Cititorii mei

Translate

marți, 30 noiembrie 2010

De iubire sau pustiu...






De iubire sau pustiu...
Ai aşternut versuri sumbre,
Le citesc noaptea târziu
Rătăcită printre umbre.
Despre păcatul iubirii
Ce te-apasă, te scufundă,
Deşi motivul uimirii
N-are rost nici o secundă,
Ai aşternut versuri calde
Pentru mine, dragul meu,
Sufletul de dor să-mi scalde
Cum ne scald
ă Dumnezeu
În iubire şi lumină,
În rouă, senin, speranţă,
Cu-a lui putere divină
Plină de exuberanţă.

Regele iubirii mele,
Leul meu cu ochii verzi,
Eşti rătăcit printre stele
Şi-n iubire nu mai crezi?
Te simţi prins în cuşca vieţii
Cu un lacăt ferecată,
Însă prin negura ceţii
Zăreşti dragostea curată...
Degeaba mă-nvinuieşti
C-am cheia iubirii noastre
Când numai tu-mi dăruieşti
Clipe să zbor înspre astre.
Fără vedere de-aş fi fost,
Probabil mă obişnuiam,
Fără tine n-am nici rost,
Fără tine... nimic nu am.
Mâini de nu aş fi avut,
Cu sufletul te mângâiam,
Te admiram şi c-un sărut
Tot sufletul ţi-l dăruiam.
Iubirea nu-i colivie
Iubirea nu e un chin
Chiar dacă-n noaptea târzie
Te citesc şi-adânc suspin,
Doar Dumnezeu are cheia
El decide-n Univers,
Eu sunt slabă cât scânteia
Tot ce simt îţi scriu în vers.








luni, 29 noiembrie 2010

Să ne rugăm



"-Ştiu, văd cât de mult mă iubeşti,"
Mi-a spus, cu glasul lui de miere,
"-Dar te-aş ruga, să te opreşti!
Să nu-mi mai umpli de durere
Sufletul scriind despre moarte"
Concluzionând poemul meu...
"-Hai să lăsăm moartea deoparte,
Să ne rugăm la Dumnezeu
Minţile să ne limpezească
Să-nfăptuim doar ce e bine,
Paşii să ni-i călăuzească
Doar cum vrea El şi se cuvine."
Mă sfătuia-n noaptea târzie
Iubitul meu, muza mea dragă,
Ce din oricare poezie
Ştie sufletul să-mi aleagă.
Ştie sufletul să-mi aline
Dup-o zi grea, obositoare
Cuvintele lui cristaline
Îmi umple seara de culoare.
Toată tristeţea mi-o topeşte
Prin beznă să nu rătăcesc,
Mi-a demonstrat că mă iubeşte
Şi de aceea îl iubesc.








duminică, 28 noiembrie 2010

Iubirea-i sentimentul sfânt!



Pe-acest pământ, plin de tristeţe,
Plin de minciuni şi nedreptăţi,
Chiar şi-n clipa când dai bineţe

Eşti răsplătit cu răutăţi.
Pe-acest pământ... rostim cuvinte
Nescrise în dicţionar,

Dar nimic nu e ca-nainte,
Adevărul umblă hoinar,
Minciuna e mereu în frunte,

Luptăm petru a fi crezuţi,
Chiar dacă ducem în morminte
Nesiguranţa celor mulţi.
Pe-acest pământ cel ce iubeşte

E pus la zid, batjocorit

Pe-acest pământ... banul domneşte

Îndrăgostitu-i asuprit,

Călcat cu ghetele pe suflet,

Dezgolit şi ironizat,

Catalogat ca incomplet,

De minciuni grave acuzat.

Deşi în lumea asta mare
Julieta n-a dispărut,
Chiar şi Romeo stă cu-o floare
Sub orice balcon, abătut,
Deşi iubirea clocoteşte
În multe suflete fierbinţi,
Pe-acest pământ, cel ce-o rosteşte

N-are preţ nici cât doi arginţi...

Suflete goale şi-nghetate:
Iubirea-i sentimentul sfânt!
Eu voi iubi şi zi şi noapte
Acelaşi suflet, cât mai sunt.
Iubirea... vârstă... niciodată
Nu va avea... pentru-a iubi
Îţi trebui inim
ă curată,
De-ţi doreşti fericit să fi.
Cel ce susţine că iubirea
Prin stomac trece... vrea averi...
În veci nu va ştii fericirea
Adevărată... ce să-i ceri?
Cel ce susţine că în viaţă
Doar banul mult e important,
Nu merită să-l ai în faţă

Nici că iubit, nici ca amant.

În lacrimi negre, arzătoare

De-am să mă scald cât mai trăiesc

Nu-mi pasă deloc, nu-s o floare,

Sunt doar un suflet ce iubesc.

Şi ne iubim cu-adevărat...



De ziua mea vă dăruiesc
Primul volum de poezii.
În el veţi citi cât iubesc
Sufletul ce din noapte zi
A reuşit să îmi transforme,
Cu-adevăr şi sinceritate
Nelimitat şi fără norme
Iubindu-ne şi zi şi noapte
Tuturor vrem să demonstrăm

Că dragostea nu-i un păcat
,
Pe-astă criză ne căţărăm
Şi ne iubim cu-adevărat.





sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Să fiu în pas cu moda?



De-aş fi în pas cu moda... ascunsă-n apogeu
Să-mi tăinui sentimentul ce mă îngenunchează,

Să fiu un soi de gheaţă, să mă prefac mereu,
Că depărtarea-i dulce şi nu mă întristează,
Să pretind că nu-mi păsa deloc şi nici o strofă,
Că aş putea trăi, oricum şi fără tine,
Iar dacă nu te văd, nu-i nici o catastrofă...
Să fiu în pas cu moda?... Sufletul mă reţine,
În flăcări fără număr şi fără de scăpare
Mă perpelesc de moarte, chiar mor câte puţin
De dorul tău fierbinte, dor de-a ta sărutare...
Să fiu în pas cu moda? E oare mai creştin?

Să m-ascund de cuvinte, sloi de gheaţă vopsită
De parcă aş fura, ucide sau minţii...
Nu-mi e deloc ruşine că sunt alcătuită
Din sentimentu-acesta, antonimul gheţii.
Nu-mi e teamă de nimeni, mi-e sinceră iubirea
Chiar dacă nu-s la modă şi o susţin mereu,
Acesta-i adevărul, asta îmi e menirea
Poate afla oricine ce ştie Dumnezeu.






Marea neliniştei




Aştern pe-un bob de grâu, un lan,
Pe-o stea, întregul Univers,
În criv
ăţ crud, paşnic elan,
Toată durerea mea, în vers.
Sorb pulbere de stele vagi
Pe-o cetină de dor stufos,
Îndes clipele în desagi
Să-mi asfaltez visul pufos
Cristalizând veşnica noapte
Cu ochii tăi copilăroşi.

Pierzându-mi glasul dintre şoapte
Rătăcesc printre nori vâscoşi,
Parfumaţi cu albe esenţe,
Plini de candoare, limitând
Marea neliniştei absenţe.
Născut
ă-n calmul, creionând
Surplus de stele prinse-n noaptea
Fără putere de tăgadă,
Să lumin
ăm neclaritatea
Ce nimeni n-are timp s-o vadă.









vineri, 26 noiembrie 2010

Să ordon ochilor să tacă?










Strugurii-n viţa ruginită
Se întrebau, vulpea privind,
Ştiind-o rea şi-afurisită,
Cu-ai ei ochii goi, ciorchini cerşind:
"Un singur bob dacă-i ofer
Copt bine, dulce, tocmai bun,
Va înţelege că prefer
Frunza să mi-o transforme-n scrum?
De-i dăruiesc ciorchine copt,
Apriga poftă să-şi aline,
Pe veci voi mai putea să adopt
Titlul care mi se cuvine?"
De ani şi ani mulţi au gândit
Că boabele-i sunt acrişoare,
Vulpea pe corb l-a fraierit,
Dar n-a reuşit să doboare
Chiorchine cel tămâios...
Lacrimi fierbinţi vor să-mi coboare
De nu-ţi ascult glasul duios,
Şirete vulpi de-mi dau târcoale,
Pe orice treaptă vor urca,
Curg must lin în braţele tale.
Zadarnic vulpea va-ncerca
Sub talpa ei să mă strivească,
Frunza să-mi pună-n saramură,
Potroacă sufletul să-mi facă,
Cum să trasform iubirea-n ură?
Să ordon ochilor să tacă?











joi, 25 noiembrie 2010

Mă urăsc că te iubesc



Învăţ să mor câte puţin
Sorbind din viaţă-al ei venin,
Iau lecţii din notiţe vechi
Dar ţi-aud şoaptele-n urechi,
Învăţ să redevin un sloi,
S-arunc lacrima la gunoi,
Mă urăsc azi mai mult ca ieri,
Ochii-mi sunt doi corăbieri,
Încerc să nu-i mai umezesc
Deşi n-am cum să reuşesc.
Pe străzi, la orice colţ m-aştepţi,
În noapte stelele le-ndrep
ţi
Să-mi bată batjocoritor în geam...
Te-alung dar în suflet te am.
Nu-mi pasă cât voi suferi
Într-o zi, când voi reuşi...
Să mă urăsc voi înceta,
Sufletu-mi voi despacheta
De flacăra ce mă distruge,
De gândul ce mereu îmi fuge
Doar înspre tine..., mă urăsc!
Că te iubesc şi recunosc.




De mine am uitat



Păstrându-ţi locul viu
Am uitat să trăiesc,
Înflorind în pustiu
Am omis să vâslesc,
Flacăra îngrijind
Pe-un nor am îngheţat
De dor agonizând
De mine am uitat.
Divinizându-ţi clipa
Ţi-am dăruit elan,
Vindecându-ţi aripa,
Veşnic pe primul plan
Mi-am rănit zorii-n suflet,
Paşii mi i-am ucis,
Pe-al vieţii şevalet
Pictând un simplu vis
Mi-am amăgit culoarea
Seninului incert
Şi-am şlefuit slendoarea
Eternului absent.
Lacrima neoprită
Glasul mi-a ofilit,
Privirea împietrită
Gândul mi-a rătăcit.
Conturându-te-n ceaţă
Strivesc neclaritatea,
Te iubesc încă-o viaţă
Deşi-ţi dau libertatea.








miercuri, 24 noiembrie 2010

Vă mulţumesc!

Prăpastia a dispărut, raze de soare s-au ivit,
Numai cu-o mână de-ajutor totul în jur a înflorit
Vă mulţumesc, prieteni dragi! Vă mulţumesc că existaţi!
Clipele ieri mi-au fost prea acre, Vă mulţumesc că nu uitaţi
Să-mi dăruiţi cuvânt curat, sinceritate, optimism,
Vă mulţumesc că n-aţi căzut în plasa plină de-egoism!
Că sufletul nu v-aţi vândut, oricât ar fi viaţa de grea,
Tuturor vreau să dăruiesc, celor ce-aţi fost de partea mea:







marți, 23 noiembrie 2010

Am obosit în astă lume!!!



Chiar nu mai pot! Am obosit!
Am obosit şi nu de ieri!
Din prima clipă am greşit,
Când m-am născut, n-am vrut plăceri,
N-am vrut nimic din ce-i prea mult,
De când mă ştiu, m-am mulţumit
Să tac mai bine şi s-ascult...
Pe-un cearşeaf dac-am adormit
Nu m-am lungit, să-ocup mult loc,
Am vrut să fiu un OM mereu.
Ştiind că viaţa nu-i un joc
L-am invocat pe Dumnezeu,
Am iertat multe şi de toate,
Chiar şi pe cei ce nu merită,
Am îndurat şi zi şi noapte
Cu sufletul arzând pe-o plită...
Ştiu că veţi spune: "eşti o proastă!"
Sau poate doar "lăudăroasă"
Dar...sunt a mea...NU sunt a voastră!
Prin versul meu mă simt "acasă"
Şi-aştern ce simt... mă judecaţi?
N-aveţi decât... loc nu mai am...
Puteţi orice să comentaţi!
Că nu am minte nici un gram,
C-aş scrie numai când sunt tristă...
E libertate, nu-i aşa?
Că nu-s poetă... sunt "batistă"
Vă doriţi? mă puteţi linşa!
N-aţi face rău, aţi priceput?
Eu sunt o laşă, n-am curaj,
Am o fetiţă de crescut...
Doar ea-mi mai dă vieţii miraj...
Poate nu scriu ce v-aţi dori,
Poate nu scriu mereu corect,
Chiar nu-mi doresc să mă adori...
Eu, m-am născut... asta regret.
Mă oboseşte răutatea,
Avaritatea, nepăsarea,
Tupeul mult şi nedreptatea,
Doar în vers găsesc alinarea...
În vers stropit cu lacrimi multe,
În vers valid sau invalid
Nu vă recit, nu vreau s-asculte
Vreun curajos sau vreun timid.
Şiroaiele din ochii mei
Nu curg pentr-un motiv anume
Deşi-mi vine să ţip spre zei:
Am obosit în astă lume!!!
Să mă-nţelegeţi? nu-mi doresc
Nu vreau nici să mă mângâiaţi,
Încerc să supravieţuiesc...
Iar de nu pot, să mă iertaţi!






luni, 22 noiembrie 2010

Citeam



Citeam cu ochii-aprinşi în ceaţă
Covorul ce mi-l aşterneai,
Răzbind rugina din verdeaţă
Raze vibrânde împleteai,
Visam cu ceru-închis în stele
O picătură de nectar,
Abur ascuns în cafenele
Scrijelind inimi pe-un arţar.
Cu degetu-îmbibat în tuş
Citeam sunet la indigou
Lângă un pumn de rumeguş
Negociind un embargou,
Visam cascade zămislite
Din ochii tăi întrebători.
Citeam clipe destăinuite
În ceasul ce bătea de zori.
Urcam pe piscuri neatinse
Cu aripi vaste fremătând
Lăsând în urmă ploi învinse
De tine-n vis, de mine-n gând.



duminică, 21 noiembrie 2010

Mi-e dor de tine!




În noaptea asta mi-aş dori

Să retrăiesc doar primul pas,

Să fim pe scenă doi actori

Ce-şi uită rolul... şi-n impas

Aleargă-avizi
înspre sufleor...
În noaptea asta te-aş visa

Coborând ca un meteor

Cu-n sărut ţi-aş amortisa

Căderea peste al meu vid,

Ce mă cuprinde doar când pleci

În noaptea asta, invalid

Mi-e sufletul, în clipe reci,

În noaptea asta te-aş striga,

În noaptea asta te-aş privi

Când stelele m-ar instiga

Să îţi şoptesc: "vreau să revii!"
În noaptea asta-am rătăcit
Cum fac mereu... pe culmi alpine

Deşi glasul ţi-am auzit...

Îmi e imens de dor de tine!
















vineri, 19 noiembrie 2010

Când m-am născut



Când m-am născut ningea alene
Cu fulgi de nea, probabil reci
De-atunci cred că mi-au pus pe gene
Lacrimi fierbinţi şi zile seci.
Când m-am născut ningea, ningea
Cu fulgi de nea rătăcitori,
I-aş fi topit. Dac-aş putea
Să nu-mi mai pese de ninsori.
Când m-am născut ningea ciudat
Cu fulgi pufoşi, nenumăraţi
Nu credeţi, dar i-adevărat...
Sufletul nu-mi mai anchetaţi!
Când m-am născut, în plină iarnă
Mi-am pierdut lacrima-n zăpadă,
De-atunci ochii-mi vor să cearnă
Fără ca nimeni să-i mai vadă.
Când voi pleca, voi lăsa scris
O rugăminte arzătoare,
Pe-o pagină de manuscris
Că îmi doresc să fie soare,
În lacrimi nu vreau să plutesc!
Nu vreau să mai văd chipuri triste!
Când voi pleca, vreau să zâmbesc,
Fără de doliu sau batiste.
Nu vreau bilet de drum sculptat,
Din nuc, sau cine
ştie ce esenţe,
Vreau doar s
ă stiţi că am plecat
Dup
ă trei, patru reverenţe.
Când voi pleca... sincer vă spun,
Vreau doar o simplă lumânare
Să-mi lumineze drumul bun
Şi-n mâna dreaptă... doar o floare,
Când voi pleca voi interzice
Suspine, lacrimi sau oftat
Nimeni nu vreau să îmi dedice
Vreo clipă, fiindcă... am plecat...












joi, 18 noiembrie 2010

Iubire-acută fără leac



Sunaţi la 112!
Să vină-n grabă pompieri,
Sunaţi! travaliul e în toi,
Sunt nouă luni... parcă mai ieri
S-a întâmplat să ne-ntâlnim
Prin stropii reci ai primăverii,
Să uităm chiar cum ne numim...
Sunaţi! să vină pompierii!
Să vină doctori, poliţişti...
Dragostea noastră s-o declare
Chiar de vor pleca foarte trişti
Că ne iubim la disperare
Iar diagnosticul va fi
"Iubire-acută fără leac",
Nici o substanţă nu va ştii
Să ne despartă, nu-i un fleac...
Puteţi suna unde doriţi,
Puteţi să ne şi judecaţi,
Sute de-alarme să porniţi,
Inima să ne sfărâmaţi,
Cu perfuzii efervescente,
Capsule, licori sau pastile,
Vitamine, medicamente...
Puteţi citi iubirea-n file,
Ea doar în suflete domneşte,
De nouă luni se desfăşoară,
Pe zi ce trece se-adânceşte,
Nici un leac nu o mai doboară
Oricât de bolnaviori vom fi,
Oriunde ne veţi interna
Iubirea noastră va-nflori,
Peste veacuri va guverna.







miercuri, 17 noiembrie 2010

N-am spor



În seara asta n-am spor,
N-am idee ce să scriu,
Ţi-am cerut şi ajutor
Când ai sunat... e târziu
Şi eşti frânt de oboseală
Am simţit în glasul tău...
"-Decât să faci vreo greşeală,
Şi-apoi să îţi pară rău,
Mai bine te odihneşti,
Azi faci pauză, ca mine"
Dragul meu, dar tu munceşti
Iar mie-mi este mai bine
Atunci când pe înserate
Scriu ce-am gândit, ce-am visat,
Întâmplări adevărate
Care m-au înduioşat,
Sau aştern dorul de tine
Model
ându-l în culori,
Iar când somnul îmi revine
Mă săruţi de-atâtea ori...
În vise, dar nu contează,
Noaptea nu îmi e pustie,
Zorii mi-i înseninează
Orice mică poezie.
Acum dormi iubitul meu!
Somn uşor şi lin să ai!
Am să vin în visul tău
Numai un sărut să-mi dai.
Să-ţi fie drumul uşor,
Mâine când te vei trezi!
Te iubesc şi te ador!
Ne-auzim în zori de zi...







marți, 16 noiembrie 2010

Alt decor



În alt decor aş coborî,
De dorul tău să uit pe veci,
Dar inima mi-aş doborî,
Nopţile mi-ar fi mult prea seci.

În alte ape m-aş scălda,
Izvorul tău să nu-l ating,
Albastre-alei aş colinda,
Dar mi-ar fi teamă că mă sting.

M-aş parfuma cu alte flori,
De dorul tău mă ofilesc
Dar în decorul meu strecori
Un verde crud şi-nmuguresc.

În alt decor mi-aş limpezi
Obraji-n zori gălăgioşi
Dar clipele mi-ar ruginii
Fără de ochii tăi frumoşi.

Rămân, topindu-mă de dor
Să ne iubim acum şi-n veci,
Să ne pictăm magic decor
În clipele când vii sau pleci.




luni, 15 noiembrie 2010

Forţa iubirii noastre




Te-am amendat, iubite, într-o seară,
Te-apostrofam, în minte, mai mereu
Când m-apăsa pe suflet ca o gheară
Tăcerea ta, lovindu-mă din greu.

 
Te-ameninţam în versuri dezlânate
Că voi uita de tine şi de noi,
Te părăseam în fiecare noapte
Dar zorii ne găseau pe amândoi.

 
Ne picurau iubirea peste lacrimi,
Ochii ni-i deschidea spre răsărit,
Ne demonstra c-avem ascuns în inimi
Un sentiment adânc întipărit.

 
Te dezmierdam în taină câteodată,
Când sufletu-mi urla de al tău dor
Dar, mă trezeam în vis asediată
De glasul tău, de ochii ce-i ador...

 
Te priveam noaptea fără încetare,
Te sărutam în gând şi te mustram,
Te amendam iubite, dar mai tare
Forţa iubirii noastre desluşam.

 
Au încercat mulţi nori să ne doboare,
Fulgere crude cerul ne-au rănit,
Dragostea noastră este mult mai mare
Deşi mulţi încă nu s-au lămurit.









duminică, 14 noiembrie 2010

Curierul ochilor ce-i ador







Când apari fără veste, cum ai făcut acum,
Şi pârjoleşti distanţa ce-mi părea infernală,
În urma ta laşi totul, mic rotocol de fum,
Cum aş putea să spun c-a fost o zi banală?
Când reverşi cu un sunet pictând pe al meu chip
Zâmbetul ce uitasem de mult să-l afişez,
Dispărut fără urmă, pe-un ocean într-un ship,
Cum să nu cânt iubirea, cum să nu o valsez?
Când devii curierul ochilor ce-i ador
Şi-n prag de noapte blând
ă lumina o primesc,
În viaţa mea am totul, uitând de al tău dor,
Cum pot să nu repet eternul "Te iubesc!"?










Iubesc fără programare



Sub aer apocaliptic, mascat cu multă răbdare,
Printre firimituri de viaţă cu antet contemporan,
Respir în prezentul aspru, trăind clipa următoare
Fără simpla doleanţă de a-mi clădi vreun cadran.
Las secunda să se stingă pe o pagină acerbă,
Mă hrănesc cu vis din stele exaltat în umbre tandre,
Îl împodobesc nostalgic cu virgula prinsă-n jerbă
Şi-l azvârl pe bolta plină de-a nopţilor policandre.
Mă ascund de vântul care mă împinge spre neant,
Opresc pasu-n emisfera ce mă-nvăluie-n iubire,
Las prezentul să se scurgă în ritmul lui angoasant,
Iubind sufletul din care sorb sfânta tămăduire.
Închid ochii printre vremuri să n-alunec în păcat,
Mă strecor ca o fantomă, privind soarele discret,
Iubesc fără programare, iubesc cu adevărat
Fără să-mi pese de nimeni, fără teamă sau regret.









sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Surpriza





Aş fi putut să presimt, aş fi putut să visez,
Nici în zaţ nu am ghicit, nici o clipă nu speram
Nici în stele n-am simţit cât de mult am să vibrez...
Eram tristă, liniştită, eram, totuşi nu eram.
Eram o tipsie goală aşteptând fructul dorit,
Eram trup inert în ceaţă, eram strop de ploaie crudă,
Eram fir fără verdeaţă când glasul ţi-am auzit.
M-ai vrăjit, nu-i prima oară, n-aş fi crezut o secundă
Că-mi vorbeşti de după uşă, că distanţa am ucis
Iar în următoarea clipă dragostea va triumfa,
N-aş fi crezut o secundă, dar când uşa am deschis...
Cadoul cel mai de preţ, din prag mă îmbrăţişa.
Te ştiam mult mai departe, peste grani
ţi şi hotare
Te-aşteptam fără oprire, dar o clipă n-am gândit
De surpriza ce m-aşteaptă, ochii tăi plini de splendoare,
Cadoul cel mai de preţ, cadoul cel mai dorit
Mă priveau cum tremuram de emoţie şi dor,
Mă priveau şi îmi zâmbeau cu aceiaşi pasiune,
Aripi ne-au crescut în noapte, aripi avide de zbor,
Transformând o noapte seacă, într-o real
ă minune.






vineri, 12 noiembrie 2010

Oricâte drumuri ai străbate










Oricâte drumuri ai străbate,
Oricât de mult ai colinda,
În zori de zi sau plină noapte,
Inima tristă-mi voi blinda.
Nici o privire-amăgitoare,
Nici un sunet nu e mai blând,
Doar tu eşti raza mea de soare,
Doar tu domneşti în al meu gând.
Oricâte graniţi ne-ar desparte,
Oricât de greu mi-e să păşesc,
Doar ochii tăi sunt a mea carte,
Numai în ei pot să citesc.
Nici un cuvânt nu-mi va fi floare,
Nici un alt umăr nu m-alină,
Doar tu-mi ştergi lacrima ce doare,
Doar tu-mi dai pacea cea mai fină.
Eşti aerul ce mă-nconjoară,
În umbre ce mă urmăresc,
Chiar şi tuşul din călimară
Îmi şopteşte să te iubesc.











joi, 11 noiembrie 2010

Stea între planete





"Iubire, dor, sărut, blestem şi stele",
"Zbor, vis de Mai, lacrimă şi speranţă"
"Clipele-aprinse-n nopţile mai grele",
"Cocktail frenetic lângă-un cub de gheaţă".
Plin ochi, paharul tinde să-l sorbim,
Să-l savurăm, în stropi, pe îndelete,
Să prindem Luna şi să-i povestim
Iubirea noastră, "stea între planete".
Să o servim c-un strop şi-o picătură,
Din dragostea ce-o împletim mereu,
În suflete cu o dezinvoltură
Ce-o ştie numai Luna, dragul meu,
Întreaga boltă cu stele să afle
Că-n rochie roşie de catifea
Şi-n păr, un trandafir, cu trei agrafe,
Mi-ai prins, cu dragoste, iubirea mea.






















miercuri, 10 noiembrie 2010

Universul meu









Mă bate gândul să te uit o clipă,
Mă bate gândul să te uit un timp...
Din dorul tău mi-aş construi aripă
Şi aş pătrunde-n flăcări prin Olimp.
Mă bate gândul, ca un val mă bate,
Să te-arunc în oceanul cu uitare
Dar mă cuprinde dorul peste noapte,
Aripa-mi smulge, lacrima mă doare.
Mă bate gândul ca o adiere
Să-nchid capacul scrinului în zori,
Dar ceaiul cald e îndulcit cu miere,
Iar ochii tăi mă soarbe de culori.
Mă bate gândul să mă-ntorc spre viaţă,
Asfalt să torn peste-alei înflorite,
Mă bate gândul, sufletu-mi îngheaţă,
Fierbinte îmi rămâi întipărit în minte.
Mă bate gândul să te uit o seară,
O noapte doar, un sunet, doar un vers,
Mă bate gândul, dorul mă doboară...
Cum pot uita oare-al meu Univers?











marți, 9 noiembrie 2010

Dragoste pentr-un Leu











Să ai putere să zâmbeşti
Chiar dacă nu ai cui,
Să ai culoare să roşeşti
Obrajii focului,
Să ai tăcere să rosteşti
Pe geana dorului,
În întuneric să păşeşti
Pe-aleea soarelui.

Să ai puterea de-a ierta
Oricât ţi-ar fi de greu,
Să poţi s-alungi din calea ta
Norii vieţii mereu,
Să ai inimă să poţi da
Iubire cum dau eu,
În suflet să poţi transporta
Dragoste pentr-un Leu.