Cititorii mei

Translate

miercuri, 30 iunie 2010

Am vrut



Am vrut să te blestem, din minte să nu-ţi ies,
Am vrut să omor noaptea, să nu te pot visa,
Am vrut să ucid ziua în care te-am ales,
Dar viaţa nu-i un joc, să o pot dezmembra.

Am vrut să primesc floarea din orice colţ ar fi,
Dar glasul tău, doar glasul, e dar dumnezeiesc
Cum pot să mă prefac că nu te pot iubi
Nu îmi laşi nici o clipă să mă împotrivesc,

Am vrut să te anunţ că te-am uitat de mult,
Că-n scrinul cu-amintiri de mult te-am afundat,
Dar mi-ai ucis puterea, glasul de ţi-l ascult
Pieptu-mi ţipă din marea cu valul sacadat.


duminică, 27 iunie 2010

Excalibur...19.06.2010.wmv

Fiica mea Elena , ginerele şi colegii de facultate îşi trăiesc viaţa cum se poate.

Sunt un OM, nimic mai mult



Mi-a spus un amic aseară:
"Şi? de ce nu te răzbuni?
I-am răspuns şi-eu într-o doară:
"Pentru că... azi nu e luni!"

De ce oare-n lumea asta
Răzbunare-i importantă?
Dacă nu deschid...fereastra
Şi nu vreau să fiu amantă,
Ar fi cazul să lovesc?
Şi ce aş primii în schimb?
Eu încă pot să iubesc...
Chiar dacă nu am un... nimb,
Nu-s logică...realistă...
Pot visa cum n-o fac mulţi
Chiar de uneori sunt tristă...
Nici nu vreau să mă asculţi.
Visul meu e frenezie
Şi speranţă de lumină,
Viaţa mea nu e pustie,
Nu sunt un miner în mină,
Sunt un OM, nimic mai mult
Şi cu bune şi cu rele,
Chiar dacă stau şi te-ascult
Cum îmi dai tu sfaturi grele...
Din viaţa ta adunate...
De ...mare cult şi plimbat...
Am şi eu o viaţă-n spate...
Dar trăiesc adevărat.


sâmbătă, 26 iunie 2010

Labi Siffre - something inside so strong

Unul dintre fraţii mei, ce tristeţea mi-a simţit,
Încercând să îmi panseze astăzi sufletul rănit,
Mi-a dăruit melodia aceasta şi pentru voi...
Trebuie să ne clădim cu sperantă drumuri noi....

Cu cât clădeşti mai 'nalte ziduri
Cu atât cresc mai mult
Mă îndepărtezi de ce-i al meu
Şi mă faci să alerg mai repede
Nu mă poţi anihila
Nu poţi să îţi întorci obrazul
Nu contează căci...
Exista ceva înauntru atât de puternic...
Ştiu că o sa reuşesc
Cu toate că mă răneşti
Cu toate că ai crezut că mi-ai furat mândria
Dar este ceva atât de puternic..
Cu cât îţi astupi mai tare urechile
Cu atât mai sus zboară cântecul meu
Te ascunzi în spatele zidurilor Ierihonului
Iar minciunile tale se rostogolesc uşor la vale
Negi însăşi existenţa mea
Risipeşti ce-i al meu
Dar adevărul meu va străluci mult mai puternic
Iar ochii tăi vor fi orbiţi de acesta
Fraţi şi surori,
Când ei spun că nu suntem suficient de buni
Priviţi în ochii lor
Şi spuneţi-le
Că vom reuşi
Fiindcă purtăm în suflet
Ceva atât de puternic.

traducerea este realizată de:
Doru Florin Motronea.
http://www.facebook.com/note.php?note_id=282631844977&id=1277094954&ref=mf

Din prăpastia durerii

Din prăpastia durerii încerc azi să mă ridic
Las în urmă disperarea, privesc cerul şi îmi zic:
Trebuie s-o fac din nou, istoria vieţii mele
Nu se poate înc-odată să-mi aducă clipe grele!
Vreau să strig într-o pădure, dar copacii glasu-mi ia,
Aş vrea să cer explicaţii, dar n-am cui, e vina mea,
Eu pun suflet în iubire, eu sunt cea care greşesc
Cum să fac, în lumea asta, cum să fac să nu iubesc?
Vestea rea mi-a distrus totul, totu-n jur s-a ruinat,
Am zâmbit, ce puteam face, glasul i l-am ascultat,
Însă vestea...ca un zid drept în faţă m-a lovit,
Pământul m-a înghiţit, totu-n jur s-a prăbuşit
Nimic nu stă în picioare, totul cade peste mine,
Mă înghite disperarea...mi-e aşa un dor de tine!
Iar un telefon ca ăsta nu îmi mai doresc nicicând...
Chiar dacă te voi purta toată viaţa-n al meu gând.


vineri, 25 iunie 2010

Atunci te voi uita



Când Soarele-n apus va răsări,
Frunza-n albastru se va înopta,
Luna în miez de zi îmi va zâmbi,
Iubitul meu, atunci te voi uita,

Când Carul Mic bolta va netezi,
Sărutul tău nu mă va îmbăta,
Când anul va avea numai o zi,
Iubitul meu, atunci te voi uita,

Când voi păşi în mâini pe o alee,
Când lumea-ntreagă mă va imita
Când voi fi în deşert o orhidee,
Iubitul meu, atunci te voi uita

Când geana morţii crud mă va atinge,
Munţii oceanul va amaneta,
Aripi de înger pana îmi va frânge
Iubitul meu, atunci te voi uita

Când Soarele în zori încă răsare,
Stelele-n noapte încă strălucesc,
Dorul de tine e imens de mare,
Cum să te uit, când eu doar te iubesc?

joi, 24 iunie 2010

Un tren cu drumul său



Pe peronul gării, trist, ai rămas fără cuvinte,
Trenul a pornit alene, ai rostit: "-să fi cuminte!"
Ultimile trei cuvinte, neîncrederea uşoară
Ce-am simţit-o-n glasul tău, pur şi simplu mă doboară...
Trenul şuieră de-odată, sperând gândul să-mi topească,
Rupe liniştea profundă, disperat să recunoască
C-aşternut de kilometri între noi a reuşit
Să presare...trenul ăsta... vreodată crezi c-a iubit?
Maldăr de fier pus pe şine care ţipă-ngrozitor
Fericit că-mi umple iarăşi sufletul de al tău dor...
Oare a simţit vreodată ceea ce simt eu acum?
Ne desparte pentru-o vreme alegându-şi al lui drum
Şi răcneşte disperat cu vagoanele în spate
Dar nu ştie, dragul meu, că de fapt, nu ne desparte
Fiindcă nu are puterea de-a rupe iubirea noastră
Oricât de lung ar fi drumul, chiar de-ar fi săgeata-albastră,
Orice viteză-ar avea şi-oricât de departe-ar duce,
Te voi purta-n al meu suflet pe oriunde voi ajunge.
Se împăunează azi cu lauri de premiant
Şuierând de fericire, falnic şi extravagant
Uitând că va trebui doar peste câteva zile
Să m-aducă înapoi...să fiu din nou lângă tine
Cu dragoste-adevărată clipa s-o trăim din nou
Iar el va rămâne veşnic...doar un tren cu drumul său.

miercuri, 23 iunie 2010

Griji



Pânza neagră a tăcerii mi-a dus liniştea-n derivă
Alimentând frământarea dup-o noapte-exhaustivă,
Clătinându-mi tot castelul sentimentelor profunde,
Fiori reci de neputinţă au reuşit să-mi inunde
Sufletul hrănit de tine cu iubire şi lumină...
Plângea totu-n jurul meu, inima-mi plângea-n surdină...
Rugam cerul plin de nouri şi de lacrimi să-mi transmită
Doar un sunet de la tine, să pot fi iar fericită.
Timpul îngheţase-n haos, ceasul limba-şi împietrise,
N-aveam loc să respir clipa, toate-mi erau interzise,
N-aveam cui să-i cer părerea, n-aveam cui un sfat să cer,
Ca-ntr-o cuşcă-ncătuşeată mă zbăteam într-un mister
Crud şi plin de flăcări stranii ce-mi răscoleau dimineaţa,
Dar, deodată, doar un sunet aşteptat mi-a străpuns ceaţa
Şi-a luminat tot tunelul, grija rece-îndepartând...
Zâmbetul mi-a cuprins chipul...telefonu-ncet sunând
Mi-a readus sentimentul liniştii interioare...
În sfârşit, te-am auzit, de-acum am o zi cu soare.

M-aş cuibari la pieptul tau



La pieptul tău m-aş smulge din ghiarele coşmare,
În ochii tăi m-aş pierde ca-ntr-o pădure vie,
Te-ascult din depărtare, zâmbesc să-ţi fac plăcere,
Dar noaptea asta parcă... devine-aşa pustie...
M-aş rătăci-n iubirea ce mi-aşterni la picioare
Torcându-mi la ureche cuvinte de amor,
Ţi-aş fremăta surâsul cu orice sărutare.
În noaptea asta parcă îmi e un groaznic dor
Numai să-ţi privesc ochii ca pe-o pădure verde,
Să-ţi simt inima-n pieptu-ţi cum bate disperată,
Prin sărutari albastre şi argintii m-aş pierde
M-aş cuibari la pieptu-ţi cu inima-ţi curată.



luni, 21 iunie 2010

De te-ar aduce vântul...



De te-ar aduce vântul, pe aripa lui rece,
Te-ar încălzi sărutul şi dorul tău mi-ar trece
De te-ar aduce norii pe puful lor plăpând
Te-aş topi lin la piept, nu te-aş mai ţine-n gând
Să m-apese pe suflet vâscozitatea lor,
Să tot cer îndurare cerului, stelelor
Şi Lunii îngheţate pe bolta adormită,
De te-ar aduce norii, să fiu din nou iubită,
De te-ar aduce norii, rafale de iubire
Ţi-aş dărui de-a pururi fără compătimire,
De te-ar aduce vântul, cu tunete-n surdină
Ţi-aş oferii iubire, simplă, fără cortină,
Fără de frica Lunii şi-a stelelor firave,
Fără fulgerul crud iscând furtuni mârşave,
Ţi-aş dărui iubire din sufletu-mi curat,
Te-aş iubi, dragul meu, cald şi adevărat.

vineri, 18 iunie 2010

De patru luni



De patru luni, iubirea mea ca o stea viaţa-mi luminezi,
Lacrimile mi le-ai ascuns, drum nou prin ceaţă îmi creezi
De patru luni ruini se surpă sub fericirea ce-mi oferi,
De patru luni, iubirea mea, trăiesc apus de primăveri
Şi mângâieri de veri sublime umbrind sărutul cu-n sărut
Ne ştim de patru luni de zile şi te iubesc aşa de mult!!!



BASSTYPE feat. Joshua - Everything HD

joi, 17 iunie 2010

Te iubesc asa mult!




În noaptea rece parcă, totul era prescris,
Plângeam seară de seară cu sufletul învins,
Priveam bolta-ngheţată fără nici o speranţă,
Iubeam făr-să cerşesc iubire de la viaţă...
Nu ascundeam nimic, nu îmi era ruşine...
Cât am iubit de mult...te-am întîlnit pe tine
Fără să sper vreo clipă c-am să mă-ndrăgostesc
Şi doar dintr-o privire şi-un sărut nebunesc
Lumea s-o iau în palme, cu bune şi cu rele,
Numai c-o sărutare să-mi conduci printre stele
Paşi rătăciţi în noaptea de potop răvăşită...
Te iubesc aşa mult fiindcă mă simt iubită!


marți, 15 iunie 2010

Parfumul dragostei



Din miliardele de stele ce-mi invadase al meu trup
Şi milioanele de lacrimi scurse prin cerul sidefat
Oricât aş caută cuvântul, sunetul cald îl întrerup
Şi regăsesc iubirea noastră ce fremătând s-a-nfiripat.

Din miliardele de-arome ce dăinuiesc doar pentru noi
Parfumul dragostei albastre sustrasă dintr-un curcubeu
Ne-a îmbătat într-o secundă sufletele la amândoi
Şi-am regăsit drumul iubirii, a fost voia lui Dumnezeu

Din miliardele de lacrimi ce-au curs pe-obrajii mei o viaţă
Sărutul tău mi-a adormit un ultim strop ce picura
Şi-a netezit drum şerpuit croindu-i pas înspre speranţă
Din prima seară c-un sărut, să-nvăt greul a-îl îndura.


luni, 14 iunie 2010

Am sorbit sfânta iubire



A sosit în sfârsit vremea, aripile ne-au crescut,
Râurile fericirii ne-au cuprins în noaptea albastră,
Te-aşteptam ca pe-o vacanţă, aşteptam să te sărut
Să-nsiropăm cu iubire şi dragoste bolta noastră,
Să zburăm fără de aripi, să zburăm fără rachetă,
Să zburăm încătuşaţi printre râuri de lumină
Iar când zorii ne dezmierdă să revenim pe planetă,
Să sorbim sfânta iubire scoasă de la naftalină
Doar de noi, doar noi pe lume ne putem aşa iubi
Şi ne vom iubi de-a pururi trecând munţii cei stâncoşi,
Zborul nostru plin de stele ancorând în orice zi
În oceanul de iubire plin de ochii tăi frumoşi.


duminică, 13 iunie 2010

Luceferi care se iubesc.





Mi-ai dăruit iubirea-n valuri şi sărutări în fiori reci
Sorbind doar din aceiaşi cupă, de-acum n-ai unde să mai pleci,
Mi-ai dăruit marea-ntr-o noapte şi ceru-ntreg într-un minut
Cu-aripi de înger am zburat, într-o secundă mi-au crescut...
Stelele-n ceruri s-au oprit, din calea noastră se fereau,
Eram mult mai presus ca ele, Luceferi care se iubeau,
Eram doi aştri plini de viaţă, doi nuferi albi plini de petale
Eram o zână, cum ai vrut, să mă simt în braţele tale.


duminică, 6 iunie 2010

Am reuşit



Am reuşit iubite să-mi controlez suspinul,
Dar, nu mă pot abţine ochii să nu-ţi doresc,
De parc-ar reuşi să-şi ţeasă tot destinul
Vreun muritor de rând, în timp ce doar trăiesc...
Am reuşit iubite, dorul să ţi-l alung
Cînd ţi-am auzit glasul şi-n râs am izbucnit,
Am văzut din nou zorii, am uitat de amurg
Te-am strâns la piept cu dor şoptindu-ţi bun venit.
Am reuşit iubite să-mi trasform în ciorchine
Glasul de altădată scăldat în nori de jar
Să nu-ţi mai spun că-mi este imens de dor de tine
Am reuşit, deşi...am aşa gust amar...




Aş vrea să fiu perfectă

Aş vrea să fiu perfectă, să nu mă prăfuiesc,
Aş vrea să fug de mine, să nu mă regăsesc,
Aş vrea să te revăd iubite o clipă, un minut,
Să-mi strălucească viaţa cea fără continut,
În lacrimi fericite să îţi scald orice seară,
Să nu resimt cum picuri pe sufletul meu ceară,
Aş vrea să fiu perfectă, să dăruiesc ce am,
Să nu primesc, în schimb, nici măcar un gram,
Aş vrea să fug de mine, la al tău piept să pier,
Să mă destram ca norul strivit de vânt pe cer,
Aş vrea să mă topesc ca visu-n trandafir,
Să îmi clătesc culoarea scăldată în zefir,
Aş vrea să-ţi fiu lumina cea călăuzitoare,
Să îţi dăruiesc totul şi să mă simt datoare
Veşnic să cuget verde ca frunza prinsă-n pom,
Aş vrea să fiu perfectă, dar sunt un simplu OM.



Anahi - Quiero 1080p HD

Mi-e tăcerea...



Mi-e tăcerea o năframă invocată de mister,
Sau e numai dor de tine, aprig dor, fierbinte-n ger?
Mi-e tăcerea o crăiasă împietrită de durere,
Sau e dorul, sănătos, fără incubator sau sere?
Mi-e tăcerea un descântec, frânt din rândurile vechi,
Sau e dor de-al tău cuvânt, picurat pe la urechi?
Mi-e tăcerea o poruncă osândind a mea fiinţă,
Sau e numai dorul tău ce mă scaldă-n suferiţă?
Mi-e tăcerea adiere de vânt lin, pictând speranţă,
Sau doar dorul furtunos răvăşind exuberanţă?
Mi-e tăcerea un capac prins în cuiul osândirii,
Sau este numai produsul zmuls din ghearele iubirii?
Mi-e tăcerea o durere, glasul tău mult prea tăcut,
Mi-e un dor tacit de tine, îmi e dor de-al tău sărut!

Colegi de suflet


Un ..."coleg" de suferinţă, prieten, amic...sau frate...
Nu prea ştiu cum să-l numesc...
"De suflet" parcă i-aş spune, aşa l-am simţit... aproape...
Sper... totuşi să nu greşesc,
Nici să rănesc nu-i de mine, dar lumea e diferită...
Şi... un poem mi-a dăruit,
Să-l postez în a mea casă... aici unde-s fericită...
Convinsă-s ca n-am greşit.



metamorfoză

zi muntoasă
când am fost capră
sărind
am ajuns la cascadă
perete vânăt
îndulcit de căderea
incoloră
de sub care ud
am ieşit OM .


acest poem este daruit de domnul Cornelius Rosca

http://corneliusrosca.blogspot.com/2009/02/metamorfoza.html

sâmbătă, 5 iunie 2010

Sub mângâierea ta


Un deget, încă unul şi apoi palma toată
Prelinse, tremurânde...mă scaldă în fiori
A sosit iar secunda cea mult prea aşteptată
Să-mi învelească-n rouă petalele din zori.
Se-aprinde câte-o stea, sau se sting, nu contează
Ştiu doar atât că-n noapte la pieptul tău vibrez,
Nimic nu-i fără vlagă, iubirea-mi luminează
Sub mângâierea ta noaptea-ntreagă valsez...

vineri, 4 iunie 2010

Doare...



Noaptea şi-a vărsat găleata
Cu-ntuneric peste noi,
Dorul şi-a trimis săgeata
Dintr-o lume rece sloi,
Mi-arunc ochii pe fereastră
Să prevăd a ta sosire,
Dar, o steluţă albastră
Trezită din aţipire,
Îmi şopteşte speriată
Că nu ai timp ca să treci,
Chiar dacă noaptea-i oftată
Sau stropită-n lacrimi zeci,
E trecut de miezul nopţii
Nici frunza nu mai adie,
Giulgiu negru ca al morţii
Sufletul simt că-mi sfîşie,
Dorul tău pe zi ce trece
Arde ca o remuşcare,
Ziua-mi pare mult prea rece,
Sufletul enorm mă doare.


joi, 3 iunie 2010

De n-ai sa vii...



De n-ai să vii, iubirea mea,
În seara asta... prea pustie
Am să cerşesc la orice stea
Să-mi dea culoarea-i argintie.
Drumul de nu îl vei găsi
Nici azi, nici mâine, ca şi ieri,
Am să te-aştept încă o zi
Şi-am să te-mbrac în primăveri.
De n-ai să vii să-mi luminezi
Nici noapte-aceasta, dragul meu
Cu ochii să-mi acaparezi
Acest suspin profund şi greu,
De nu vei găsi drumu-n noapte,
Nici Luna nu o vei trezi
Pe bolta noastră fiartă-n lapte,
Singură de voi adormi,
Groaznic am să te pedepsesc
Cu mii de sărutări fierbinţi,
Cu simplu fapt că te iubesc,
De n-ai să vii să mă alinţi...
Voi pierde înc-o sărbătoare
În noapte-aceasta argintie
Iubirea ta cea călătoare
Pe veci dator, mi-o vei da mie.



marți, 1 iunie 2010

O suta de zile



O sută de zile şi mii de cuvinte
Mă întreb şi eu la fel ca şi tine
De ce ţi-am rămas fierbinte în minte,
De ce te privesc şi-mi e mult mai bine?
O sută de zile scăldate în vers,
O sută de zile cu al tău sărut,
De-o sută de zile îmi eşti Univers
Te iubesc şi azi, dar mâine mai mult!




Din actuala-n fosta



În metrul meu pătrat, în munca mea de-o viaţă,
Împart tot ce-am muncit..şi-n schimb înghit doar ceaţă,
Împart tot, omeneşte, cum am făcut mereu
Dar lângă mine este, la greu...doar Dumnezeu.
Încerc să-ndur, să fiu...tot eu mai iertătoare,
Dar dacă s-ar vedea în suflet cât mă doare...
În casa mea, a mea...
nu-mi vine să mai vin,
Când intru-n ea mă simt în lanul de venin
N-am cu ce-mi cumpăra încă-un metru pătrat
Să-l sap cât mai adânc... să sap, să sap, să sap...
Decât să vin acasă... m-aş duce-ntr-o pădure
Deasă şi-ntunecată, să dorm pe rugi de mure,
Pe frunze să-mi clădesc aşternut călduros
Să-mi învelesc lacrima doar cu un nor pufos,
De n-am loc pe pămant, nici sub el nu găsesc...
De ce Doamne mă laşi pe-aici să mai păşesc?
Care-mi mai e menirea oare pe-acest pământ?
De când mă stiu pe lume...eu plâng şi plâng şi plâng,
Sunt cer primăvăratic plin doar de lacrimi grele...
Mă rog Doamne la Tine : fă-mi un loc printre stele!
Iar trupul mi-l azvârle-n prăpastia de foc,
Sau unde vrei Tu, Doamne, dar fă-mi şi mie-un loc!
Fie-ţi milă de mine, nu mă mai chinui!
Ajută-mă Tu, Doamne să nu zbor într-o zi
De pe vreun bloc din preajmă, sau de pe-o schelă goală
Transformând adjectivul "fostă" din "actuală".
Mulţi spun că mă-nţeleg cât sunt de fericită...
C-am dat atîta viaţă şi de-aceea-s iubită...
Din depărtări se văd fragmente minunate
Dar fericirea mea şi liniştea-s plecate...