Cititorii mei

Translate

duminică, 31 octombrie 2010

Sub geana nopţii



Sub ambalaj strălucitor,
Legat pompos, cu multe funde,
Cu iz viclean, năucitor,
Sub geana nopţii voi ascunde...
Sub un tort mare, glazurat
Cu fructe şi cu ciocolată
De frişcă-n valuri inundat,
În vârf cu-o floare aromată,
Ca Luceafăru-n Univers
Sub bolta de steluţe plină
Am s-ascund dorul tău imens
Oprind lacrima sub retină.
Nu vreau să îmi citeşti tăcerea,
Suspinele le voi opri
În vis voi înneca durerea
Dorului tău din orice zi.




sâmbătă, 30 octombrie 2010

Delir




Un fulg de nea s-a aplecat
Sentimentul să mi-l îngheţe
Sau poate doar a încercat
Cum să fac îngeri, să mă-nveţe,
Cu alte aripi cum să zbor...
Spre-alte planete să plutesc...
Sperând că mă topesc uşor.
Eu i-am spus doar cât te iubesc.
O rază a încercat să pară,
Din steaua cea mai luminoasă,
În noaptea rece să răsară,
Din ce în ce mai călduroasă,
Despre ierni care vor urma
Mi-a explicat... pe îndelete,
Eu i-am răspuns că m-aş juca
Numai prin ale tale plete.
Fulgi de nea s-au mai perindat,
Furtuni prea groaznic ne-au lovit,
Însă noi nu am încetat
Să ne iubim necontenit.







vineri, 29 octombrie 2010

Un gând pe buze mi-a îngheţat




Povara zilei mă amorţeşte,
Un gând pe buze mi-a îngheţat,
Aş vrea să-ţi spun ce mă-ncolţeşte,
Te-ascult, te mint că am uitat,

 
Avidă-mi frâng orice secundă
Din acest drum involuntar.
În spasme simt că mă inundă
Acelaşi chin cu gust amar,

 
Ţi-aş spune iar, însă nu pot
Pe buze-mi stă să explodeze...
Mai bine tac, să ascult tot
Şi-n depărtare să planeze

 
Vorbele mele adormite
Din gura rece ce-ţi ascunde
Ce am de fapt adânc în minte.
Rostesc o glumă-n cinci secunde,

 
Te-ascult să-ţi simt tăria-n glas,
M-abţin să strig, c-aş vrea să zbor
Fără de hartă sau atlas...
N-am să-ţi spun iar, mai bine mor.













joi, 28 octombrie 2010

În noaptea plină de amor






Din glas ţi-am extras calmitatea,
Din trup puterea de-a zâmbi,
Din îndoială, libertatea,
Din ochi dorinţa de-a-nflori,
De sete, lacrimi ţi-am sorbit,
De frig, la pieptu-ţi mă-nc
ălzesc,
De osteneală-am aţipit
Pe braţul tău... mă odihnesc,
Prin pletele tale mă joc
Ca un izvor topit spre vale,
Pe-alei vopsite-n flori de soc
Renasc doar în braţele tale
Şi mă învălui în lumină
Prin zâmbetul tău minunat,
Din creştet p
ân' la rădăcină
Eşti visul meu adevărat,
Iederă sunt pe al tău trup,
Nestingherit susţinător,
Ca un vulcan aprins erup
În noaptea plină de amor.





miercuri, 27 octombrie 2010

La pieptul tău



Prin stropii toamnei rătăciţi
Mă pierd, ca frunza ruginită,
Iubirea ta m-a scos din minţi,
Fir de furtună îmblânzită,
Sub mângâierea-ţi delicată
Regatul trupului mi-atingi,
Ca o nălucă-abandonată
La pieptul tău, flăcări învingi,
Fiori fierbinţi şi reci mă scaldă,
Mă-mbraci în haine de mătase,
Vifor fierbinte-n iarnă caldă
Aprinzi stelele-n nopţi ceţoase.
Privirea ta noaptea-mi pictează
În verde crud, ameţitor
Cu-aripi de înger îmi trasează
Itinerar născut din dor.










marți, 26 octombrie 2010

Ai prieteni... ai de toate

În seara asta mi-e greu,
Se-ntâmplă ceva cu mine

Dar nu ştiu ce Dumnezeu...
Nu mai am idei, nici rime...
Un amic am contactat
O idee să-mi doneze,
De râs cred c-a leşinat...
Şi-a-nceput să îmi tasteze...
Cuvintele i le-am luat
Şi în ordine le-am pus,
Dar până am terminat...
Pe el somnul l-a răpus.




" scrie despre ochelari, şosete, linia 335,
staţia Aurel Vlaicu... şi bicicleta vecinului"







În staţia de metrou
Trei vecini stăteau la sfat,
Pe-o coală de indigou
O cucoană-a leşinat.
Unul i-a luat ochelarii,
I-a tras o palmă discret
Şi i-a spus că bugetarii
Au depus la amanet
Şi şosetele murdare,
Chiloţi, chiar şi sutiene
Pentru a avea mâncare
Şi tot n-au crăpat de lene
Au purtat gumari, opinci,
Izmene în loc de blugi,
Iar în 335
La scaun dacă ajungi,
Şi... n-ajungi fiartă spaghetă,
Fără bani în buzunare,
Pedalezi pe bicicletă....
Recunoaşte că sunt tare!





luni, 25 octombrie 2010

Ioana



Zeci de lacrimi şi suspine,
Din vis chiar, mă podideau,
Nu mă mai puteam abţine,
Toate-n jur negre păreau...
Suna telefonu-n grabă,
Răspundeam... s-o aud iar
Cum îi şoptea în ureche,
Trăiam un imens coşmar.
Eu îi şopteam un cuvânt,
Ea îi spunea încă trei...
Numai ştiam cine sunt
Când auzeam glasul ei...
Mă calmam pentr-o secundă,
Încă una şi-un minut..
Însă ea mai furibundă
Ca mine, l-a reţinut...
La fiece kilometru
Figura de i-o prindeam...
I-aş fi pocnit diametru,
Numai vocea-i auzeam...
Gelozia... bat-o vina,
Crivăţul, vântul şi ploaia,
Numai ea era pricina,
Aprinsese adânc văpaia...
Ioana... fată de treabă,
Era doar un glas minor,
Dulce precum o podoabă
Şi... ca un televizor,
Îi vorbea... ca la congres
La oricare cotitură...
Fiind doar un GPS...
Fără suflet, fără gură.







sâmbătă, 23 octombrie 2010

Întrebări fără răspunsuri



Ştiţi cumva pe care geam eu mi-am aruncat privirea?
Din ce ţară-ndepărtată vine ploaia nespălată?
În ce ambalăm destinul, prin ce strecurăm iubirea?
De ce suflă vântu-n frunze, pe culoarea adecvată?
Ştiţi pe care ţărm sălbatic s-a pierdut cândva o geană,
Printre fire nisipoase transformate-n negre perle?
Am băut venin fierbinte, am golit o damigeană,
Ochelarii mei de soare m-ajută să pot discerne
Răspunsul neluat în seamă, de ani buni, citesc o carte...
De ce dorm copiii lumii când ziua de-abia începe?
De ce cad urcând pe creste, mă ridic, merg mai departe,
De ce oare, când şi unde se duc, ce nu pot pricepe?
Întrebări fără răspunsuri, trec prin viaţă, fără hartă,
Un ecou revine mâine, plecat ieri la vânătoare?
A trăi curat şi sincer este-un chin sau este-o artă?
Voi afla oare răspunsuri până-n viaţa viitoare?





Vând furnici la kilogram



Totul era minunat, fără ploaie, fără nor,
Fără crampe la stomac, cu puiul la rotisor,
Savuram cafea din ceaşcă lângă veşnica ţigară,
Întinsă precum un tren, pe-un peron din orice gară.
Peste mintea obosită un gând s-a înfiripat,
C-un picior din cele două, puternic a apăsat,
Intrând într-o depăşire, descoperii că la el,
Nimeni nu este leoaică, totu-i mic, chiar mărunţel...
Ce nu văd, chiar nu există, ce n-aud chiar nu contează,
Poţi simţi orice doreşti, eu alerg, tu savurează...
Peste-a nopţii insomnie, doar dorinţa mea fierbinte
De a te ştii existentă cum păşeşti, mereu cuminte,
Are-o mare importantă, nu poate fi doar un val...
O glumă nevinovată, un cuvânt...e prea vital.
Tonul, modul şi substratul, gustul, aroma divină,
Statusul şi avatarul, purtare-adolescentină
A cafelei nefiltrate, peste graniţe băută...
Te transform inevitabil în peritonită acută.
Extirparea nu-i o dramă, chiar dacă aşa părea...
Muşuroiul de furnici s-a zbătut în palma mea,
Udată de mii de lacrimi, fără nici o importantă,
Şi-a ales staţionarea pe gresie şi faianţă.
Micul întrerupător, din spatele blocului
A nimerit tastatura la lumina becului...
S-a aprins sorbind o clipă din nopţile infernale,
A cumpărat muşuroi, furnici artificiale,
Din colţ, de la magazin, erau on-line pe alt gard,
Se jucase-o vară-ntreagă, neîncetat biliard.
Cu sacosi ecologiste căra murături de-acum...
A pus oţet în exces, când gonea pe al lui drum
Şi-a acrit toată dulceaţa, clătitele le-a stricat,
O termită mai vioaie peste dealuri s-a urcat,
A citit cuvinte-n goană, scrise de-un robot fierbinte
Şi-a gândit... nu luaţi în seamă... sunt un robot fără minte,
Scriu cuvinte fără număr, fără noimă şi substrat,
Scriu ce simt, visez, trăiesc, nu trebui neapărat
Să-nţelegi ce-am vrut să spun, dacă nu ştii să citeşti
Printre rânduri şi cafele savurate, rătăceşti...
Furnici şi greieri tomnatici, din plastic şi cauciuc...
Am încălecat pe-o rimă şi-n versuri albe mă duc
Să culeg rigiditatea de pe creste de găină,
Să-nţelegi că-i doar o glumă, iar tu nu ai nici o vină.
Vând furnici la kilogram, calde, proaspete, pe-alese,
Nu ai dreptul să ratezi asemeni delicatese!








joi, 21 octombrie 2010

Ţipăt redus la tăcere



Pală de vânt din furtună,
Pe câmp tuplină de mac,
Umbra stelei lângă Lună,
Fir de nisip lângă lac,
Strop din ploi torenţiale,
Punctul dintr-un manuscris,
Cenuşa clipei de jale,
Tăcerea ce nu s-a scris,
Suma lui zero barat
Scăzut dintr-un radical
Cu vidul neconcentrat
În meduza de pe mal.
Un nimic peste pământ,
Fără a lăsa avere,
Voi rămâne-aşa cum sunt,
Ţipăt redus la tăcere.
Sunet pierdut în concert
Din noaptea cea mai pustie
Dansând cu pasul inert
Ca un puf de păpădie.



Între clipe-am amorţit





Sfâşiată de durere
Între clipe-am amorţit,
M-aş cufunda în tăcere
Să credeţi c-am adormit
Şi-am visat lumină multă,
Un Soare voios de vară,
Însă cine mai ascultă
Într-o era glaciară?
Şi-am visat luciul fântânii
Luând setea tuturor,
Când mă otrăveau păgânii
Cu sudoarea vorbelor.
Şi-am visat c-am găsit Luna
Ascunsă-n hambar luxos
Cum îmi împletea cununa,
Ca un Soare luminos.
Adevărul sta la pândă
După prăda inocentă,
Iar din geana-i aburindă
O minciună-adiacentă
Pregătea lacrima crudă,
Simţind harponul venind,
Plin de ură şi de ciudă
Că m-a prins o zi zâmbind.
Şi-am visat visul visării
Într-o noapte nedormită
Pe când dorul aşteptării
Uda lancea ascuţită.
Dulce vânător de clipă
În vultur m-a transformat,
Pana-n versuri se-nfiripă,
Curge-n fluviul înspumat
Solzi alunecând alene,
Cerneala de pe retină
Smulge lacrima din vene,
Dorm, ştiind că-i a mea vină,
Dorm, visând că n-am visat
Că în lumea următoare
Sufletul abandonat
Explodează de culoare.
Ca un curcubeu sălbatic,
Din cuşcă eliberat,
Zburând pe norul acvatic
Somnul veşnic mi-a furat.
Ascund timpul în tăcere,
Vina nopţii mi-o asum,
Sfâşiată de durere
Beau lichid filtrat în scrum.









miercuri, 20 octombrie 2010

Sufletul întemniţat



De mi-ai fi eliberat
Sufletul pentru o vreme,
N-ar mai fi întemniţat
Ca într-un lan de crizanteme.
De mi-ai fi dat libertate
Gândului, să pot dormi
Fără tine-n vis de noapte,
Fără tine-n miez de zi,
De-ai fi luat doar dragostea
Cu tine la drum, iubite,
Toate clipele-acestea
Zburau uşor înainte,
Dar în valizele pline,
Sau poate în buzunar,
Inima mi-ai luat cu tine,
De parcă în calendar
O săptămân
ă-i o zi...
Pentru mine e un veac,
Iar până vei reveni
Lipsa ta nu-i doar un fleac.




Micul dejun


Astăzi, la micul dejun,
Oul fiert a fost mai bun
Decât m-aşteptăm să fie,
L-am păpat cu o felie
De pâinică cu graham
Împreună cu Ham-Ham,
Amicul meu mititel,
E din pluş, dar mi-e fidel.

marți, 19 octombrie 2010

Vreau şi eu să fiu ca voi



Vreau şi eu să fiu ca tine, vreau şi eu să fiu ca voi,
Să nu-mi pese niciodată că minciuna-i rece sloi
Şi fierbinte, clocotindă, arde pe-obraji lacrima,
Să nu pun nimic la suflet, să nu-mi ascult inima.
Vreau şi eu o zi din viaţă să fiu rea şi duşmănoasă,
Să mă-nbăt cu fericirea ce-n durere te apasă,
Vreau din mijlocul furtunii să răsar ca o săgeată,
Să m-arate toţi cu mână, să mă strivească sub gheată
Iar eu şi mai sus, pe vârfuri, să urc fără să îmi pese
De-aveţi după ce bea apă, pită uscată pe mese...
Vreau şi eu să fiu o clipă cum sunt unii şi-s destui...
Să nu aud, să nu văd, de tristeţea nimănui,
Să nu-mi pese dacă norul vieţii te-a îngenunchiat
Şi să mă spăl pe picioare-n lapte pasteurizat.
Vreau şi eu odată-n viaţă să nu-mi pese nici un gram
Că nu mai există frunză, că nu mai există ram
Să mă tolănesc la umbră, fără să-mi pese de voi
C-asudaţi peste măsură într-o lume de eroi.
Lângă sobă să-mi întind trupul lenevind mereu...
Însă nu-mi sună corect, există un Dumnezeu
Ce nimic nu rătăceşte, nu lasă nerăsplătit,
Vreau şi eu numai o clipă să fac tot ce e greşit.
Vreau şi eu să-ngrop iubirea şi-adevăru-ntr-o căldare
Să privesc lumea de sus, dar când mă duc la culcare
Ştiu că Dumnezeu mă vede când mă rog în al meu pat
Să vă dea pacea de care, eu, de mult n-am mai aflat.



Îndemn pentru-al meu frăţior


Cum să te fac să înţelegi
Că nu-i uşor să tot culegi
Doar fructul copt dintr-un copac?
Cum să-ţi explic, să-ţi demonstrez
Că şi eu aş vrea să visez
Şi să trăiesc pe al meu plac?
Cu ce cuvinte să-ţi expun
Că nu poţi avea tot ce-i bun
Numai pentru c-aşa visezi...
De-amesteci dragostea cu banii
Ascultă-mă! vor trece anii...
Iar dacă tu n-ai să cutezi
Să rosteşti tare, răspicat
Ce simţi în piept cu-adevărat,
Degeaba o spui prea târziu!
Nu orice suflet răsplăteşte
Iubirea ce-n tine mocneşte,
Spun asta fiindcă simt şi ştiu,
De ai sufletu-aşa distrus
N-aştepta doar la Cel de Sus,
Ci fă ceva, să te trezesti!
Ridică capul şi privirea,
Când ai în faţa ta iubirea
Şi spune-i ce mult o iubesti!
Nu îi şopti... nu-i o minciună!
Las-o chiar şi pe ea să-ţi spună
Ce drum s-alegeţi, frăţioare,
Strânge-o la piept, fără ruşine
Când se apropie de tine
Şi ţipă! cât poţi tu de tare!!!

Semn de carte

(Poezie pentru copii)




Un păianjen de hârtie
Într-un colţ s-a stabilit
Eu am vrut să-i cer chirie
Dar el nu s-a sinchisit.
Mai des pânza şi-a ţesut
Nelu
ându-mă în seamă
Mândră ie şi-a cusut
Şi-o beretă pe sprânceană.
Cariocile le-am luat
Un bondar să-i desenez,
Degeaba am insistat
Nu am cum să-l deranjez,
Pensule am o mulţime
Şi creioane colorate
Dar păianjenul se ţine
Bine strâns în colţ de carte.




luni, 18 octombrie 2010

Te iubesc!







Un vers, o seară, o secundă,
O lacrimă de dor, mai multe,
Un cuvânt cald din gura-ţi blândă,
Poeme-n inimi-aşternute...
Un surâs plin de fericire,
Sărut la timpul potrivit
Clădind alee-nspre iubire...
Ochii tăi când ne-am întâlnit,
Le-am adunat opt luni de zile...
Arhiva sufletului cântă
În ton şi culori de zambile
Peste iubirea noastră sfântă.
Nopţi lungi ce păreau fără zori,
Sau dimineţi seci, nedormite,
Seri fierbinţi, pline de fiori
Ce te-au statornicit în minte,
Le-am expirat în gând cu tine,
Le-am inspirat la al tău piept,
În lipsa ta am strâns suspine
Dar te iubesc şi-am să te-aştept
Să-ţi privesc ochii când rosteşti
Ce dor ţi-a fost să mă revezi,
Să-mi spui din nou că mă iubeşti,
Să-ţi demonstrez ce mult contezi.






sâmbătă, 16 octombrie 2010

Nimeni nu ne mai desparte





Stropi grăbiţi obraji-mi scaldă
Toamna-n ploi se limpezeşte,
Merg gândind la ziua caldă
Şi-amintirea mă-ncălzeşte.
Frunze galbene-obosite
Se-odihnesc, covor ţesând,
Le strivesc cu tine-n minte,
Le privesc cu tine-n gând.
Ploaia paşii îmi grăbesc,
Gându-n valuri mă pătrunde,
Mi-e dor ochii să-ţi privesc,
Însă viaţa te ascunde.
Glasul ţi l-am ascultat,
Chipul ţi-e mereu cu mine,
Şi azi noapte te-am visat,
Dar depărtarea devine
Cingătoare torturândă,
Strâns pe suflet mă apasă
Mă încinge, mă inundă,
Nici o clipă nu mă lasă.
Lupt cu toamna, lupt cu ploaia,
Lupt cu mine şi cu viaţa
Să pot stăpâni văpaia
Ce-mi aprinde dimineaţa.
Deşi mâine pleci departe,
În suflet rămâi oricum,
Nimeni nu ne mai desparte,
Va fi doar un simplu drum.






joi, 14 octombrie 2010

Pe nerăsuflate...



E sărbătoare-n astă seară,
Un trandafir catifelat
Culoarea-şi varsă peste noi,
Din suflete vrea să răsară
Mireasma ce-a acumulat
Petalele din amândoi.

Pe boltă Luna-a azvârlit
Stele cărate în căruţe,
Cu dragostea le-a parfumat,
Cu sentiment le-a zămislit,
În mii de mângâieri finuţe
Un Univers a comprimat.

Numai o gură de cafea
Şi-un fum furat dintr-o ţigară,
Doar un cuvânt şi o privire,
Un dans pufos de catifea,
Stelele toate să tresară
Din sărutări şi din iubire.

Beatitudine intensă
Sorbită pe nerăsuflate,
Lipsită de-un strop de răgaz,
Cu-aceiaşi valoare imensă
Înmiresmând clipele toate
Din noaptea plină de extaz.


miercuri, 13 octombrie 2010

Doamne, vino Doamne!!!



Aşa cum am anunţat,
200 de poeme
Pentru-n suflet am postat.
Oare am ceva probleme?


Probabil... eu ce-aş avea?
De ce-aş fi mai diferită?
Doar îmi răsfăţ iubirea
Într-o lume zăpăcită...


Nu vreau să mă dau perfectă,
Nici victimă nu mă dau,
Dar dintr-o lume defectă
Prin vers mă retrag, nu vreau
Să privesc realitatea
Ce mă loveşte mereu.
Numai sexualitatea
O fi dat-o Dumnezeu,
Într-o ţară degradată
Zi de zi şi ceas de ceas,
Să tot fie admirată?
Doar atât ne-a mai rămas?


Toţi privesc sau se-afişează
Cu tot sexul la vedere,
Copiii abandonează,
Şcoală cu mare plăcere,
Nimeni n-are nici o treabă
Cât e România mare,
Diplomele-s pe tarabă,
Nu ne doare nici în floare....


Stresul este ucigaş,
Preţurile... nu ne pasă
Aşternem un covoraş
Şi facem sex sus pe masă,
În biserici şi-n ziare,
Prin coclauri... ce contează?
În sex tot romanu-i tare,
Munca cinstită-l stresează.
Iar banii se înmulţesc
Doar pozând în pielea goală,
Nu contează cum gândesc...
De-s frumoasă sau nasoală,
Tânără, bătrână, grasă...
Dacă am sex şi tupeu,
Datorii-n bănci nu mai fac...
Îl invoc pe Dumnezeu
Din a mea piele de drac.
Dragoste, suflet, iubire?
Demnitate, simţ, frumos?
Mai există-n omenire?
Ce-avem de la brâu în jos,
Numai asta-i important?
Poate că aşa o fii...
Sexu'-o da celebritatea?
Dar, atât cât voi trăi
Eu îmi iubesc libertatea
De-a mă exprima prin vers,
De-a iubi fără vreo plată,
De-a-mi clădi un Univers
Fără-a face sex vreodată.


V-am şocat, nu mai citiţi?
Dar eu scriu în continuare,
Puteţi face ce doriţi!
Iubirea mea-i mult mai mare,
Nu m-ascund după nimic,
Nici nu îmi este ruşine
De ceea ce scriu sau zic,
Iubitul meu şi cu mine
Sex nu facem, niciodată,
Numai dragoste aleasă,
Chiar dacă nu e filmată
La postul TV-acasă
Sau pe coperţi de revistă.
Iubirea-i cel mai curat
Sentiment ce mai există
Sub ceru-acesta pătat.
Poate că mă veţi blama,
Poate mă veţi ocoli...
Însă eu mă voi semna
Chiar de nu mă veţi citi.


Să vă schimb? chiar nu-mi doresc
Atât timp cât ştiu prea bine
Că nu numai eu iubesc
Ci mai sunt destui ca mine,
Cu romantism şi iubire
Îşi trăiesc această viaţă,
Fără bani...dar fericire
Au în orice dimineaţă.





marți, 12 octombrie 2010

I Need Your Love



Am vrut să uit că mai exist,
Am vrut viaţa să o ignor,
Am vrut să gândesc optimist
Dar ceru-mi era numai nor.
Am vrut să plâng pân' la sfârşit
Crezând că n-am de ce zâmbi,
Am vrut să strivesc negreşit
Această zi, fără să-mi schimbi
Într-un senin vreo dimineaţă,
Noapte de Lună guvernată,
Clipe mirifice-n vacanţă,
Dar m-am trezit alimentată
De ochii tăi şi glasul tău
La ceas ploios de primăvară,
Iar stelele nu încetau
De bucurie să tresară.
O lume nouă-ai inventat,
Clădi numai pentru mine,
În versuri te-am împachetat
Cântând iubirea noastră-n rime
În miez de toamnă-am numărat,
Ca pe boboci, poeme pline,
200 am adunat,
Sunt toate scrise pentru tine.
Cu grijă-n ele-am aşternut
Tot ceea ce-am simţit mereu,
Ce am trăit sau am visat
Doar lângă tine, dragul meu,
Nu am palate, nici averi
Dar din sufletul meu curat
Îţi ofer ceea ce-mi oferi
Şi te iubesc cu-adevărat!
Voi mai aşterne pe hârtie
Clipele ce îţi dăruiesc,
Iubire sfântă numai ţie,
Din tot sufletul te iubesc!








luni, 11 octombrie 2010

Esti tot ce mă-nconjoară




Pe un câmp imaculat, ca o coală de hârtie
Stropi de sânge se disting, picătură rubinie
Scursă pe zăpada albă, pufoasă, catifelată,
Din inima mea străpunsă, pata era picurată.
Sabia, ca o comoară pe-un platou se odihnise,
Curcubeul se aplecase peste ea şi-l ruginise
Fără strop de îndurare, fără-un icnet de durere
Ritualu' abia începuse, cu tăişul pe tăcere
Şi pe linişte-aşternută, numai dintr-o lovitură
Segmentase fără milă dragostea cu-atâta ură...
Râsul acela nervos născut undeva-n cenuşă
Se-auzea din depărtare, parcă totuşi pe sub uşă
Se strecura fără-oprire, inundând neîncetat,
Câmpul alb, plin de speranţă, acel câmp imaculat
Devenise fumuriu ca marea înceţoşată,
Naufragiind iubirea pe-o insulă-îndepărtată,
Realizând peste noapte că nu este doar un vis,
Mi-am coagulat iubirea într-un singur vers nescris
Am topit zăpada-n lanuri sincere, neprihănite
Şi-am optat să te păstrez în inimă şi în minte
Să fi tot ce mă-înconjoară, tot ce vreau să-mi amintesc,
Vers cu vers să îţi aştern declarându-ţi : Te iubesc!



duminică, 10 octombrie 2010

Printre rime rătăcesc





Prin noianul de cuvinte, printre rime rătăcesc,
Un bancher spunea că n-are banii care-i trebuiesc,
Romanticul n-are zile să îşi declare iubirea,
Săracul plângea în stradă când găsise fericirea,
Marea scălda-n valuri malul printre melcii rătăciţi,
Un milos aruncă-n punga cerşetorului arginţi,
Un arcuş strică vioara scârţâind pe a ei coardă,
Lacrimile-ncep să curgă, sufletu-n flăcări să ardă.

Suspină în miez de toamnă tulpinile părăsite
De suflete călătoare şi frunzele ruginite,
Fierbe mustul în butoaie lângă miros de gutuie,
Suflă vântul peste dealuri, într-o seară amăruie,
Nu-mi luaţi în seamă rima, cuvintele nu-mi scanaţi,
Ce simt oare, ce se-întâmplă, probabil vă întrebaţi,
Unde îmi este elanul versului ce mă dezmiardă?
Lacrimile-ncep să curgă, sufletu-n flăcări să ardă.

Căutători de iubire, căutători de frumos,
Ne-am născut pe-această lume sub un Soare luminos,
Sub o Luna-amăgitoare, când mai plină, când zgârcită,
Ca o virgulă-ntre zile peste bolta adormită,
Ne-am născut să trăim clipa, ziua, anul şi tristeţea
Să căutăm prin secunde cum să-nvingem bătrâneţea,
Cu iubire s-o învingem, fluturând o halebardă
Lacrimile-ncep să curgă, sufletu-n flăcări să ardă.


sâmbătă, 9 octombrie 2010

Te strig în noapte







În zadar te strig în noapte, nu m-auzi, deşi-ţi şoptesc
De două ori pe secundă... te ador şi te iubesc!
Eşti departe, numai Luna simte ceea ce simt eu,
Un suspin fulgeră pieptul, fără tine, dragul meu
Seara asta-i mai ciudată decât toate la un loc,
Glasul tău nu-mi mai adoarme gândurile prinse-n joc
Rătăceşti prin bezna vieţii, eu te-aştept neîncetat.
Privind clipele în care, trist, te-am imortalizat
Îţi pătrund adânc în minte, tristeţea s-o desfăşor
În patru, cinci zecimale, însă nu-mi este uşor,
Cizma crudă lasă urme pe nisipul din deşert
Iar pe chipul tău citesc radicalul cel incert.
Drumu-i lung, aventuros, trandafiri catifelaţi
De sărutul tău fierbinte cer să fie mângâiaţi...
Ieri, o teamă argintie mintea-mi inundase lent
Azi, val imens de speranţă mă cuprinde elocvent,
Mâine-n zori Luna dispare, chipul ţi-l voi lumina
Pe-un platou plin de iubire, îmi voi jertfi inima
Fără nici o remuşcare, fără nici un strop de-amar
Îţi voi alunga tristeţea dându-ţi zâmbetul în dar,
În deşertul plin de zgură trandafiri vor răsări,
Cu iubirea noastră pură veşnic îi vom înflori.









vineri, 8 octombrie 2010

Adevăr sau...



Adevăr sau provocare...
Viaţa noastră ce e oare?
Rimă albă, rimă neagră,
Cine stă să le aleagă?
Când le-aruncă doar să-nşire
Silabele în neştire
Mai ciudate, mai normale
Cu aromele florale
Înmiresmând la-ntâmplare
Adevăr sau provocare...

Adevăr sau demnitate...
Trec zilele ca o noapte,
Peste timp dacă priveşti
N-ai cum să te-mpotriveşti,
Clepsidra demnă se scurge,
Firul nisipos parcurge
Cu-aripi moi de fluturaş
Peste-al vieţii covoraş
Iscând ambiguitate,
Adevăr sau demnitate...

De niciuna nu-ţi mai pasă
Vrei doar demn să stai acasă
Să te ştii pentru o vreme
Fără lacrimi şi probleme,
Fără suspin şi tristeţe,
Adevărul cu blândeţe
Să-l transformi în provocare
Cu dragoste arzătoare
Dintr-o epocă modernă,
Într-o iubire eternă.





De-ai ştii



De-ai ştii să-mi dăruieşti mereu
Clipele ce mi le răpeşti,
De-aş ştii că sunt în gândul tău
Cum stărui tu când rătăceşti,
De-aş ştii sub stele să m-afund
În zori cu dragoste aprinsă,
Ai ştii că nu pot să m-ascund
Cât sunt de dorul tău învinsă,
De-aş ştii cuvântul ce-l rosteşti
În ce culoare-i zugrăvit,
Ai ştii că doar tu-mi dăruieşti
Visul spre care am păşit.


miercuri, 6 octombrie 2010

Voi sfâşia distanţa



Aroma aşteptării mă-nneacă-n astă seară,
O dorinţă nebună mă-nvăluie arzând
Sărutu-aş vrea să-ţi gust din buzele-ţi de ceară
Topindu-mă de dor, să te simt iar vibrând.
Picături de speranţă şi teamă mă inundă
Că-n noaptea asta toate visele-ţi voi sorbi
Iar roua dimineţii te va lua într-o secundă,
Ca Luna-ntre planete singură voi vorbi.
La ceas de toamnă crudă, cu frunzele picând
Voi rugini prin ploaie, peste covoru-ntins,
Voi călca în picioare norii cu tine-n gând,
Voi scurta aşteptarea ce-n ghiara ei m-a prins,
Voi sfâşia distanţa ce între noi se-aşterne
Iubindu-te mai aprig ca gerul nemilos,
Dorindu-te mai mult decât mai pot discerne
Prin ceaţa ce-mi răpeşte sărutul tău duios.