La masa noastră

 

 

 

 

 

La masa noastră totu-i ca acasă,
Nimic din ce ştiai nu s-a schimbat,
La masa noastră sunt cea mai frumoasă,
Mai fericită, cu adevărat.

La masa noastră viaţa străluceşte
Iubirea are aer delicat,
La masa noastră sufletu-mi zâmbeşte
Şi-s fericită cu adevărat.

La masa noastră norii-aduc culoare
Cu aripile veşnic argintii
Vrând să-i explice lumii muritoare
Ce-nseamnă fericirea de-a iubi.

La masa noastră nu a plâns vioara,
Nici lăutarii nu s-au perindat,
Privirile ne-au străpuns inimioara,
Nebuni să ne iubim, neîncetat.

 

 

 

Timpul spune mult mai multe

 

 

Nu te voi lua de aripă,
Ca pe-un simplu muritor,
Să-ţi arăt ce-nseamnă clipă
Risipită pe covor.

Nici nu vreau a mă cuprinde
Din răsărit la apus,
Pe doi zloţi, tainic mă vinde
Când orbeşti privind prea sus.

Nu-s demnă de piedestale,
Nici de stele prinse-n plete,
Aţipesc printre petale
Măcinată de regrete.

Nu te voi lua de guler
Să-ţi modelez nepăsarea,
În genunchi, mă rog, pe taler
Să nu-ţi fie pusă sarea.

Nu cunosc, nici nu mă-ncântă
Zbor cu pietre căptuşit,
Sufletu-n mine cuvântă
Chiar şi când am răguşit.

Timpul mut va spune totul
Grăbindu-se să plătească,
Nu cu bâta sau cu zlotul
Ci cu mila Lui cerească.

Poate am eu vieţi în spate,
Sau poate ieri m-am trezit,
Obosită-s de dreptate
După ce ai pătimit.

Zborul meu, dus în tăcere,
Pretins de clarvăzători
Poartă aripi de durere
Dar, m-alină printre nori.

Cuvântul meu n-are plasă,
Nici la bine, nici la greu,
Am pită caldă pe masă
Din mila lui Dumnezeu.

Timpul spune mult mai multe
Decât aş putea descrie
Deşi, mulţi n-au cum s-asculte
Susurul de pe hârtie.

La trecerea dintre ani

 

 

 

În noaptea asta, stropi de clipă
vor umple bolul anului.
S-a scurs şi el, făcând risipă
de multe dar, n-am să vă spui
acum, în două vorbe chioare,
tot ce-am simţit un an întreg.
Sunt doar un om fără valoare
şi asta încerc mereu să dreg.

În noaptea dintre ani voi râde
de tot ceea ce m-a lovit,
de sufletele-acelea hâde,
ce burţile şi-au hămesit
cu tot ce au găsit în cale,
făcând abuz de libertate,
au radiat curgând la vale
şi m-au lovit însă, prin spate.

Le mulţumesc celor ce-n beznă
mi-au aprins singura scânteie,
mi-au pus o aripă sub gleznă
împărtăşindu-mi o idee
din care-am plămădit o pâine,
am feliat-o zi de zi,
încrezătoare într-un mâine,
în care ceru-mi va zâmbi!

Acum, când poarta dintre ani
aşteaptă pragul să-l păşim,
spre-un alt tărâm şi mai umani
poate c-ar fi timpul să fim,
vă doresc multă sănătate,
mai mult curaj în nopţi pustii,
pe masă să aveţi de toate,
iubire s-aveţi zi de zi!

LA MULŢI ANI!

 

 

Toamna iubirii noastre

Ştii? Într-o zi, când vei zâmbi,
Neobservat, te voi zdrobi
La masa unde ne-am privit
Şi-ncă te-aştept, necontenit...

Ştii? Într-o zi, la colţ de nor,
Când voi simţi un alt fior
Cu-n vers şoptit te voi topi.
Metafore voi încropi.

Pe cerul nostru, verde crud,
Refuzând glasul să-ţi aud
Din simfonia de culori,
Să-ţi mai extrag dintre ninsori
Miresme calde pe genunchi,
Să-ţi picur dragostea-n rărunchi.

Ştii? Într-o zi, te voi uita!
Nici măcar nu voi regreta
C-am diluat a ta culoare
Pe-alei de toamnă roditoare.

Ştii? Într-o zi, vei fi trecut!
Iar spaţiul unde te-ai născut
Va fi doar o biată ruină
Din care-am ieşit la lumină.

Vreau să vă las cuvântul

Vreau să vă las cuvântul pe ape lin să curgă,
Să vă hrăniţi cu el într-o zi secetoasă,
Iubirea să vă intre în suflete şi-n casă
Inima să-l rostească, lacrimi să nu v-ajungă.

Pline de fericire, chipuri să lumineze,
Vreau să vă las cuvântul, vreau să fiu înţeleasă,
Pe suflet să vă ungă ca o blândă crăiasă
Cu aripa de înger spre nouri să vibreze.

Vreau să vă las cuvântul cald ca o sfântă pâine
Din spicul vieţii mele să vă servesc pe masă,
Să vă-ncălziti cu el în ziua cea ploioasă
Şi să vă răcorească sufletul chiar de mâine.