Din lacrimile mele

 

 

 

Din lacrimile mele
te-ai întrupat, iubire,
din cerul plin cu stele,
din dorul nesfârşit...
Din lacrimile mele,
ochii-ţi sunt de safire,
slovele-au miere-n ele...
Bine ai revenit!

Din lacrimile mele
fierbinţi, te-ai întrupat,
din clipele acele
de dor nemăsurat.
Din lacrimile mele
ce-au curs fără-ncetare,
te-ai întrupat, iubire...
Sufletul numai doare!

Te-ai întrupat când lumea
părea că-a luat sfârşit,
c-a ruginit pădurea,
munţii s-au prăbuşit,
răul lovea în vele
fără acoperire,
din lacrimile mele,
te-ai întrupat, iubire.

Te voi aştepta

Te voi aştepta în gară,
Să nu cari griji în bagaj,
Să-mi aduci, ca-n acea seară
Sufletul în port-bagaj.

Te voi aştepta, iubire
Să-mi aduci, doar ce-mi doresc,
Nu vreau aur, nici safire,
Vreau numai să te iubesc!

Miliarde de safire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Verde mi-a fost dat în viaţă

Să iubesc pentru vecie

Verdele-nseamnă speranţă,

Verdele-mi dă apă vie.

Verdele îmi dă splendoare,

Verdele-mi dă strălucire,

Îmi dă, într-o sărutare,

Miliarde de safire.

Verdele-nlătură spinii

De care mă tot lovesc,

Zbor în mijlocul grădinii

Când ochii lui mă iubesc.

Verdele îmi dă cuvântul

Din care, vers împletesc,

Să pot înverzi pământul

Cu eternul: Te iubesc!

Perlele speranţei

Dimineaţa se răstoarnă peste seara ondulată,
Stelele se frâng şi ele, rătăcite-n zori senini,
Ne luăm dragostea de mână, pe suflete creionată
Şi-o hrănim cu sărutarea petalelor de măslini,
Definim iubirea-n pagini, îndemnaţi de-al vieţii ţel,
Picurând frânturi din Soare alinăm crudul apus,
Transformând în sărbătoare liniştea din carneţel,
Îmbibată cu splendoarea prinsă-n zborul nesupus.
Ne-mbrăcăm în calde vise, răscolind stropi de nectar,
Din izvorul nemuririi insuflăm lumii iubire
Mărturisim vers pe clipe, înşirate-n calendar
Precum perlele speranţei strălucind printre safire.

Vinovaţi de iubire

Am ridicat ochii spre cer
Să-mi cer iertare, de-am greşit
Că te iubesc ca pe-un înger.
În noaptea când m-ai copleşit
Cu sărutări şi mângâieri,
Cu zbor pe aripi de iubire
Când am fost doi prizonieri
Iubindu-ne printre safire,
Pe boltă-am ridicat privirea
Să-mi văd martorii nedormiţi
Şi nu mică mi-a fost uimirea,
O stea zărise doi iubiţi,
Ce s-au iubit intens o noapte,
Ce se iubesc enorm, real,
Ce-au adormit stelele toate
Hrănind un singur ideal.
Numai o stea zâmbea pe boltă,
Numai o stea ne mai privea
Iubirea noastră dezinvoltă
Puterea zorilor strivea.
Timpul de drag înmărmurise
Doar inimile mai pulsau,
Tot Universul adormise,
Nici stelele nu mai valsau.
Eram doar noi şi-o biată stea,
Eram doar noi îmbălsămaţi
În suflete cu dragostea,
Ne iubim, suntem vinovaţi.