Zadarnic încerc să explic
unei furnici
cât poate produce mușuroiul
contemplând nimicul...
Noroiul se naște mai întâi în suflet,
apoi în albastru...
nimicind nenumărate candelabre
atârnate de cer.
Privește! Mi-e inima îndurerată de ger
în miezul verii.
Nu trebuie decât să
deschizi ochii. Privește!
Totul prinde formă
după pleoapele tale...
Dumnezeu ne-a dat trandafirii
să-l putem iubi printre spini.
Tu dormi în ciuda zilelor pe care
le-ai primit drept recompensă
pentru zgomotul pe care-l lași
în urma ta.
unei furnici
cât poate produce mușuroiul
contemplând nimicul...
Noroiul se naște mai întâi în suflet,
apoi în albastru...
nimicind nenumărate candelabre
atârnate de cer.
Privește! Mi-e inima îndurerată de ger
în miezul verii.
Nu trebuie decât să
deschizi ochii. Privește!
Totul prinde formă
după pleoapele tale...
Dumnezeu ne-a dat trandafirii
să-l putem iubi printre spini.
Tu dormi în ciuda zilelor pe care
le-ai primit drept recompensă
pentru zgomotul pe care-l lași
în urma ta.