Cititorii mei

Translate

joi, 27 februarie 2014

din patimă albă

 
 
Mă nasc din furtună
şi depăn uitare,
pe straie de lună
s-adun
nămeţi de iubire
sorbindu-ţi licoare
din ochii
ce-n veci mă supun.

Mă lepăd de straie
din patimă albă,
îmi pui la picioare
aripi,
îţi dau primăvara
ce vine-n şiroaie
cu genele nopţii
să ţipi.

Te vreau lângă mine
o noapte înstelată,
prin versuri
să te rătăcesc,
cu stele depline
să ştergem o pată
ce arde
şi să te iubesc!








sâmbătă, 22 februarie 2014

Altă viaţă

 
 
 
te-aş tine în căuşul palmei mele
ca pe un fulg de nea pur şi fragil,
dar tu eşti înger coborât din stele
cu suflet cald şi zâmbet de copil.

pe buze te-aş purta o veşnicie
să nu grăiesc nicicând ce n-aş visa,
sub pleoape te-aş purta cu dibăcie
drumul spre soare să-mi poţi finisa.

te port în suflet ca pe o comoară
înviorată în aroma lunii,
versul meu curge-n lacrimi de vioară
dăruind altă viaţă pasiunii







luni, 17 februarie 2014

Poem pentru sărut

 
 
îneacă-mi cuvântu-n cafeaua de mâine,
reţine-mi privirea şi gândul pe buze,
sărută-mă-n taină când numai cu tine
voi pune sechestru iubirii confuze.

înşiră-mi pe gene sărutări firave,
să-ţi depăn din stele poveşti
din cele nescrise, avide, suave,
să simt cât de mult mă iubeşti.

adună-mi cuvinte din veacuri trecute
să fim peste timpuri mereu
povestea de aur, din stele ţesute
de tine şi sufletul meu.










duminică, 16 februarie 2014

Să pot gusta din libertate




am încercat să-ţi spun că noaptea
se stinge-n visele cu tine,
că pot gusta din libertatea
de-a te percepe lângă mine.

opreşte-mă dacă voi pune
pe gura ta, fiori de vis
şi te voi săruta anume
să-mi câştig loc în Paradis.

trezeşte-mă, te rog, din vise
nu-mi mai lăsa gândul să zburde
pe unde-s clipe interzise
şi lacrimi despletite, surde...

eu nu te vreau pentru o viaţă
de chin, surghiun şi nedreptate,
ci pentru că m-ajuţi prin ceaţă
să pot gusta din libertate.










Dana Pătraşcu - Sete de adevăr - voce - Ştefania Popescu

Dana Pătraşcu - Adevăr sau provocare - voce - Ştefania Popescu

vineri, 14 februarie 2014

Oglinda


mi s-a prescris să mă transform,
de dragoste avidă,
să dăruiesc vis uniform,
aripa să-mi deschidă.

tablou pictat pe trup alene,
scăldat de lacrimi fără soţ,
de ce mă strigi?
mă nasc sub gene,
nu vezi că dorm ca versu-n colţ?
nerăbdătoare
să-ţi împletesc în vis poem
din aripi de privighetoare?

mă ataşez ca un magnet
de coada unei stele,
mă odihnesc în al tău piept,
fiorul vieţii mele.
mă voi hrăni cu tine-n vis
şi despleti din tine,
iubindu-te cum am promis
pe ziduri cristaline.





miercuri, 5 februarie 2014

Ministrul sufletului meu




În noaptea asta să-mi aşterni
cearşaf de stele furibunde,
în suflet raze vii să-mi cerni,
în tine să mă pot ascunde.

Să nu mă vadă blânda lună
cum definesc plânse izvoare
de vers, din dragoste nebună,
să te iubesc fiind datoare.

Noi dăm iubirii vieţi eterne,
redând stelelor strălucire.
Ministrul căilor interne
ce scaldă sufletu-n iubire.





luni, 3 februarie 2014

să-mi scrii un vers

 
 
 
să-mi scrii un vers,
numai atât cât să-mi aducă vise-n zori
când soarelui i s-a urât să se ascundă după nori.

să pui în el
ce-ai adunat din ochii mei când m-ai privit,
când sufletul ţi-am sărutat şi cu speranţă m-am hrănit.

să-mi scrii un vers cât luna plină ce ne admiră când visăm
că putem oferi lumină, iubi, zbura şi...
sărutăm.

să-mi scrii un vers când noaptea vine
şi luna nu te va opri
să te gândeşti intens la mine,
din versuri să mă poţi clădi.






duminică, 2 februarie 2014

unde mă doare



eşti doar un fulg fără de vină
ce te-ai întins de-un timp la soare,
un crin ce prinde rădăcină
exact aici, unde mă doare.

azvârl cu lacrimile-n stele,
lovesc cu ţipete tăcute
dar, el, din gândurile mele
parcă-i născut, of, Doamne!!!
 Du-te!

nu mai vreau să mă-ntorc acasă,
vreau să colind printre nămeţi,
sufletul parcă nu mă lasă
să sper în alte dimineţi!

nu mai vreau să primesc lumina,
îmi e de-ajuns ce-am pătimit,
nu-ţi mai întinde rădăcina
spre sufletul meu împietrit.




să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea

 
 
 
ce-ai putea pune în secundă
cu stângăcia cuvenită?
visul încearcă să pătrundă
singura frunză ruginită
ce-a mai rămas pe creanga mea...
se stinge-n palmă dragostea...
s-a desluşit o nouă cale
prin ceaţa vremurilor reci
m-agăţ de ea... dar curg la vale,
vreau şi... nu vreau deloc să pleci.

simt că mă-aduni în orice clipă
la pieptul tău, îmi frângi voinţă,
îmi pui pe inimă aripă
smulgându-mă din suferinţă.
îmi pui în suflet dragostea
să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea...
să strălucesc sub norii groşi,
luând din ochii tăi culoare,
să mă aduni în zori frumoşi
să mă transformi în nopţi cu soare.






sâmbătă, 1 februarie 2014

Dana Pătraşcu - Lipsesc - voce - Ştefania Popescu

Cumpăr tot

 
 
Cumpăr vise-n astă seară,
cu centură şi aripi,
vând o singură comoară
să te-aud cum taci şi ţipi.

Cumpăr stele parfumate
cu iubirile pierdute,
asamblez vise furate
din nopţile abătute.

Cumpăr lacrima din visul
unde totul este pur,
se iveşte Paradisul
dând iubirilor contur.

Cumpăr tot ce te-nconjoară
până nu e prea târziu,
soarele roşu de seară
pe un cer cărămiziu.