Cititorii mei

Translate

luni, 30 iunie 2014

Aşteptare

 
 
 
Aştept să-mi pui culoare
pe geana înlăcrimată,
să mă aduni din soare,
să-mi spui că niciodată
nu mi-ai pus ger pe glezne,
nici şoapte încrâncenate...

să te adun mai lesne
decât culeg din noapte
visele-n palma dreaptă
şi steaua căzătoare
ce încă mai aşteaptă
să mă aduci din soare.

să-mi despleteşti furtuna
pe banca însetată,
în care-a ascuns luna
iubiri, ce niciodată
nu vor plăti dobândă
din credit compromis.

reconstruiesc, inundă,
nopţile prinse-n vis
se-agită-n largul mării,
de parcă plec privirea...
nu te pot da uitării
cântărind împlinirea.

 




 

marți, 24 iunie 2014

Nu te opri!




Chiar dacă arzi, dintr-un motiv anume,
din strălucit să nu te-opreşti, nicicând,
invidia de pe această lume
nu poate lua sfârşit, în niciun rând.

Unii cerşesc, în piaţa mare, locuri,
în timp ce alţii-l cern pe cel bătrân,
tu să n-aştepţi căderea de pe tocuri,
doar Dumnezeu, din Cer îţi e stăpân!

Ridică-te şi umblă! -a spus Mesia,
nu căuta surâs la infinit...
te-aştept la poarta unde poezia
alină sufletul de ploi lovit.



duminică, 22 iunie 2014

Plini de început


plec, să-mi depăn depărtarea
într-o altă încrengătură,
să realizez că zarea
a început cu-o picătură...

nu se va sfârşi cu mine,
nici nu tine-n rol de spin,
sigur este cel mai bine
să iubesc... şi... nu puţin.

vântul urlă-n miezul verii
ca şi când s-a-ndestulat
de tăcerile durerii
şi de dorul netrunchiat.

lacrimile curg, cu ploaia,
fără seamăn, peste noi
se produce vâlvătaia,
plini de dragoste şi... goi.
 
 
 
 
 
 
 

Ploi de stele

 
 
 
alerg prin deşert
în noaptea târzie,
aş vrea să te iert,
să-ţi scriu poezie,
pe tâmplele albe
să-ţi pun sărutări,
la gât să-mi pui salbe
de viaţă şi zori.

mă împiedic de-o stâncă
crescută-ntre ploi,
e rece şi încă
furtuna din noi,
ne spală de ură
dar te îngrijeşti
să pui picătură
sub tălpi... să striveşti.

pe geana speranţei
că-n vis te găsesc,
îi dau ignoranţei
vacanţă şi cresc
o mie de stele
pe bolta cernită...
divin e-ntre ele,
în ploi sunt iubită.


 


joi, 19 iunie 2014

Până dincolo

 
 
 
Reţin şoaptele între dinţi.
Stelele, de după boltă,
se ascund visând cuminţi
cum culeg albă recoltă
de săruturi, dezmembrate
dintr-un lan de curcubeie,
calde, tandre şi furate,
ca un suflet de femeie.

Alung gândul, nestatornic,
într-o grotă, să mocnească.
Zâmbetul apoteotic
şi şoapta ce-a vrut să nască
zeci de lovituri de bice,
le pun la păstrat, sub soare,
suferinţa să abdice,
să uit cât de mult mă doare.

Mă dor gândurile toate,
insomniile mă sorb,
mă târăsc, zâmbind, pe coate,
alung penele de corb
ce se adună-n cârduri clare,
mă îndeamnă să trăiesc
investind lacrimi amare...
mor, şoptindu-ţi: te iubesc!


duminică, 15 iunie 2014

De când te iubesc

 
 
 
Doar de când te iubesc
versu-mi curge-n izvor,
nopţile se unesc
pe-un tril ameţitor.

Doar de când te ador
zorii-mi sunt mai senini,
stelele nu mai vor
să-mi ofere ciulini.

Doar de când te-am aflat
şi-mi dai viaţă-n deşert,
te iubesc neîncetat...
sentimentul e cert.







sâmbătă, 14 iunie 2014

Invită-mă la o cafea!


Invită-mă la o cafea, diseară
şi... îndulceşte-o, dacă este cazul,
cu lacrima ce-am strâns-o-n călimară,
să nu-mi mai ardă viaţa şi obrazul.

Te-aştept, la masa noastră, să-mi pui lapte
în lacrimile repezi, ce-au durut
aşa de mult, încât, nu mai am noapte
ci zile înşiruite-n aşternut.

Invită-mă, pe bancă-n parc, să-mi scuturi
petale albe de sidef pe tâmple,
să-mi desluşeşti iubirea din adâncuri,
în vis să n-o mai laşi să se întâmple.

Să opreşti timpu-n loc pentru-o secundă,
o zi, o viaţă sau o veşnicie,
realizând că versul meu inundă,
iar tu-l loveşti, din pură gelozie. 

Invită-mă la o cafea, şi-n minte 
ascunde gândul-n care mă loveşti, 
preţ de o clipă... doar o rugăminte 
mai am... să uiţi că mă iubeşti...! 


miercuri, 11 iunie 2014

miere caldă... fiartă-n soare



Simt cum îmi implori tăcerea
să se spargă-n părţi egale,
cum aştepţi la gura cheii
doar un semn, valsând spre vale...

Simt cum frângi palmele-n zarea
ofilită, fără ţel,
mă confunzi cu depărtarea
dar nu vezi că ard la fel.

Ce-ţi mai place să-mi pui sare
peste rana aburindă...,
deşi vezi ce mult mă doare,
doar te simt, îmi eşti oglindă.

Rândunica cea ghiduşă,
din zori până-n miez de noapte,
îţi şopteşte pe la uşă...
... miere caldă... fiartă-n lapte...

Urmăreşte firul ierbii
cum se zbate la fereastră...
albă-i noaptea, albi sunt corbii,
neînţelegând pacea noastră.

Simt cum îmi alungi prezenţa
dar, m-aştepţi la gura cheii,
transformând indiferenţa
în floarea ce-o lasă teii.

Mierea caldă... fiartă-n soare
se adună-n cerul gurii,
se opreşte, temătoare,
de puterea picăturii.




luni, 9 iunie 2014

O apă şi-un pământ




Cei ce n-au curaj a-mi spune
Cu ce oare i-am rănit,
Sau n-au cum a descompune
Versul simplu ce-am grăit,
Mă privesc de-atâta vreme
Şi se-ntreabă ce-au citit,
Au întâmpinat probleme,
De la răsărit...

Cei care-mi lovesc cuvântul
Aşternut pe stânci,
Fug din viaţa mea... ca vântul,
Deşi par adânci,
Au în ei iubiri de-o şchioapă
Fără de substrat,
Nu-s izvoare, sunt o apă
Şi-un pământ uscat.



duminică, 8 iunie 2014

Mă scoţi din minţi!

 
 
 
 
N-am să-ţi mai dau,
n-am să-ţi mai cer,
nu-ţi mai pictez
gânduri sub geană.

Nu mă predau,
nici grănicer
n-am să-ţi mai fiu,
n-am să-ţi dictez,
înger târziu,
de sub sprânceană.

Nu te mai vreau,
să mă alinti,
să mă răsfeţi,
sau să mă minţi...,
să mă înveţi
lacrimi să-ţi dau...

mă scoţi din minţi!

Văd cum te zbaţi,
pe locul doi,
la uşă-mi baţi
deşi între noi
n-a fost decât un asfinţit,
nu ţi-am greşit, nu te-am minţit.

Mă foloseşti
şi te amuză,
te simt în gând
cum mă pătrunzi,
mă despleteşti
ca pe o muză
şi mă ascunzi.

eu urc vibrând!

M-ai alungat fără motiv
într-o prăpastie de soi,
dar eu sunt vers de când mă ştiu
mi-ai săruta sânii mei goi...
e prea târziu.

mult prea tardiv.




sâmbătă, 7 iunie 2014

Spune-mi tu...




Spune-mi, tu
ce-nţelegi prin ilustrul "a fi"...?
spune-mi când mă visezi
spune-mi când mai adormi,
oare când te trezeşti,
cu ce lacrimă torni?

Spune-mi...
tu ce-nţelegi
prin măruntul "a da"?
din grăunţe hotar,
din dorinţă visări,
oare pui în pahar
tot seninul din zări?

Oare mâine s-a scurs
când tu nici n-ai simţit,
dăruind ce-ai parcurs
pentru-a fi asfinţit?

Desluşeşte cărări
care n-au existat,
dă-i iubirii din zori
ceea ce-a meritat.

Înţeleg să-mi pun cer
printre stelele mii,
de ruşine să pier,
nu din darul de-a fi.

N-am să-mi cumpăr un loc,
eu deja l-am primit
de când soarta mi-o joc
ca un film renumit.

Spune-mi...
tu ce-nţelegi
prin eterna iubire?
când prin ploaie alergi
fără a-mi da de ştire,
când mă spulberi de dor
şi-n căuş mă adormi,
oare când urc pe nor
cu ce lacrimă-mi torni?




M-am născut înainte să mor

 
 
 
M-am gândit să mă nasc înainte să mor,
să adun primăveri dintr-un hohot de cânt,
să păşesc peste timp despletind cald fior,
dându-mi seama ce-am fost să-mi doresc cine sunt.

M-am născut dintr-un lut tocmai bun de convins,
am topit fulgi de nea dintr-o iarnă cumplită
să-mi astâmpăr ciorchini care-n dor s-au încins
şi-au ţâşnit, vers cu vers, mângâieri să comită.

M-am convins c-am atins pragul zilei, de ieri,
ca un far zbuciumat printre valuri domnind,
împărţind adieri, luminând primăveri,
m-am gândit să renasc firul ierbii doinind.



joi, 5 iunie 2014

Între zâmbet şi lacrimă




Între lacrimă şi zâmbet
pun iubirea la încercare.

Lângă arşiţa din suflet
o aşez, ca pe-o ninsoare
care s-a născut odată
cu venirea primăverii,
a anunţat lumea toată
c-am ales unda tăcerii,
şi-am plecat, plecat departe
printre norii zgomotoşi
să-i ascult râvnind în noapte
despletind vise, sfioşi.

Lupii zbiară-a îndestulare,
lacrimile s-au oprit
între steaua căzătoare
şi-o pală de infinit.

Nu-mi mai fug ochii spre zare,
poemul râvneşte-o rimă,
pune-mă la încercare
între zâmbet şi lacrimă.




miercuri, 4 iunie 2014

oglinda vremii



Tu crezi că mie-mi pasă cât mai este,
cât s-a distrus şi cât mai am de dat...?!?
Eu sunt oglinda vremii din poveste
şi flacăra ce te-a înspăimântat.

Nici nu vei reuşi să-mi simţi căldura
de sub nămeţi, nu ai cum s-o percepi,
încerci să-mi modelezi din lut făptura,
într-un târziu vei putea doar să înţepi.









marți, 3 iunie 2014

Atingerea gurii tale



Anul ăsta, ploaia vine,
cum făceai tu, pe furiş...
Mă pătrunde, mă reţine,
rupe din acoperiş
câte-o dâră de lumină
rătăcind-o printre nori...
Priveşte din rădăcină
până-n vis, de două ori...

A trei-a oară îmbarcă
sufletul, mai cu folos,
fulgerele ne încarcă,
într-un ritm periculos.

Stropii repezi mă dezmiardă...
Ploaia n-ai cum să opreşti!
Lacrima voia să-ţi ardă
tăcerea, cu stropi fireşti,
atingerea gurii tale
mi-a înmugurit suspinul,
înlesnind iubirii cale,
despletindu-ne destinul.
 
 
 
 
 

luni, 2 iunie 2014

Fumuri nu mai scot de-un an



Exact de un an de zile,
de când fac ce mi-am propus,
m-am îngrăşat zece kile
şi mă rog la cel de sus
să m-ajute să slăbesc
cu şi fără de dietă,
însă nu prea reuşesc...
"- Stai calmă, eşti eprubetă!"
îmi spun unii mai grăsuni,
doar aşa să mă fenteze
de sâmbătă până luni...
eu îi las să abereze
pe seama şuncilor mele...
De n-au altceva mai bun
de făcut, gurile rele
să se lase de tutun,
aşa cum am făcut eu
în urmă cu-n an de zile!
Mulţumesc lui Dumnezeu,
toate bunătăţile
sunt la mine în burtică,
fumuri nu mai scot pe nas,
cine-i de acord, să-mi zică...
cine nu,... hai, bun rămas!