Fiindcă vreau să mulţumesc

Am urlat de disperare,
Glasu-n nori mi-a-nţepenit,
Am zbierat atât de tare
Şi-n durere-am amuţit...
Mă priveaţi fără putinţa
De-a mă ridica din groapă,
De a-mi sfârşi suferinţa
Ce nu e deloc o joacă.
Un cuvânt, din fiecare
Suflet plin de Dumnezeu,
S-a transformat într-o mare
Putere, pe care eu
Pe inimă mi-am postat-o,
Cu ea zilnic m-am hrănit
Iar durerea-m transformat-o
În vers cald, neşlefuit.
Voi, prieteni minunaţi,
Cu căldură şi iubire
M-aţi salvat, ca nişte fraţi,
Pe linia de plutire
M-aţi readus în sfârşit,
De-acum sunt în siguranţă,
Cerul din nou mi-a zâmbit
Şi mi-a dăruit speranţă.
Prin voi toţi, m-am regăsit,
Mă ridic şi voi porni
Pansând sufletul rănit
Cu versul meu, zi de zi.