Lăcrimând prin anotimp

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe-obrazul meu, brăzdat de timp,
Voi ştii că-n viaţă nu-mi ajunge
Să te-ascund sub un anotimp.

În primăvară mi-ai dat viaţă,
În vară cerul înstelat
Şi m-ai trezit de dimineaţă
În toamna ce s-a instalat.

Oricâte lacrimi vei mai şterge
De pe obrazul meu, ridat
Cu tine-n suflet eu voi merge
Prin anotimpuri, neîncetat.

Din gândul tău voi lua culoare,
Cu elixir amestecată
Şi-o voi răstălmăci sub soare,
Să-ţi dau iubirea mea curată.

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe toate le voi transforma
În mângâieri ce vor ajunge
Să-ţi lumineze inima.

Evadare din vis

Din braţe visul m-a scăpat
În clipa când am auzit
Cum ceaţa, zorii i-au crăpat
Şi firul ierbii-a umezit.

Mi-am ridicat ochii spre cer,
Rugându-mă la o zi nouă,
Cearceaful, vechiul grănicer,
L-am ambalat, afară plouă.

Privesc prin pânza ploii, deasă,
Căutând soarele absent,
O linişte dulce m-apasă,
Din nou ai fost, în vis, prezent.

Mă-mbrac în liniştea smerită,
Aceeaşi haină, ca şi ieri,
Să par o piatră nelovită
De ploile din primăveri.

Îmi trec prin plete mângâierea
Ce ţi-aş fi oferit-o-n dar
Şi sorb o gură din tăcerea
Ascunsă bine-n calendar.

Mă urc pe tocuri zgomotoase
Şi reiau drum abandonat,
Sub braţ, cu amintiri frumoase,
Păşesc sub cerul înnorat.

Cobor o scară, urc o treaptă,
Prin labirint mă rătăcesc
Căutând calea cât mai dreaptă
Cu-n fir de ploaie mă hrănesc.

Priviri de ceară mă topesc
Îmbălsămate-n solzi de gheaţă,
Ades de ziduri mă lovesc
Dar, tot înaintez în viaţă.

Îngurgitez cu greu o ştire
O alta mă disperă clar,
Un fapt divers ar vrea să mire
Trăindu-şi viaţa în ziar.

Răstorn iubirea-n doze apte
La rădăcină de stejar
Ocrotind aripi mici, necoapte,
De-o lume plină de coşmar.

Un bob din podul palmei mele
Ce s-a prelins de pe obraz
Visează printre rămurele
Să înmugurească în necaz.

Sudoarea îmi sărută fruntea
Şi pasu-mi se încetineşte
Când caut către toamnă, puntea,
Chiciura mă încărunţeşte.

Mă-ntorc în cuibul meu de-o viaţă
Cu graba unui titirez
Să-mi iau o clipă de vacanţă
Şi stresul să îl demolez.

M-aşez la o cafea fierbinte
Cu gustul binefăcător,
Tu stai comod în a mea minte,
Eu scriu, din nou, de al tău dor.

Un roi de stele mă-nconjoară
Şi ceru-mi pare sidefiu
Deşi, de mult nu mai e vară,
Visez, şi eu, într-un târziu.

Tablou mirific mă inundă,
Pe pagină se instalează,
Cupa refuză să ascundă
Stropii care mă întristează.

Din taina sufletului ţes
Câte o pagină vibrând,
Să pot renaşte fără stres,
Îţi sărut amintirea-n gând.

Implor chiar luna să se spele
De gheaţa aşternută-n ierni,
Pe lacrima inimii mele
Iubirea, să poti s-o discerni.

Mă redresez sub ploi avide
Sorbind seninul strecurat,
Zâmbesc, de viaţa va decide
Că unic vis, mi-a fost furat.

Firave flăcări se dezmiardă
Pe trupul răstignit de dor,
Inima nu vrea să te piardă
Din culmea albă-a norilor.

Luna pe creştet mă apasă,
Genele-mi cad într-un nou vis,
E cald în suflet, cald în casă
Şi multe mai aveam de zis.

Borcanul cu magiun

Din borcanul cu dulceaţă
Aruncat prin frigider
A ieşit azi dimineaţă
Un fecior plin de mister,
Avea ochii migdalaţi,
Obrajii ca nectarina,
Buzele... nu mă-ntrebati
Cum erau, avea maşina
Parcată chiar lângă hol,
Destul de încăpătoare...
N-am vrut să mă dau de gol
Cât mi-e dragostea de mare
Şi-am dat ochii peste cap,
Simulând un mic leşin,
L-am întrebat dacă-ncap
În borcan, ochi de măslin,
Trupul zvelt şi arogant,
Chipul dulce ca o dudă...,
Însă... cât un elefant
Nici n-a vrut să mă audă.
Mă gândeam să-l ţin o seară,
Să-i recit vreo poezie,
Să-l vrăjesc ca pe-o comoară,
Dar era doar o... piftie,
Uitată de la Crăciun,
Stropit cu mult usturoi,
În borcanul de magiun
Bun de-aruncat la gunoi.
Nici măcar să ung clătite
Nu mă voi încumeta,
Sigur de-acum înainte
Gemu-l voi eticheta.

Nu-mi e aici sfârşitul!

Măria Ta Durere, Măria Ta Suspin,
Fierbinţi lacrimi de jale, voi, zile cu venin...
V-am primit toată viaţa cu zâmbetul pe buze,
De ifose şi mofturi nimeni să nu m-acuze.

Din zorii vieţii mele, furtuni am înfruntat,
Am ţinut piept, cu grijă, luptând neîncetat
Cu viclenia lumii şi-al ei diminutiv
Învesmântat pompos cu-n roşu adjectiv,

Cu buze ţuguiate şi fâlfâiri de gene,
Cu panglici atârnate de spini..., printre hiene
Ascunse după fluturi firavi şi inocenţi
Ce-n scurt timp se-afişau atât de violenţi...

Am păşit cu călcâiul crăpat şi plin de ţepe...
Măria Ta Durere, nu te mai pot percepe!
M-am învăţat cu tine, pe umbră îmi păşeşti,
Te-mbrac în primăvară, din suflet să-mi zâmbeşti,
Te învelesc cu clipa senină-a altei vieţi
Şi te hrănesc cu versul născut în dimineţi,
Te transform într-o boare, să-aline infinitul,
Măria Ta Durere, nu-mi e aici sfârşitul!

Noapte crudă

Noapte crudă, fără vlagă,
Te-aş aşterne pe-o câmpie,
Să te-adorm o viaţă-ntreagă
Să nu mă mai simt pustie.
Noapte crudă, dureroasă,
Te-aş închide-n zori cu rouă
Să-ţi pictez firea hidoasă
Cu braţele amândouă,
Aruncând raze de stele
Peste bolta înnorată
Şi din lacrimile mele
Să-ţi dau dragostea curată.
Noapte crudă, fără vise,
Fără somn, fără vreo şoaptă,
Din cuvintele nescrise
Ţi-aş clădi ruga ce-aşteaptă
Să se facă dimineaţă,
Cerul să îmi lumineze
Pentru prima oară-n viaţă,
Drum prin neguri să paveze,
Să repreiau hamul vieţii
Ce simt c-am scăpat din mână,
Şi prin densitatea ceţii
Rătăcesc ca o nebună
Ce mai crede încă-n bine,
Ce mai speră-n cer senin...
Noapte crudă, fără tine
Doar şerpii-ar avea venin,
Doar vulpile-ar fi şirete,
Roua-n iarbă ar sclipi,
Stelele-ar zâmbi în plete
Până-n cea din urmă zi.

Strop de viaţă peste noapte

Strop de viaţă peste noapte,
Zbor de porumbel albastru
Revenit de prea departe
Străluceşti precum un astru
Dând secundei seci - splendoare,
Beznei - veacuri de lumină,
Lacrimilor - sărbătoare,
Noapte sfântă, noapte plină
N-am cu ce să te aseamăn,
Izvor candid redând viaţă,
Te iubesc fără de seamăn!
Eşti totul în a mea viaţă
Rătăcită-adânc în haos,
Numai tu îmi dai mereu
Zâmbet fără de repaos.
Te iubesc, îngerul meu!

Lacrimi să curgă doar în vise

Aş căuta printre cuvinte, dar gândurile mă doboară,
Aş destrăma toată secunda, născând minutul adormit
Fără să-mi pese de tăcerea ecoului din prag de seară,
Te-aş alunga, visând frenetic, din al meu gând, neîntocmit.
Aş căuta cu ochii-n lacrimi o oază-n ochii tăi cei verzi,
Aş destrăma sufletu-n două, pe alte drumuri aş umbla,
Chiar te-aş minţi că te urăsc, poate te-aş face să mă crezi
Şi-apoi în lacrimi m-aş topi, de n-aş mai putea asambla
Cioburile iubirii noastre, oricât de mult m-aş strădui,
Te-aş alunga, visând sălbatic, te-aş alunga în depărtări,
Te-aş alunga din seri senine, stelele toate-aş rândui
În aşa fel, încât s-adoarmă nopţi crude, pline de aşteptări.
Te-aş alunga peste durere, peste suspine, peste Soare
Mi-aş arde inima în flăcări, interzicând ploii albastre
Să ne stropească cu iubire, să nu vărs lacrimi în izvoare,
Te-aş rechema de-aş face schimb, de clipe, iar iubirii noastre
I-am construi alt drum prin haos, i-am dărui o altă viaţă,
Să întorc totul ca pe-un val, să schimbăm totul, să trăim,
Lacrimi să curgă doar în vise, noaptea să fie dimineaţă,
Să nu existe depărtare, necontenit să ne iubim...

Respir alt început de viaţă

De la cinci ani tot scriu mereu,
Pe unde şi... când am putut,
Iar acum bunul Dumnezeu
M-a ajutat... extrem de mult,
Mi-a scos suflete dragi în cale,
Fiinţe blânde, minunate,
Ce nu m-au mai lăsat spre vale
Să mă tot duc, şi nici în noapte
Să hoinăresc fără vreun ţel,
Mi-au aprins steaua adormită,
Mi-au intrat până-n sufleţel.
Simt că trăiesc, sunt împlinită...
Ca dup-un vis, prea minunat
Zăresc alţi zori de dimineaţă,
Am atins ceea ce-am visat,
Respir alt început de viaţă.

Nu esti un vis abstract

Doar n-am făcut un legământ
Să te iubesc o viată-ntreagă,
Dar m-am trezit din vis plângând...
Visam că azi nu-ţi mai sunt dragă.
Doar n-am plătit servici prestat
Chiar de te simt sub trupul meu
Iar zboru-a fost prea minunat...
Visam din nou sărutul tău...
Doar n-am dormit o veşnicie
Şi m-am trezit acum la viaţă
Noapte de noapte numai ţie
Să ţi-o descriu de dimineaţă.
Doar n-am făcut nici un contract,
Nici un pas nu-i deja trasat,
Deşi n-a fost un vis abstract
Şi ne iubim cu-adevărat...

Chiar daca...

Chiar dacă ziua-n van va trece fără să te aud măcar
Noaptea va fi mult, mult mai rece fără sărutul tău în dar,
Chiar dacă clipa e de gheaţă iar depărtarea e enormă,
Eu mă voi strecura prin ceaţă riscând să-mi capăt altă formă,
Chiar dacă ploaia mă îmbie sub o umbrelă să m-ascund
Sărutul tău să-îmi retrezească sentimentul cel mai profund,
Chiar dacă dimineaţa vine, ca-n orice zi, tot cu un vis
Și-n el ești numai lângă mine, petecul meu de Paradis,
Chiar dacă depărtarea doare, visul meu e de fapt coșmar
Eu te veghez din depărtare și te sărut imaginar.
Chiar dacă timpul nu se-oprește în loc atunci când te-întâlnesc,
Te port oriunde-n al meu suflet din simplu fapt că te iubesc.

Esti umbra mea

Răvășitoare umbră-ai devenit,
M-ai exilat în tainele iubirii,
Mi-ai insuflat sufletul dezgolit
Și mi-ai trezit petala zămislirii,
Din fir de dor mi-ai împletit speranță
Din șoaptele tăcerii bucurie,
Ești umbra ce-mi trezește dimineață
Luceafărul ce nu a fost să fie,
Doar cu-o privirea noaptea-mi luminezi
Și visul îmi veghezi de zmei hidoși,
Iar cu lumina ochilor tăi verzi
Îmi conduci pașii peste nori pufoși.
Mă-mbraci și mă dezbraci în galaxie,
Ceaţa din suflet mi-ai îndepărtat-o
Te-ai cuibărit în suflet, a mea umbra vie,
Aleea ofilită mi-a înmiresmat-o.

Azi, vreau sa stau ascunsa

Azi, vreau să stau ascunsă, ascunsă-ntr-un cuvânt,
Să nu mă vadă nimeni, să fiu un strop de vânt,
Să mă transform în murmur de izvor nesecat,
Azi vreau să stau ascunsă...azi noapte te-am visat
Cum mă divinizai cu-al tău sărut sublim,
Dar vreau să mă ascund...doar azi, nu mai puțin,
Să mă ascund sub roua de sub tălpile tale
Și-n strigatul iubirii, să zbor prin infernale,
Unice și eterne miresme îmbibate cu al tău curcubeu,
Azi, vreau să stau ascunsă, doar în sufletul tău.
Azi, vreau să stau ascunsă în peștera răbdării,
Să nu m-audă ploaia dansând clipa visării,
Să nu m-audă zorii trecând pe-a ta alee,
Nici visul primăverii nu vreau să se încheie.
Azi, vreau să stau ascunsă în norul ce se naște,
Să nu mă regăsesc... nici eu, nu mă cunoaște
Azi, nici a mea suflare, nici măcar dimineața...
Azi, vreau să stau ascunsă, azi vreau să-mi ascund viața
În peștera iubirii fără pic de ecou.
Azi, vreau să stau ascunsă doar în sufletul tău.

Amandoi pe un vapor

M-am trezit aşa speriată...
Marea și tu-n vis de-odată
Tot ce ador și-am adorat,
De-această dată te-am visat.
Am adormit fără să vreau
Şi te-am visat, de unde iau
Mâinile ce m-au mângâiat
Și glasul care... ai sunat...
Și glasul ți l-am auzit...
De cinci minute m-am trezit
Am crezut că e dimineață...
Cred că eram verde la față...
Un vis de zi...stăteam la soare
Și ne bronzam...eram pe mare,
Pe un vapor, numai noi doi
Nu era ger, nu erau ploi
Era vara caniculară
Noi eram pentru prima oară
De valuri legănați ușor...
A fost un vis născut din dor,
Din dorul meu de-a te vedea
Dar m-ai sunat, iubirea mea
Și glasul ți l-am auzit,
Sufletul meu iar a zâmbit.