Cititorii mei

Translate

joi, 30 ianuarie 2014

lipsesc

ascund iar lacrimile la rever
şi fac un pas cât toată vâlvătaia,
un singur nor pe viaţă îţi mai cer
şi-apoi mă sting împăturindu-mi foaia.

triumfător mi se aşterne drumul,
dar fără tine totu-i un mister,
sărutul tău mi-ar inspira parfumul
şi mi-ar aprinde stelele pe cer.

ascund în dorul neştirbit de vreme
lacrimi însângerate de iubire,
îmi desemnez cu patimă probleme
cu gust apatic de închipuire.

monotonia mă îngenunchează
la capătul peronului, găsesc
un şantier pe care se lucrează
non-stop, doar eu, doar eu lipsesc.






marți, 28 ianuarie 2014

frământări de mormânt



 dintr-un colţ te privesc
s
ă-nţeleg ce-am pierdut,
colţul gurii strivesc
  într-un alt început. 


am puterea să-ţi fiu
peste timp pământiu
  alinări în pustiu
un curând de târziu 


eu voi fi peste zi
cer deschis în abis
  dezlegând ce-a fost scris
  înflorind voi zâmbi

 
dar am fost adăpost
şi surâs de copil
curios
şi febril,
  când m-ai luat ieri la rost. 


am nevoie să-mi dai 
aripi reci de mormânt
de la colţ s
ă-mi predai
  frământări de cuvânt.



 

floare albă de nea

 
 
 
 
 
floare albă de nea
s
ă te-adun de-aş putea
  în tăceri de mormânt
s
ă-mi arăţi cine sunt.

s
ă te cern dintr-un nor
peste timp călător
  lunecând abisal
cu un alb infernal.

floare albă de nea
  spulberând dragostea
unui viscol s
ă-mi pui
dig de foc dorului.

s
ă zideşti în pereţi
drum şoptit de n
ămeţi
cu aromă de stea
floare albă de nea...
 
să mă sting, să adun
ghiocei de sub tun
şi din patima mea
să mă smulgi, de-ai putea.
 




duminică, 26 ianuarie 2014

Asigurare

Dacă voi afla secretul
care domneşte sub geană,
visând ca analfabetul
stelele care-l reclamă
fiindcă le-au atins chitara,
imnul mângâierii tale
aşteptând zorii şi seara,
ar curge timid la vale.

Pun virgula între zile,
punctele în caravană
pornesc să îngroape file
să pună sare pe rană.
Ard, dar înlătur cortina
şi păşesc în consecinţă
citind strofa cu retina
ascunsă-n a mea fiinţă.

Despic cerul să se ştie
că de ploaie mă usuc,
pândesc zborul pe hârtie
oprind zorii ce se duc.
Nopţi jucate la ruletă
le aduc la suprafaţă,
virgula din eprubetă
mă asigură pe viaţă.



joi, 23 ianuarie 2014

Adun

 
 
 
Din visteria nopţilor trecute,
un alt suspin astăzi am îngropat.
Mă-ntorc de la priveghi de frunze mute...
Dumnezeu să te ierte, de păcat!

Nu toată lumea ştie să consume
din aerul în ploaie expirat,
mă-ntorc de la priveghi păşind prin lume...
Dumnezeu să te ierte, de păcat!

În visteria nopţilor voi pune
de mâine, versuri fără de corset,
să înmulţească vremurile bune
cu lacrimi scoase de la amanet.
 
 
 
 

Dintr-o cupă-n alta


Plimbând iubirea dintr-o cupă-n alta
mestecenii devin tot mai curaţi,
mă bate gândul să-mi populez balta
cu nuferi goi, ca să mă judecaţi.

Să mă strecor prin nopţile confuze
să adorm în palma fără niciun rost,
să mă trezesc o lacrimă pe buze,
să-ţi sărut cerul nopţii fără adăpost.





miercuri, 22 ianuarie 2014

Nu vreau s-adorm nesărutată





Poţi să-ntorci luna-n miezul zilei
din drumul ei fără popas,
poţi pune-n literele filei
stropi inocenţi din al tău glas.

Poţi pune stelele pe pernă,
cu raza lor să mă-nconjor
să-ţi dărui dragoste eternă
dar nu mă pedepsi... să mor...

Poţi să-mi aduci un val de mare,
cu adâncimea ei enormă,
nu mă trimite la culcare
făr-un sărut, sub nicio formă!

Nu pot s-adorm, nesărutată
de gura ta, izvor de vis,
nu mă trimite niciodată
la somn, nu îţi este permis.





duminică, 19 ianuarie 2014

Când prima literă m-a părăsit


M-ai nins o noapte-ntreagă cu iubire
după ce ai rostit fără vreo teamă
că ce-am trăit, poate c-o să mă mire,
e doar aşa... să aflu cum mă cheamă.

Mă urmăreai, crezând că-s doar o coală
pe care se aşterne vers mereu...
Nici nu visai că n-am inima goală,
că-n ea-ţi voi face loc, iubitul meu.

Nici eu nu am sperat în acea seară,
în care prima literă m-a părăsit,
c-am să te-ascund adânc în inimioară,
şi-ţi voi rosti din suflet "bun venit!"


joi, 16 ianuarie 2014

Un vis împlinit

 
 
 
 Am adormit în gând cu tine
şi m-am trezit cu tine-n gând,
eşti Universul ce conţine
iubirea-n fiecare rând.

Zâmbesc, când zorii îmi ridică
pleoapa pentru-a descoperi
o lume-ntreagă într-o mică
retină, ce mă va-nflori.

S-adorm cu şoapta ta pe geană
pictându-mi vise-n primăveri,
nu-i o minune pământeană
ci liniştea oricărei seri.

Adorm cu tine-n gând, iubite,
acum, când cerul s-a deschis
să-mi pună suflet în cuvinte
şi viaţă pură-n orice vis.

S-adorm cu dragostea pe buze,
cu sufletul necenzurat
de înlănţuirile confuze,
e tot ce-n viaţă am visat.







sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Între noi doar un sărut

"Cum să păşesc pe creste?"
Mereu m-am întrebat,
în vremurile-aceste,
cum să zâmbesc curat?

Cum să îngrop trecutul,
când lacrimile ard,
când cerul, aşternutul
sunt goale? Ce hazard...!!!

Cum să închid cutia
cu litere de-o şchioapă,
să împăturesc hârtia?
Lacrima mea nu-i apă!

De ce-aş întinde mâna
spre ceea ce urmează
când, poate doar furtuna
din mine, mai contează...?!?

Cum să mă rup din mine?
M-ai învăţat de-acum,
să-nlătur culmi alpine,
croindu-mi un alt drum...

Să las stelele-n urmă,
alţi zori să desluşesc,
hazardul mi se curmă,
învăţ iar să... trăiesc.

Tremur ca raza surdă
a soarelui din zori
sufletu-n mine zburdă,
sunt sute de fiori...

Prin ceaţa asta deasă
căutând drumul drept,
să fim din nou acasă...
De prea mult timp te-aştept!

Mi-e teamă să-ntind mâna
mi-e teamă să plutesc,
învaţă-mă, ca luna
pe ceruri, să zâmbesc!

Sărută-mă şi pune-mi
pe umeri primăvara,
arată-mi visul, spune-mi
cum se trăieşte seara.

Că stelele albastre
nu se vor irosi,
printre serile noastre
veşnic vor străluci.

Vom îngropa trecutul
cu lacrimile lui,
vom lăsa începutul
în seama Cerului.

Doar El ştie mai bine
ce-a scris la început.
Între mine şi tine
numai El şi-un sărut.






vineri, 10 ianuarie 2014

Să vii de dor

 
 
 
Mi-e tare dor de tine, de dor mi-e tare frig,
te-aş striga, m-aş abţine, te-aş săruta, te strig...
Ceaţa nu te mai lasă sărutul să mi-l simţi,
sub lacrima cea arsă obrazul să-mi alinţi.

Mi-e tare dor de stele, de lună şi de soare,
de toate-n ochii tăi mi-e dor, ochiul mă doare,
şoaptele curg pe trupul meu, înveninate
în dorul ăsta crud, strig nedreptate...

Mi-e tare dor să-ţi despletesc cuvinte
făr-a mişca, cu tine-n gând,  lespezi în minte,
să mă ridici şi să mă scalzi în bălţi de soare
punându-mi frigul iernii-n reflectoare...

Mi-e tare dor de tine, în dor mă învelesc
să-ţi simt visele-n noapte, stele împăturesc
să le surâd o clipă, o noapte sub făclii
de sărutări, să-ţi ningă, fără s-aştept, să vii.

 
 
 
 
 

luni, 6 ianuarie 2014

Versuri frânte-n cozi de stele

 
 
 
În fiecare an aştept,
să plouă să te pot vedea,
să mă înalţi la al tău piept,
să mă transformi în fir de stea,
să mă aduni, să mă inspiri,
să punem teii la un loc,
să-mi spui ce pui în trandafiri
şi-n dragostea fără noroc.

Să-mi pui pe vis frânturi de stea
şi lacrimi albe de zefir,
să mă topeşti în palma ta,
cu-aromă grea de trandafir.
Să-mi spui că plopii s-au mutat
pe-aleea zilelor pustii,
să mă întorci neapărat,
din drumul meu, să nu-ntârzii.

Mi-e dor de tine neîncetat,
zadarnic ţip, mă arde-n piept,
mistuitor, dor deşucheat,
în fiecare an te-aştept.
Tu ai plecat eu m-am născut
mult prea târziu să pot avea
iubirea ce ne-a conceput,
vers frânt din cozile de stea.
 
Să-mi spui că numai are rost
să te aştept la infinit,
că-n lumea asta, contra cost
e totul, că ne-am irosit.
C-am devenim nişte roboţi,
că nu mai ştim ce nu e drept,
că tu în versuri ne socoţi,
iar eu în vers am să te-aştept.
 

 
 

vineri, 3 ianuarie 2014

Iubirea...?




Tu nu ai cum a mă înţelege
nici nu ai cum a mă iubi,
iubirea-i steaua fără lege
ce arde-n locul inimii.

N-ai ochi din cei ce-mi pot aduce
iubirea-n fiecare zi,
iubirea-i sentimentul dulce,
iar tu n-ai cum a mă iubi.

Tu nu ai lacrima sortită
să-mi încălzească pasu-n zori,
sigur c-aş vrea să fiu iubită
dar, nu numai de două ori.

Sigur că ştiu ce-nseamnă oază
de linişte şi de candoare,
dar tu n-ai nici măcar o rază
infimă, să-mi trimiţi culoare.

Iubirea nu e o pastilă
prescrisă-n grabă pe-o reţetă,
nu prinde viaţă doar din milă,
nici nu se naşte-n eprubetă.

Iubirea-ţi pune-n clipă suflet
în suflet strop de mângâiere,
în lacrimi gust de-alean şi cântec
şi-n cântec, vers duios şi miere.
 
 
 
 

joi, 2 ianuarie 2014

Să-ţi aminteşti de îngeri

 
 
 
 
Ţi-am pus deoparte primăveri
din ierni năucitoare,
să-ţi aminteşti de mine ieri...,
mâine să-mi picuri soare.

Să-ţi aminteşti c-am investit
cum am ştiut mai bine
harul, pe care l-am primit,
să înmugurească-n tine.

Să-ţi aminteşti că n-am trecut
doar ca o adiere,
ci ţi-am lăsat ceva mai mult
decât o mângâiere.

Să-ţi clăteşti clipa îndurerată
în lacrimile mele,
să nu mă alungi niciodată,
te protejez din stele.

Să-ţi aminteşti că m-am născut
lăsând fără măsură
drumul iubirii-n absolut,
pe veci să porţi armură.

Ţi-am lăsat munca mea de-o viată
să-ţi limpezeşti privirea
să nu te rătăceşti prin ceaţă,
dorindu-ţi nemurirea.






miercuri, 1 ianuarie 2014

Compensaţie


Ieri n-ai putut să-mi dai iertarea,
astăzi nu vrei să mă dezlegi,
dar lacrimile-ţi curg ca marea
oceanelor fără de legi.

Mâine când totul va fi veşted
iar soarele va răsări
deasupra unui munte neted
de lacrimi, voi înmărmuri.

Mă vei percepe ca pe-o stâncă
din care m-ai sculptat cândva
dar nu m-ai dat uitării încă...
nici nu mă poţi remodela.

Un monument clădit durerii,
din stele frânte-n primăveri
ce-a reuşit să-i pună serii
cununa stelelor de ieri.

Azi numai vreau să ştiu coşmarul
ce sufletul mi-a întemniţat,
nici n-am să-ţi dăruiesc amarul,
ar fi prea mult, şi-ar fi păcat.

Mâine viorile vor plânge
pe umerii care-au căzut
la ceas de taină, tu vei strânge
în buzunar, timpul trecut.

Eu voi aşterne pentru mâine
cu-acelaşi suflet şi cuvânt,
iubirea care se cuvine
să dăinuiască pe pământ.