cu ea să nu te-nvăţ,
Când vei veni, în ochii tăi, am să privesc doar un minut,
Am să încerc să nu vibrez, dar am să vreau să te sărut.
Când vei veni, totul va prinde din nou culoarea ce-ai furat
În dimineaţa-aceea rece, ploioasă, rea, când ai plecat,
Când vei veni, voi putea spune, că în sfîrşit pot respira,
Nimic nu mai e alb şi negru, mi-ai readus culoarea ta.
Când vei veni, lumea de gheaţă, într-o secundă va dispare
Doar tu eşti cel ce-mi dă speranţă, şi te iubesc la disperare!
Am să încerc, să nu-ţi arăt, ce simt, dar, nu pun rămăşag
Că-n suflet voi putea s-ascund, faptul că-mi eşti atât de drag.

Ne învelim în iubire

Nu ştiu de unde-ai venit,
Din albastru infinit,
Sau din bolta înstelată,
Dar ai venit dintr-o dată
Să-mi luminezi un nou drum,
De mînă ne luăm de-acum
Şi pornim spre fericire,
Ne învelim în iubire
Şi în sărutări fierbinţi...
Cu vorbe dulci mă alinţi
Şi doar calde mîngîieri
Îmi oferi......... mîine şi ieri
Ca şi astăzi.....şi oricînd,
Eu te voi purta în gînd
Şi-în suflet, ca pe un dar
Vom umple-al vieţii pahar
Cu amintiri minunate
Doar de tine parfumate.

LA MULTI ANI ANDREEA si ANDREI!

Pentru toţi amicii mei,
Numiţi Andreia, Andrei....
Un călduros La mulţi ani!
Sănătate şi mulţi bani!
Tot ceea ce vă doriţi
În cel mai scurt timp să primiţi!!!
Eu mai puţin vă ofer.....

Dar e din suflet, sincer.

Pămîntul tremură sub mine..........

Caut oglinda să găsesc
Ce e cu mine, nu-îndrăznesc
Să spun ce simt...să spun, c-aş vrea
Să te sărut.....dar n-aş putea.....
Un timp eram....echilibrată....
Păseam cu tine....laolaltă
Pe o alee-mbobocită.......
Iar acum mă simt împietrită.
Te-am înţeles...şi te-nteleg,
Însă din nou n-am cum să-aleg,
Pămîntul tremură sub mine..........
Deja m-apasă-un dor de tine
Imens....şi greu...nemăsurat
Şi nici măcar nu ai plecat,
Dar ziua zboară ca minutul,
Deja mi-e dor să-ţi simt sărutul!!!
În două zile............eşti departe,
Ştiu, înţeleg şi-ţi dau dreptate,
Dar, EU? chiar nu-mi vine să cred
Am devenit un sloi ....putred,
În mîna ta un sloi topit,
Nu pot să cred ce-am devenit,
Nu pot să cred şi totuşi tu
Mi-ai încălzit tot sufletu',
Mi l-ai încins şi dezgheţat
Chiar de la primul sărutat.

Sunt aşa de rătăcită........

De dragul vostru spun "DA"....poate pe undeva simt...
Însă...dragii mei amici, totuşi eu încă mă mint,
Stau într-un colţ şi v-ascult...încerc sfatul vostru bun
Să-l trăiesc, să-l iau în seamă, însă nu ştiu cum să spun....
Nu-i totul aşa cum pare, nu pot spune-adevărat
C-aş fi purtată de valuri....chiar dacă v-am ascultat
Şi-am fost de acord cu voi, totuşi numai jumătate
Din sufletul meu zîmbeşte, restul e cuprins de-o noapte
Din care nu pot ieşi....oricît mă trageţi afară,
În fata voastră spun "Da", însă-n a mea inimioară,
Mocneşte o ceaţă deasă fără gînd de destrămare....
Vă răspund afirmativ, însă dragii mei .....mă doare!!!
Că nu pot de-acord să fiu cu voi în totalitate,
Însă nici n-aş putea spune că nu aveţi toţi dreptate,
Aveţi, multă-ntradevăr....dar eu încă nu-s ........finită,

Poate sunt o luptătoare....dar sunt aşa rătăcită........

Mi-e-aşa de tare dor de tine............

Mi-e-aşa de tare dor de tine
De-aş alerga printre coline,
Munţi, dealuri şi cîmpii întinse...
Din clipa ce-ai pătruns în vise,
Mi-e-aşa de dor de aş ....zbura
Să-ţi aduc toata dragostea
Ce mă apăsă-n piept, apasă...
De parcă am inima arsă...
Mi-e dor de-îmbrăţişarea ta
Şi ne desparte vremea rea
Şi cîţiva kilometri .... doar
Mi-e-aşa un dor de n-ai habar...

Şi la bine şi la greu!!!

Sunt aici, voi fi mereu
Şi la bine şi la greu
Pentru tot omul cinstit.
Niciodată nu evit
Pe cel care mă iubeşte,
Însă, nu mă foloseşte!
Nu-mi doresc nimic să schimb
Dar, în lume când mă plimb
Şi privesc, nu pot să cred!
N-am în cine să mă-ncred!
N-am în cine să-mi pun bază,
Să-i dau o floare din vază,
Sau chiar o grădină plină,
Cu trandafiri, din inimă.
Sunt şi eu un om, ca toţi,
În lumea asta de hoţi,
Sunt un om, cum sunt destui,
Mulţi mi-ar pune pielea-n cui...
Dar, dacă atent m-asculţi,
Şi eu aş pune pe mulţi...
Doar că-s mică de-nălţime
De-aceea cred că-i mai bine
Să nu mă-ntind pân' la cui
Dar nici în copac nu sui.
Nu îmi e frică de vânt,
Dar e bine pe pământ
Când mă simt în siguranţă,
Asta-mi place mie-n viaţă.
Sunt aici, voi fi mereu
Şi la bine şi la greu!
Dacă eşti cinstit cu mine
Sunt aici şi pentru tine!