Înger răpit de coala-mi albă,
Nu-mi uda paginile triste!
Lacrima ta, precum o salbă
Ascunde-o-n zori printre batiste!
Răsari ca Luna printre stele!
Răsări ca punctu-ntre cuvinte!
Din toate versurile mele
Te-aş implora, să iei aminte
Când se preling, se opintesc,
În timp ce sufletu-mi săruţi...
N-am să-ţi mai spun cât te iubesc,
N-am să te rog să mă asculţi!
Pe-aripa ta voi picura,
Din zbor grăbit spre unic nor,
La pieptu-ţi cald voi murmura,
Topindu-mă în al tău dor,
Nobleţea unui curcubeu
Şi măreţia unei stânci,
Sub care mă ascund mereu
De ochii tăi senini şi-adânci.
Postări
esti cea mai sensibila femeie pe care am cunoscut-o vreodata , sincer iti iubesc sufletul ... si mai mult am o povestea a mea care ma fae sa te inteleg mai mult decat cred altii . Sa ai multa , multa sanatate !
RăspundețiȘtergere"Înger răpit de coala-mi albă,
RăspundețiȘtergereNu-mi uda paginile triste!
Lacrima ta, precum o salbă
Ascunde-o-n zori printre batiste!"
Trecem, citit, ne gândim la tine, Dana, şi îţi trimitem gânduri bune şi încurajări...
Mulţumesc Sabina! Îţi mulţumesc pentru că existi!
RăspundețiȘtergereCristian, vă îmbrătisez cu drag! Vă doresc o noapte de vis!
RăspundețiȘtergere