frământări de mormânt

 dintr-un colţ te privesc
să-nţeleg ce-am pierdut,
colţul gurii strivesc
  într-un alt început. 

am puterea să-ţi fiu
peste timp pământiu
  alinări în pustiu
un curând de târziu 

eu voi fi peste zi
cer deschis în abis
  dezlegând ce-a fost scris
  înflorind voi zâmbi
 

dar am fost adăpost
şi surâs de copil
curios şi febril,
  când m-ai luat ieri la rost. 

am nevoie să-mi dai 
aripi reci de mormânt
de la colţ să-mi predai
  frământări de cuvânt.

 

Vise așternute

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

La colţ de vis, pe-o stradă veche,
Un scârțâit pițigăiat,
De ușă fără nicio veghe,
Lângă un anticariat,
Din balamale, lent, țâșnea.

Un trecător, venit în grabă
Să cumpere un vers din carte,
Ce nu-l găsise pe tarabă,
A azvârlit ușa-ntr-o parte,
Sub iarna care se-așternea.

Un lacăt, ruginit, lovește
În ritm demonic, sacadat,
Pulsul librarului pornește
Mai iute și mai concentrat
Dar, nimeni nu-l mai auzea.

Din perna cerului, imensă
Cad fulgi de nea fără oprire,
Iar, versul, fără recompensă,
A amorțit în amintire,
De dorul celui ce-l citea.

Pe străzi luminile sunt moarte,
Nici ușa nu se mai deschide,
Visele se aștern în carte
Dar, numai Dumnezeu decide
Ce s-a băut în cafenea.

La colţ de vis, strada-i pustie,
Liniștea în nămeți se-așterne,
E ger dar, cine să mai știe
Dacă din stele sau lanterne
Lovește astăzi dragostea.

Toamna iubirii noastre

Ştii? Într-o zi, când vei zâmbi,
Neobservat, te voi zdrobi
La masa unde ne-am privit
Şi-ncă te-aştept, necontenit...

Ştii? Într-o zi, la colţ de nor,
Când voi simţi un alt fior
Cu-n vers şoptit te voi topi.
Metafore voi încropi.

Pe cerul nostru, verde crud,
Refuzând glasul să-ţi aud
Din simfonia de culori,
Să-ţi mai extrag dintre ninsori
Miresme calde pe genunchi,
Să-ţi picur dragostea-n rărunchi.

Ştii? Într-o zi, te voi uita!
Nici măcar nu voi regreta
C-am diluat a ta culoare
Pe-alei de toamnă roditoare.

Ştii? Într-o zi, vei fi trecut!
Iar spaţiul unde te-ai născut
Va fi doar o biată ruină
Din care-am ieşit la lumină.