Cititorii mei

Translate

vineri, 30 octombrie 2009

Mîine cred că-mi iau zborul....









De emoţii.... doar atât
S-a-ntâmplat....
n-aş fi crezut,
Că se poate întâmpla
Dintr-o dată-aşa ceva.
Nehotărârea, dorinţa...
Nu ştiu ce... poate absenţa?
Poate n-am simţit totalul...???
Totuşi mă luase valul?
Poate nu a fost să fie...
Totul mi se-ntâmplă mie?
E deja târziu acu'
Să spui "da"... să fie "nu"
Şi-asta doar din... neglijenţă?
Acasă, nici o prezenţă
Malefică, n-a mai fost....
Pe cine să iau la rost?
A fost numai vina mea
Că s-a întâmplat aşa?
Deja mă cuprinde dorul...
Iar mâine cred că-mi iau zborul....
Emoţia o alung....
Şi în trei ore ajung....
Nu mi se pare corect
Să tot stau şi să aştept
Când... nimic nu mă opreşte.
N-am dreptate? Glăsuieşte!

luni, 26 octombrie 2009

De ce nu rămâi amintire?













Din care rază te-ai desprins?
De ce-mi pătrunzi din nou în vis?
Ai stat ascuns at
âţia ani....
Deşi nicic
ând n-am fost duşmani,
Iar azi te-ntorci cu amintirea....
Doar pentru-a-mi scormonii iubirea?
De ce din nou în calea mea
Te-ntorci s
ă îmi dai dragostea
Pe care mi-ai dat-o mereu?
Cu ce ţi-am greşit, dragul meu?
Am fost acră ca un lăm
âi
Că n-am ştiut să-ţi spun răm
âi?
Dar uiţi că nu te-am alungat?
Şi te-am iubit neîncetat?
Uiţi că mereu ai fost cu mine?
Oric
ând...la rău, dar şi la bine,
De ce-ai venit azi înapoi?
E prea t
ârziu să fim doar noi
Anii-au trecut...enorm de greu,
Nu te-am uitat, iubitul meu,
Doar că în vis te-am învelit
Ca pe un înger, sf
ânt, iubit...
Drumul mi-a fost copleşitor
Mult mai uşor mi-era să mor,
Oare de ce a trebuit
Să te iubesc la nesf
ârşit?
Cu ochii-albaştri mă priveşti
Şi-mi spui mereu că mă doreşti,
Iar eu nu ştiu ce să-ţi răspund
E doar un vis?în el m-afund?
Şi-am să răm
ân iar cu-alt coşmar?
Cu ce-am greşit, să-mi dai în dar
Doar clipe pline de iubire?
De ce nu răm
âi amintire?
Şi-mi zbuciumi sufletul mereu?
Cu ce-am greşit, iubitul meu?




sâmbătă, 24 octombrie 2009

Aripi de înger ţi-au crescut











Aripi de înger ţi-au crescut
Şi-n lumea largă te-am pierdut...
"-E crud, e greu, e foarte greu!"
Mi-ai spus c-un glas... iubitul meu,
De-abia acum, când au trecut
Atâția ani, am priceput
C-ai aşteptat să-ţi spun: rămâi!
Sărutul tău, dulce-amărui,
Aveai dreptate când spuneai
Că n-am să-l uit şi îmi zâmbeai...
Ai luat cu tine tot, ai luat...
Şi clipa când m-ai sărutat
Şi ziua crudă-a despărţirii,
Voalul fierbinte al iubirii...
Ai luat-tot ce-ai putut cu tine,
Un suflet n-ai luat...pe mine,
Oricât aş vrea şi orice-ar fi
N-am să te pot înlocui,
Tresar când numele-ţi aud,
Şi nu am unde să m-ascund,
Oftez la orice-asemănare...
Şi totul doare tot mai tare,
Când tu rămâi în visul meu
E crud, e greu, e foarte greu!
Să o mai iau de la-început...
De mult...aripa ţi-a crescut.





Să râd, să râd ........la nesfârşit........


Un dor de tine mă apasă,
Încerc să-nlătur ceaţa deasă
Dar simt cum mă cuprinde-ncet...
Vreau să mă strângi din nou la piept!
O lacrimă iar se prelinge
Deşi-am promis, totul se stinge
În noaptea care mă-nconjoară,
Vreau să fiu iar a ta comoară!
Vreau să-mi vorbeşti şi să m-asculţi,
Să alergăm din nou desculţi
Pe plaja, toată, doar a noastră,
Priviţi numai de luna albastră
Ce se-oglindea în ochii tăi,
Iar eu, cu glas de zurgălăi,
Să râd, să râd... la nesfârşit...
Dar dorul tău m-a copleşit...






duminică, 18 octombrie 2009

Şi la bine şi la greu!!!

Sunt aici, voi fi mereu
Şi la bine şi la greu
Pentru tot omul cinstit.
Niciodată nu evit
Pe cel care mă iubeşte,
Însă, nu mă foloseşte!
Nu-mi doresc nimic să schimb
Dar, în lume când mă plimb
Şi privesc, nu pot să cred!
N-am în cine să mă-ncred!
N-am în cine să-mi pun bază,
Să-i dau o floare din vază,
Sau chiar o grădină plină,
Cu trandafiri, din inimă.
Sunt şi eu un om, ca toţi,
În lumea asta de hoţi,
Sunt un om, cum sunt destui,
Mulţi mi-ar pune pielea-n cui...
Dar, dacă atent m-asculţi,
Şi eu aş pune pe mulţi...
Doar că-s mică de-nălţime
De-aceea cred că-i mai bine
Să nu mă-ntind pân' la cui
Dar nici în copac nu sui.
Nu îmi e frică de vânt,
Dar e bine pe pământ
Când mă simt în siguranţă,
Asta-mi place mie-n viaţă.
Sunt aici, voi fi mereu
Şi la bine şi la greu!
Dacă eşti cinstit cu mine
Sunt aici şi pentru tine!









sâmbătă, 17 octombrie 2009

Diana-Maria -finisoara mea










Degeaba





Ar mai fi fost atât de multe
De spus, dar cine să te-asculte?
Pe banca veche din alee
Ai rămas trist, fără idee,
Iar paşii mei pe caldarâm
Ţi-au transformat visele-n scrum.
Degeaba... ai tot încercat
Să-mi demonstrezi anticipat
Că n-am de ce să investesc
Şi-a doua oară...şi greşesc,
Privirea-întoarsă, nu durează,
Iar despărţirea te-întristează.
Degeaba-i spus tot ce-ai gândit,
Eu am plecat cu pas grăbit,
Iar ochii-n lacrimi ţi-am scăldat
În clipa când ne-am sărutat.
Degeaba, te-ai întors acum
E prea târziu, cum să-ţi mai spun ?
Câtă dreptate ai avut...
C-am sperat un nou început
Care-n scurt timp s-a destrămat...
Degeaba-mi spui că m-ai visat,
E prea târziu, iubitul meu
Să-ţi spun că drumul a fost greu?
Orice-ai fi spus, ai fi gîndit
Eu tot pe el aş fi păşit,
Doar pentru c-aşa trebuia
Să-mi derulez din viaţa mea.
Şti bine că aş fi rămas,
Îmi tremura lacrima-n glas
Când mă priveai aşa smerit,
Degeaba te-ai întors grăbit
Dacă de mână nu m-ai luat
Atunci... să mă opreşti forţat,
Să-mi demonstrezi, nu doar să-mi spui
Că vei rămâne-al nimănui,
Degeaba azi ochii-ţi plutesc
În lacrimi şi-mi spui să zâmbesc,
Că totul a trecut şi-i bine...
Că ti-a fost foarte dor de mine...
Degeaba... fiindcă n-ai aflat
Şi n-ai să afli niciodat'
Pe caldarîm, în urma mea,
Cum mi-era stoarsă inima
Şi-atâția ani şi ani de zile
Nu m-am gândit decât la tine
Degeaba, nu mai este loc
Pe-aleea-aceea să mă-ntorc
Să-mi caut inima zdrobită
De firea ta nehotărâtă.



vineri, 16 octombrie 2009

AJUNGE!Lacrima nu-mi va mai curge!!!







De astăzi am spus: Ajunge!
Lacrima nu-mi va mai curge!!!
Suflet pentru-altcineva?
Nu mai pun în viaţa mea!
Voi plăti la fiecare
Răul, să nu fiu datoare,
Voi plăti doar în cuvinte
Pentru-a mă ţine minte.
Când eşti bun eşti luat mereu
De prost, cum am fost şi eu.
Dar de astăzi voi fi rea!
Nu mai cred pe nimenea
Nici de calcă-în jar mocnind,
Nici dacă vine bocind,
Nici dacă-mi jură aprins
Ca o flacără din vis.
Ploaia cred că m-a convins
Şi de astăzi am învins!
Pentru alţii nu mai lupt.
De azi totul s-a-ntrerupt!
C-am fost om ? Nu-mi pare rău!
Există un Dumnezeu....
Mai mult de-atât nu pot duce!
De aceea spun: AJUNGE!





Mi-aţi ucis încrederea !









Aţi ştiut....dar aţi sperat
Să nu fie-adevărat
Ceea ce v-am oferit
Ca pe tavă, poleit?
Aţi ştiut chia
r de la mine,
Nu am ascuns nici de tine,
Nici de el şi nici nu vreau
Într-o minciună să stau!
Aţi ştiut că sunt ciudată
Şi îmi dau in
ima toată
Cu sincereritatea mea...
Mi-aţi ucis încrederea !
Aţi crezut că-s adormită
Că-s o proastă răvăşită?
Că-mi trebuiesc ochelari?
Pentru-a lupta c
u gheţari?
V-am lăsat să vă distraţi!!!
Ce-aţi cîştigat? să visaţi?
Dar azi, mai sincer vă zic:
Nu aţi cîştigat nimic!
Şi nici eu n
u am pierdut
Cum aţi sperat la-nceput,
Sau, poate, mult mai tîrziu
Asta chiar nu vreau să ştiu...
Chiar nu m-ar interesa
Mi-aţi ucis încrederea!!!
Asta-i partea i
mportantă!
Credeţi că sunt arogantă?
Că-s în rime abuzivă?
Că-s credulă şi naivă?
Că nu am toţi boii-acasă?
Dar nu sunt o mincinoasă!!!
Iar cu asta mă mîndresc!!!
Doar prin adevăr trăiesc!!!
Nu pot minţii,
sunt cum sunt...
Un muritor pe pămînt,
Şi tuturor le-am cerut
Doar atît, de la-nceput
De nu vrei să-mi povesteşti,
Nu-i problemă, hotăreşti
Tot ceea ce vrei să-mi spui,
Tuturor le-am spus... şi lui,
Chiar şi ţ
ie...zi de zi:
Nu suport prietenii
Ce se linguşesc şi-apoi,
Cam de "luni şi pînă joi"
Uită că şi tu eşti om...
C-o inim
a de beton,
Te loveşte pe la spate
Scăldîndu-îţi sufletu-n noapte.
Pe mulţi i-am tot învăţat:
Spune frate-adevărat!
Dacă vrei să îmi vorbeşti
Altfel prieten nu-mi eşti!!!
Nu te-ntreb nimic in plus,
Spune-mi do
ar ce ai de spus
Dar, cu sufletul curat
Prieten adevărat
Îmi e doar cel ce mă simte
Că nu mint şi NU MĂ MINTE!
Cum de-un timp aţi încercat
V-am simţit..,dar, v-am lăsat....
Să vă schimb...n-am chef acum,
Voi rămîne p
e-al meu drum,
M-am săturat să rostesc:
Sigur? sincer? mulţumesc!
Chiar vă multumesc frumos!
M-aţi minţit, da
r nu sunt jos
Aşa cum poate credeaţi,
Însă, nu vă bucuraţi!
Ieri am plîns, azi radiez,
N-am de ce să mă-întristez
Cum făceam c
înd mă minţeaţi
Zi de zi, deşi ştiaţi
Că eu nu suport minciuna,
Totuşi mă-nşelaţi întruna...





joi, 15 octombrie 2009

Am sperat că muza mea clipa îmi va mîngîia,...








Într-un gol, un gol imens
Am tot căutat un vers
Sufletul să-mi î
ncălzească,
Amarul să-mi îndulcească
Şi-am sperat că muza mea
Clipa îmi va mîngîia,
Am visat o alinare,
O rază caldă de soare
Lacrima să-mi limpezească,
Frunza să nu-mi
ruginească,
Ochii să mi-i lumineze,
Inima să îmi valseze...
Dar muza mea s-a grăbit
Să se-ndrepte-înspre sfîrşit,
De mine nu i-a pasat,
Nici adio nu şi-a luat.....
Nici pa, nici la revedere
Dar vibrează de plăcere
Simt golul cum mă-î
nconjoară,
Iar tăcerea mă omoară,
Simt cum sufletul-mi topeşte
Cînd de mine se fereşte......................




miercuri, 14 octombrie 2009

Mulţi... mă-întreabă cine sunt





Curioşi de nu se poate,
M-au abordat peste noapte
Mulţi... se-ntreabă cine sunt?
Doar un muritor de rând!
Am curaj... destul tupeu
Şi la bine şi la greu,
Am tupeu să lupt cu viaţa,
Când se iveşte speranţa
Zg
ârm cu ghearele-n pământ,
Lupt cu morile de vânt,
Nu mă dau uşor bătută,
Nu-s guralivă, nici mută
Nici înaltă, nici prea scundă,
Stau cu cine vreau pe-o undă,
Nu-s frumoasă, nici mumie,
Am ce pune-n farfurie,
Nimănui nu am cerşit,
La mine
mulţi s-au jelit,
Mulţi şi multe profitoare
Care-mi sunt şi-acum datoare
Cică-i criză, c
ârr şi ...mârr
Şi-şi mănâncă de sub ***.

Ştiu, sinceritatea mea
Nu v-a-mpăr
ăţii lumea
Dar am curaj şi tupeu
Şi-n faţă lui Dumnezeu.
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!

marți, 13 octombrie 2009

Off! lume prea nebună, ce bine ar-fi de-ai tace!







Un milion de sfaturi şi-atâta lingușeală,
Profesori, învățați, mai ceva ca la scoală....
Vraci şi evlavioși cu teama c
ât un munte
De Dumnezeu şi Fiul, m
ă roagă, să-mi asculte
Păsul şi supărarea, de-mi vede lacrima
Şi-mi dă totul... din vorbe, de-mi deschid inima,
Un milion de babe devenite deştepte,
Ţaţe dezhidratate pudr
ate şi perfecte
Ce-au fost c
ândva... de toate, de fapt ceea ce-au vrut,
Se-nghesuie la mine, de-acum au păr cărunt
Să-mi dea cel mai bun sfat, să-mi dea sfinte poveţe
Cum să întind piciorul,
să păşesc, să mă-nveţe...
Să-mi ţină predici lungi, drepte, plictisitoare,
Iar eu arsă în suflet, de parcă-aş fi datoare,
Trebuie să le-ascult şi chiar să le aprob,
Deşi-mi vine să zbier mai tare ca un rob
Şi să le-aduc aminte c-au fost c
ândva ca mine,
Dar fiind alte timpuri, multe mergeau mai bine,
Aveai ce respira...aveai aer curat,
C
ând rosteai adevăr...era adevărat
Şi împărţeam o p
âine în cuburi să ajungă...
Nu ca-n ziua de azi c
ând mama poa' să plângă
P
ână când se topeşte, iar pruncul o reneagă
Şi-n mintea lui g
ândeşte că plânge ca o bleagă
Şi-orice v
ârstă-ar avea, ar muta-o-n coteţ,
Că doar... nu mai e mic şi-i mai petrecăreţ,
Iar lacrima măicuţei prea mult îl deranjează,
Chiar dacă e-n putere, merge, c
ântă, dansează
Şi încă e b
ârfită că fusta-i mult prea mini,
E privită cu ciudă de-absolut toţi vecinii
Pe la colţ judecată, c
ă ar fi, că ar face...
Off! lume prea nebună, ce bine ar-fi de-ai tace!




sâmbătă, 10 octombrie 2009

E prea tîrziu...ceea ce simt... e prea adînc...








E prea tîrziu, am observat....
În noaptea crudă te-am visat
Exact cînd îmi doream să-adorm .
În zori, din nou m-ai mîngîiat,
Deşi visul n-am descifrat,
Dar, m-am trezit cu-
un dor enorm...
Şi-ai apărut... simţind...firesc
În glasul meu cît te doresc,
În orice clipă şi minut....
M-ai pus în ochi să te privesc,
Crezînd oare că nu-îndrăznesc?
Dar ai ştiut ce-ai aşternut
Doar într-o clipă de privire?
Nu poţi fi simpl
ă amintire!
Oricît de mult m-aş strădui,
Să te alung, să nu-ţi vorbesc,
Să te evit, să nu-ţi zîmbesc,
Prin gînd de te-aş orîndui
Departe-n sufl
etu-mi rănit...
Eşti prea adînc întipărit,
Nu am putere să te-alung
Nici într-o zi, nici într-o viaţă
Eşti roua mea de dimineaţă,
Oricîte seri trec...tot n-ajung
Să uit că-n suflet mi-ai intrat,
Să uit ceea ce-ai întrebat
Chiar dacă-ţi spun că nu mai ştiu,
Chiar dacă-o spun...
de-acum te mint
E prea tîrziu...ceea ce simt...
E prea adînc...e prea tîrziu...



Îmi ordon să te rătăcesc printre rînduri







Nu eşti vântul care-adie,
Nu eşti soarele-arzător,
Nu eşti nici noaptea pustie,
Eşti un simplu muritor.
Nu eşti steaua ce-mi zâmbește,
Nu eşti flacăra-n cuptor,
Nu eşti frunza ce plutește,
Dar, nu îmi este ușor.
Când lipsești, vântul nu bate,
Soarele nu luminează,
Noaptea rece ne desparte,
Curcubeul se-întristează,
Stelele pe rând se sting,
Cuptorul a înghețat,
Frunzele salciei plâng,
Sufletul mi-e dezmembrat
În milioane de gânduri,
În mii şi mii de suspine...
Te rătăcesc printre rânduri,
Te-adun în suflet la mine,
Îmi promit şi îmi ordon
Să te uit, dar nu am spor,
Îmi apari mereu în somn
Şi-mi picuri frânturi de dor.


vineri, 9 octombrie 2009

Nu promit c-aşa va fi






Liniştea nopţii m-a cuprins,
M-apasă aşa de tare-un vis
Din care vreau să ies, mă zbat,
Mii de minute-n şir străbat
Pe-aleea timpului păşind,
Vreau să te pierd, m
âine, prin gând,
Dar şansa n-am cum s-o primesc,
Vreau să te uit, nu reuşesc,
Pe c
âmpul vieţii plin cu flori
Vreau să te pierd în depărtări,
În vise vreau să te ascund...
Însă mereu te port în g
ând,
A cui e vina...? Nu mai ştiu,
Ştiu doar că e mult prea t
ârziu
Din suflet să-mi ieşi de-acum,
Aş vrea să te transform în fum,
În ploaie lină sau în cea
ţă,
Să mă trezesc de dimineaţă,
Să nu-mi mai amintesc de tine,
Dar nu pot!!! Ziua care vine
Are secunde mii şi sute
Şi-n fiecare te ascunde
Şi te-ad
ânceşte tot mai tare
În suflet, fără de scăpare
Mă simt mereu, în jurul tău
N-am cum să te uit, dragul meu,
Oric
ât de mult mă străduiesc,
Mai mult, mai tare te doresc
Dar n-am să ţi-o mai spun nicic
ând,
Te voi purta numai în g
ând
Şi doar în poze-am să-ţi z
âmbesc,
Am să evit să te-nt
âlnesc
Şi-n vise şi în miez de zi,
Dar, nu promit c-aşa va fi.





marți, 6 octombrie 2009

Nu mai vreau să fiu minţită!!!








Aş vrea să tac, să vă țin minte
La tot ce-mi spuneți iau aminte,
Să tac...să tac la infinit,
Să vă ascult la nesfârșit...
Dar nu mai vreau s-aud minciuni
De la prietenii mei buni...
Vreau s-aud că sunt dușmănoasă,
Nu vreau să-mi spuneți că-s frumoasă,
Vreau adevărul, doar atât!
Nu vreau s-aud nici un cuvânt
De laudă şi de alint
În clipa asta, asta simt...
Să loviți cât mai tare-n mine,
Sigur aşa va fi mai bine.
NU vreau să mai aud de-acum
Că-n faţa mea ar fi vre-un drum,
Fiindcă nu este-adevărat,
Iar de minciuni m-am săturat...
Nu vreau s-aud nimic, nimic...
Striviți-mă ca pe un plic
Lipit la gura deşi-i gol,
Vreau tăvălită prin nămol
Cu pietre vreau să fiu lovită...
Sigur aş fi mai fericită
Decât minciuna să mă sece...
Scăldați-mă în apa rece,
Cu spini uscați mă mângâiați
Dar vă implor...nu lăudați
Nimic, din ceea ce expir ...
Vreau să fiu doar un musafir
Să plec pe unde am intrat,
M-aţi reținut , e-adevărat
Dar e de ajuns...e prea târziu
Cum să mai tac? chiar nu mai știu
Când mulți mă scaldă în minciună
De șapte ori pe săptămână.

luni, 5 octombrie 2009

Ce mi-am dorit s-a împlinit!!!

În viața mea nu m-am simțit
Aşa de bine, în sfârșit
Ce mi-am dorit cu-ardoare multă
S-a întâmplat! deci mă ascultă
Şi de-asta dată Dumnezeu
Numai la El mă rog mereu
Şi am simțit cum mă iubește,
Tot ce-mi doresc, îmi dăruiește
Ce poate fi mai minunat?
Să primești ceea ce-ai visat!
Fără-a plăti sau a da șpagă...
Să fi vesel cât lumea-întreagă...
Să simți cum fericirea vine,
Încet se-îndreaptă către tine,
Cu pași mărunți, adevărați
Şi te cuprinde...demonstrați
Vă rog frumos, dacă puteți
Că n-am dreptate...v-abțineți?
Oare de ce? nu aţi învins?
De fericire eu am plâns...
Mi-au curs lacrimi de bucurie...
Nu cred că mi se-întâmplă mie,
Dar se întâmplă, în sfârșit...
Ce mi-am dorit s-a împlinit!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

De Dumnezeu sunt iubita






Vi s-a întâmplat vreodată de bucurie să țipați ?
Să zbierați mai bine zis...
Doamne! nu mai ştiu ce-am scris..
Poate-am şi greșit ceva...
Dar sigur voi repara
După ce mă voi bucura
În deajuns....acum nu ştiu
Nici ce-am scris...e prea târziu
Să mă întorc înapoi...
Mâine seara...vedem noi..
Când voi avea timp de scris
Cam atâta am de zis
Sunt de Dumnezeu iubită
Şi sunt cea mai fericită
M-am rugat şi m-am rugat
Şi-n sfârșit ce-am vrut mi-a dat!

DEDICATIE UNUI PRIETEN BUN



Nici nu visezi ceea ce faci...
N-ai timp? Nu vezi? Nu vrei sa vezi !
Cu vocea ta , tu le dezbraci...
Le duci...Întorci şi le distrezi ,
Le mângâi, le ridici spre nori
Şi le scufunzi în praf de dor
Le-arunci în lanul plin de flori...
Spre curcubeu le porți în zbor,
Pe-aripi de vis şi de culoare
Le-absorbi din visul lor plăcut ,
Le porţi alene către soare
Cu vocea ta...Ai priceput?
Nu te gândești ceea ce faci?
Nu te gândești că le-fierbânții?
Doar n-ai de gând de-acum să taci,
De teamă să nu scoți din minți...
Suflet...sau suflete pustii,
Ce vocea ta le-înviorează
Seara cu stelele-argintii
Şi totu-n jurul lor dansează ?
Doar n-ai de gînd după cortină
Să te retragi de-acum grăbit?
Eu?Port cumva aici vre-o vină?

Te rog ! răspunde-mi lămurit!



joi, 1 octombrie 2009

ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE!!!







Să ai curajul să spui DA!
Să ai curajul să spui NU!
Şi-n fiecare clipa grea
Să fi mereu același TU!
Să simți când alții TE ÎNȘEALĂ!
Să te ridici când TE DOBOARĂ!
Să poți păstra ce vor SĂ-ALUNGE!
Să știi să râzi CÂND TOTU-ÎȚI PLÂNGE!
Să rămâi cald, chiar dacă ninge!
ACEASTA-I ARTA DE-A-I ÎNVINGE!

Nu sunt Eminescu


Nu sunt Eminescu, nici n-aş putea fi
Dar mai mult ca el
ştiu că pot iubi,
Iubesc doar un suflet, nu iubesc o mie,
Să iubești în viață îţi doresc şi ţie!
Chiar dacă iubirea este dureroasă,
Când primești şi-o dai e-aşa de frumoasă
Şi de minunată, ca floarea de crin.
Este cel mai pur şi cel mai divin
Sentiment pe care ţi-l d
ă Dumnezeu,
Asta simt în suflet şi trăiesc mereu!


CER IERTARE LUI EMINESCU !






Mă iartă tu, strălucitor Luceafăr !
C-am îndrăznit cândva
Să sper, petala ta de nufăr
C-am s-o ating cu inima !

Rogu-te-n genunchi, mă iartă!
Îndrăzneala-a fost prea mare
Să sper, că eu vreodată
Am s-ating raza de soare...

Am îndrăznit să cad în palma ta
Eu, fulg de nea rătăcitor,
Te rog , rog iartă-mi îndrăzneala mea !
Tu sfânt Luceafăr şi strălucitor !


ADEVARUL...DIN ZORI




Duminica ... nu pot dormi
Visul , visat în zori de zi
Ce m-a trezit , m-a mîngîiat ,
Este ...aşa de-adevărat...
E crud şi dureros şi rece ,
Eu vreau să treacă,...el nu trece...
E-un adevăr dulce-amărui
Ce nu-l poţi rosti orişicui
Poate doar mă complac aşa...
Cu adevaru-n mintea mea ?
Oare dacă aş fi minţit
Aş fi dormit ?

TOTUL E MINUNAT

Am fost, cândva un puf în vânt ,
Ce nu rostea nici un cuvânt,
Nici geana-n sus nu ridicam,
Nici lacrima nu reușeam
Să o ascund, cum ...fac acum
Deși prietenii-mi tot spun
Să o alung din calea mea ,
Dar , ea ma vrea.
Se tine de mine și-atât .
Eu dau mereu vina pe vânt ,
Pe ploaie sau pe norii grei
Ce se-oglindesc în ochii mei
Și o ascund de toți și toate
Dar , ea revine peste noapte ,
Făcând un pas, tiptil , tiptil
Și din ochi picura subtil,
Fără ca nimeni sa-și dea seama
Care-ar fi drama .
Nu vă încredeți în ce spun!
Acum am sufletul nebun ,
Nu tac, cum o făceam odată,
Zâmbesc, mereu, cu gura toată,
Totul e bine, minunat !
Doar, printre rânduri, am visat .

DE CE NU POT ?

De câte ori se-întâmplă-aşa
Să plece înaintea mea
Unul sau altul...mă gândesc...
Eu? Oare cât mai zăbovesc?
De ce n-apăs pe un buton?
S-adorm...lin, dulce, rece somn.
S-adorm... pe nori să rătăcesc,
Oare de ce mai zăbovesc?
Oare de ce ? eu nu am loc
De-unde-am venit să mă întorc?
De ce-s silită să rămân
Când totu-n jurul meu e scrum?
Nimic nu mai miroase bine ,
De ce nu pot pleca chiar mâine?
De ce m-apasă crucea grea ?
De ce nu pot şi eu pleca ?
Aşa cum mulți au tot plecat
Şi-n urma lor nu s-au uitat...
Nici la ce-au strâns, sau ce-au găsit...
Toți au plecat...n-au mai venit
Pe mine pe-aici m-au uitat...
De când mă știu am tot visat
Să plec eu înaintea lor..
Am încercat...înot , în zbor
Dar drumul lor nu l-am găsit...
Şi-am zăbovit...la nesfârșit.
De ce aleea n-o găsesc ?
Doar fiindcă prea mult îmi doresc?
Dar asta fac de când mă știu...
E-așa de greu şi de târziu...
E aşa de rece şi urât
De nici nu mai ştiu ce s-ascult ,
Ce să mai sper...ce să gândesc...
Eu oare de ce zăbovesc ?
M-am plictisit...şi -am obosit
Să îmi doresc la nesfârșit
Pe drumul drept să-o iau şi eu
Dar nu vrea Bunul Dumnezeu .
Degeaba-L rog şi ÎL implor
Să plec eu înaintea lor ,
Lacrima mea nu ÎL atinge,
Iar viața asta mă învinge
Pe zi ce trece tot mai tare...
De ce nu pot pleca spre zare?
De ce mai zăbovesc eu oare ?

Nu vreau să înaintez ,dar...








Nu vreau să înaintez ,
Dar...nici să mă-opresc nu pot ,
Trebui să inventez
Locul spre care să-înot
Din starea de suferință ,
Deşi...nu mă mai convinge
Mai nimic, nu am credinţă
Nici în ploaia ce mă-învinge
Că va reuşi stropind
Cu atâta îndirjire
S-arunce norii zâmbind,
Mai rău mă scoate din fire...
Nici în curcubeul care
Se aşterne-n calea mea
Nici în ...valul stors din mare
Nu mai cred, în viaţa mea !
Nu mai cred în jurăminte
Spuse-n clipe de iertat,
Degeaba îmi spui cuvinte
Dacă nu-i adevărat .

Doar Dumnezeu ma iubeste!!!




Nimeni să nu mă întrebe
Nimic , cred că ... doua vedre
De lacrimi aş mai vărsa
Mai bine... lasă-mă - aşa !
Poate-aşa se va schimba
Şi în viaţa mea ceva
Ochii mi se-înceţoşează
De plîns , nimic nu vibrează
Totu-i lipsit de culoare
Geaba am raze de soare
Întunericul persistă ...
Sunt tristă , chiar foarte tristă
Corpu-mi tremură de plîns ,
Am obosit ! mi-e de-ajuns !
Aripi n-am ... să pot zbura...
Te rog nu mă întreba !
Nici ce fac ... nici de ce sunt
Încă pe acest pământ ,
Fiindcă-n loc să îţi răspund ,
Am să plâng , da , din nou plâng...
Însă de aceasta dată
Plâng din ... inima mea toată .
Mai bine ...luaţi-mă-n râs ...
Sunt un ... aparat de plâns
Cu butonul off defect ,
Doar tu eşti cel mai perfect !
Eu... rămân cum sunt , aşa
Oricât vrei , nu poți schimba
La mine nimic , nu vreau !
Nici în calea ta nu stau ,
Nici nu pot să mă prefac ,
Asta sunt ... n-am ce să-îţi fac .
Nu-mi mai cere să te mint ,
Cînd îţi spun numai ce simt !
Aşa am fost , te-ai schimbat
Şi totul s-a dărîmat ,
Iar eu chiar am obosit
Nu vreau , nu pot să te mint !
Luptă , cum am luptat eu
Cu viaţa , ştiu că e... greu ,
Dar eu... nu mai am putere
Să mai sufăr în tăcere !
Fă ceva dacă-îţi doreşti
Lângă mine să păşeşti !
Încearcă ca la-început ,
Am să tac şi-am să te-ascult ,
Dar... nu arunca cu jar!!!
Mi-e groază de-atât amar !
Am obosit să educ !
Spre păcat nu vreau s-apuc
Fiindcă Dumnezeul meu
Mă iubeşte cum sunt eu ,
Nu vreau să-l dezamăgesc
De-aceea lupt şi zâmbesc
Da'- înțelege românește !
Eu...nu-s cea care te creşte !
Sunt soţie şi .... femeie
Nici dup' opt ani n-ai idee ?
Şi nu vrei să-mi iei în seamă
Că-s soţie , nu-îţi sunt mamă !

DEDICATIE DUSMANILOR



Uşor e să mă judeci, și-apoi să mă urăşti
Chiar dacă printre rânduri, tu nu şti să citeşti,
Uşor e să-mi priveşti o poză şi să crezi
Că sunt un suflet gol, şi să mă denigrezi,
Să-afirmi că mă complac în tot ce mi se-întâmplă,
Că-mi place, revolverul, să mi-l lipesc de tâmplă,
Cărbuni încinși pe suflet, singură mi-i presar
Și-n cerul gurii, port, de drag un gust amar.
Ușor mă judeci ,,tu'' și ,,voi'' ce nu mă știți,
Credeți că am pretenții cumva să mă iubiți?
Că lacrima ce curge, de fapt e ipocrita?
Nu vreau să mă cunoști, nici nu mă vreau citită!
Tu, cel ce crezi, că-aș fi ca paiul de firavă,
Problema e la tine, și este mult mai grava,
Și-n cărți , sau pe YouTube oricât ai căuta
Sentința judecății nu o poți pronunța.
Chipu-mi zâmbește-n ciuda sufletului ce-mi plânge
Dar nu știu dacă asta pe tine te atinge,
Nu știu când ai tu timp pe mine sa m-ataci
Și cu rugini deșarte, sufletul să-mi dezbraci,
Nu știu, și nici nu vreau, să știu care ţi-e plata,
În aur? sau de-acum nu-îţi vei mai plăti rata?
Te urcă, chiar te rog, de vrei pe-un piedestal
Și lăsă-mă pe mine să mă înec la mal,
Nu vreau să îmi întinzi colacul de salvare,
Nici sufletul să-mi umpli rostind cuvinte-amare,
Nu-iți cer să-mi fi aproape și nu te-îndepărtez,
În fața ta pistolul nu am să îl armez,
Crucea mi-o voi purta, așa cum mi-a fost dat
Cu zâmbetul pe buze, chiar dacă-am curățat
Țeava, iar revolverul de-acum e pregătit ,
Aștept numai secunda când vei fi adormit.
Iar cum tu nu prea dormi, și bei cafea cu paiul
Să-ți fac pe plac, aștept, să mă calce tramvaiul ,
Să mă lovească trenul, sau poate vre-un căluț...
Poate îţi va părea la iarnă mai călduț...
La vară mai răcoare și toamna mai bogată...

Dar până atunci, eu vreau, să mai zâmbesc odată!

INTRE BINE SI RAU




În lumea mea visândă
Cu ochii-între-deschiși
Văd ceea ce se-întâmplă
Şi-alerg printre învinși,
Cu coatele-i împing
Pe cei invidioși ,
Prea lesne îi înving
Şi-ajung printre-arțăgoși ,
Nici aici nu-i de mine
Şi-alerg necontenit
Prin bezna fără nume
Şi fără asfințit.
La colţul cel din dreapta,
Fiind doar pieton
Atenţia-mi capta
Un capăt de sifon,
Sătulă de rafale
Şi de şoapte deşarte
Am alergat agale
Dar mult, mult mai departe...
Când gelozia zilei
Domnea necontrolată
Aidoma reginei
Pe față nespălată,
Am lăsat-o în urma
Fără vre-un compromis
Şi-efectul ei de turmă
L-am destrămat în vis.
Ne-judecând în grabă,
Am cerut ajutor
Dar curajul din salbă
Plecase voiajor
Cu un rucsac în spate,
Spre un tărâm de vise
Şi-am nimerit o noapte
Cu brațele deschise,
Care m-ademenea
Cu strălucirea lunii
Dar luciul și-l pierdea
În miezul săptămânii.
Confuză şi mirată
De răutatea lor,
Am hotărât de-odată
La mine-n dormitor,
S-aleg din firul acesta
Pe care am valsat
Să mă ridic cu vesta
Ce-n taina m-a salvat.
Între bine şi rău
Cu fruntea sus mă vreau,
Nu trec pe drumul tău,
Nu rămân şi nu stau.

VOI REUŞI !








Mă doare rău că n-am putere
Să fac ceva, cât de puțin...
S-alung din jur aşa durere,
S-alung ...atât-amar şi chin...
Mă doare...că nu pot să fac
Din buruiană ...flori de câmp
Dintr-un ciulin...un liliac
Şi să salvez totul la timp,
Mă doare că nu sunt în stare,
S-aduc un zâmbet în priviri
Să dau a curcubeului culoare
Lângă miros de trandafiri,
Petala lor catifelată,
Mă doare când o ofilesc
Doar cu privirea-mi supărată,
Mă doare dar nu prididesc
Să-adun florile dintr-o dată
Tuturor să le dăruiesc,
Dar am speranța că-ntr-o zi
Oricine, orice ar încerca...
Să-nving, sigur voi reuși
Şi zâmbet pe chip voi avea,
Azi... nu aş vrea să molipsesc
Dar, multe lacrimi mă cuprind
Îmi este greu să şi vorbesc
De parcă-n flăcări mă aprind.

Aş vrea să plec





Aş vrea să plec şi totuşi să mai stau,
Îmi este sete, dar n-am timp să beau,
Aş vrea să zbor şi-apoi s-aterizez,
Nu vreau s-adorm, dar vreau să te visez,
Nu-s veselă, dar nici tristă nu sunt,
Aş vrea să scriu, totuşi aş vrea să cânt,
Aş vrea să tac şi totuşi să vorbesc,
Vreau să-mfloresc, însă mă veştejesc
Aş vrea să fie ziuă dar, e noapte,
Să privesc luna sau stelele toate.
Nu-mi este frig, nici cald nu îmi mai este,
Nu vreau s-aud şi totuşi vreau o veste.
Aş vrea să ningă chiar în plină vară,
Să-mi ciripească trilul de vioară,
Aş vrea şi totuşi, nimic nu mai vreau,
Aş vrea să plec şi totuşi să mai stau.

MARE-I GRADINA...

În noapte stau şi mă gândesc
De ce tot tac şi nu vorbesc?
De ce vorbesc în loc să tac?
De ce alerg în loc să zac?
De ce scriu în loc să citesc?
Dar de ce plâng şi nu zâmbesc?
Când văd ce mare e gradina...
Şi cum în ea crește neghina,
Cu-atâta tupeu şi dezmăț
Şi niciodată nu mă-învăț
Că buruiană de nu-i bună,
Nu pot muta grădina-n Lună,
Pe Marte, Saturn sau Neptun
De ce tot tac în loc să spun
Ce mare ţi-e grădina Doamne!
Şi peste ea oricâte toamne
Ar trece, tu cu milă Ta
Mai laşi o primăvară-n ea...
Fără ca nimeni să Ţi-o ceară,
Şi înc-o zi, apoi o seară
C-o noapte lungă până-n zori
Cu două, trei sau patru flori
Dar sufocate de neghină
De buruieni fără de stimă,
Fără de suflet sau de miez...
Poate tu crezi că aiurez
Dar neghina-i realitate
Nu-i doar un vis în plină noapte.

TESTAMENT





De-ar fi să mor, să mă lăsaţi ,
Vă rog să nu mă îngropați !
Pentru că îmi doresc enorm
În zombi-atunci să mă transform ,
Numai aşa pot să trăiesc
Veşnic pe plaiul românesc ,
E-asa plăcut să vezi zbierând
Puii de ciori şi culegând
Bani veșnic neimpozitați...
Şi ne sunt "fraţi"...şi ne sunt "fraţi"...
Sau drăguțele surioare,
Sărăcuțele vrăjitoare
Ce se hrănesc numai cu...ceai...
Sau amărâții din tramvai,
În ochișori făr-de lumina...
M-apucă-o milă...vai ce milă...

UN SIMPLU VIS


Închizând ochii: pleoapele le-apăs mai tare
Şi dintr-o dată zbor cuprinsă de visare,
Cămaşă mea de noapte se-agaţă de o stea
O rog... şi mă aduce-n zbor pîn' la fereastra ta,
Intru încet, pe geam, păşind ca o pisică,
Nu vreau să te trezesc, şi să respir mi-e frică.
Păşesc încet spre pat, cearceaful îl ating,
Stelele de pe cer pâlpâie şi se sting.
E noapte, întuneric, m-aşez jos pe covor,
Nu vreau să te trezesc, deşi mi-a fost un dor...
Perdeaua pâlpâie de vînt, iar tu tresari din somn...
Eu săr pe frunte să te mângâi, din nou să te adorm,
Ca un copil ochii-i închizi, dar îi deschizi apoi,
Ţi-ai dat seama că nu eşti singur, ci suntem amândoi.
Un zâmbet îţi cuprinde faţa, te-ntrebi nedumerit
-Pe unde ai intrat? de mult? de mult timp ai venit ?
Eşti abur? o nălucă? sau doar vis frumos?
Mă lasă părul să ţi-l mângâi, să văd de-i mătasos!
În păru-mi mâna ţi se-afundă, eu fruntea ţi-o sărut
Palmele faţa-mi părăseşte, ochii-i deschid şi-am priceput
C-a fost un simplu vis de noapte, dar nu-mi pasă,
E dimineaţa şi începe o altă zi frumoasă.

LUCEAFARUL MEU





Într-o seară... oarecare,
Îmi doream cu disperare
Să zbor până sus la stele
Şi să ating dintre ele
Luceafărul luminos,
Ce-l vedeam zâmbând, de jos .
Îmi doream aşa de tare...
Să zbor, lin, înspre visare...
Doar o rază să-i sărut,
Oare mi-am dorit prea mult?
M-am lăsat dusă de vis
Undeva-înspre Paradis...
Astrul raza-mi oferea
Şi-n dorința lui şi-a mea
Raza rece i-am atins,
Într-o noapte şi l-am stins.
Coborâtă pe Pământ,
Ca frunza purtată-n vânt,
Gândeam cu înfrigurare
Că Luceafărul dispare
Serile ce vor urma,
Însă, nu a fost aşa,
Chiar în seara ce-a urmat
El raza mi-a sărutat.
De ce vă mirați aşa?
Devenisem doar o stea.
O steluță... ne-nsemnată
Care şi-a dorit odată
O frântură dintr-un astru ,
Deși știa că-i... albastru
Şi-n curând, el va apune
Pentru mai multe seri bune.
Aprinzându-şi raza iară
Încă-o seară şi-ncă-o seară...

Nu mai sunt datoare !!!







Aseară-am avut de dat
O monedă, eu am luat
Împrumut fără să cer .
Crezând că e tot sincer
Aşa cum l-am cunoscut ,
M-am... blocat la început
Când vestea el mi-a servit ,
De-odată m-am înverzit...
În timp ce îmi povestea
Pumnalul în piept rotea ,
Însă n-aveam ce să spun ...
Decât :...să ai un drum bun!
La sfârșit m-a anunțat ...
După ce mi-a explodat
Sufletul şi inima...
A fost farsă! nu-i aşa?
Că sunt un mare farsor?
Eşti! i-am zis, dar TE OMOR!
Deci, de-atunci m-am tot stresat...
Cum omor un vinovat ?
Cu toporul? cu săgeata?
Eu, care-s fata lui tata...
Obsedată textual
L-am dus...ușurel la mal ,
Adevărul cu minciuna
Le-am amestecat...şi...spuma
Ușurel...cu lingurița
I-am servit-o...el ...gurița
Deschidea... eu... îl serveam ...
Câte-un cuvânt...îl mințeam ,
Apoi adevăr curat...
Până când l-am anunțat
Că şi eu farse pot face
Chiar dacă nu prea îmi place
Să fiu o răzbunătoare
Însă nu mai sunt datoare!
De-acu' scoru-i doi la doi
Şi rămâne între noi,
Fără nici o supărare
Nu-i aşa că sunt mai tare ?

Mă gîndesc ...

Sigur este un motiv
Ești prea calm, prea cald, tardiv
Îmi e gândul, știu prea bine
Dar... n-am încredere-n tine!
Pentru c-am avut în ei...
Şi au devenit mișei.
Oare fiindcă i-am atins ?
De aceea s-a prelins
Masca ce-o purtau firesc
Cum să nu mă mai gândesc ?
Când viața e-aşa de scurtă
Şi-absolut tot ce se-întâmplă
Mai mult doare , mai mult seacă
Decât vre-un cuvânt să-mi...placă
Iar dacă... acum, tu ești
Om, mâine poți să lovești.
Eu nu știu să mă feresc
Şi de-aceea... mă gândesc .

Să-ţi sărut gura fierbinte...






Înger ce m-alinţi în noapte,
Haide, vino mai aproape!
Să-ţi sărut gura fierbinte,
Să nu fiu deloc cuminte!
Să-ţi sărut ochii şi faţa,
Să te-învălui precum ceaţa,
Iar dantela parfumată
Să-ţi șoptească: înc-odată,
Şi-înc-odată-n noaptea plină
Doar cu-a stelelor lumina,
Până zorii se ivesc
Să-ţi arăt cât te iubesc!