Te crezi aşa puternic..., aşa sigur pe tine,
Dar te-ascunzi după nouri şi dai cu stropi în mine,
Crezând, c-al tău mister nu am cum să dezleg...
Îţi dau clipe-n cascadă, nu mă grăbesc s-aleg,
Îţi dăruiesc surâsul, cu el să te răsfeţi,
Îţi dăruiesc cuvântul, iubirea s-o înveţi
Printre vorbele calde, sau seci în conţinut.
S-alergi în disperare, dar n-am să-ţi dau mai mult!
Rămâi în a ta lume, nu vreau să înfloreşti
Pe-aleea mea de gheaţă, n-ai timp să mă iubeşti!
Rămâi sigur pe tine, nu te uita-napoi!
Uită ce-a existat, n-a rămas între noi
Decât o umbră falsă, lipită strâns de mine,
Te-aşez pe un fotoliu, să-ţi fie cald şi bine,
Să te iubesc la fel, să-ţi dăruiesc cuvinte
Aşa cum ştiu doar eu, şi de-acum înainte...
Interesant, te pune pe ganduri... :)
RăspundețiȘtergerePe gânduri în cascadă?
RăspundețiȘtergerePe gânduri seci sau pline?
Cine-ar putea să vadă
Dacă-i de rău sau bine?
Pacientul se vindecă. Soarele îţi zâmbeşte. Continuă să te întrebi!
RăspundețiȘtergerePăi.. aşa este frumos?
RăspundețiȘtergereCriticul meu somnoros,
A dat comm şi a fugit
La somnic, că-i obosit?