Mai bine scriu

Sunt prea aproape să te strig,
Mult prea departe să-ţi şoptesc,
Mai bine scriu că-mi este frig
Şi-n flăcări ample mă topesc.

Sunt prea ascunsă să mă vezi,
Mult prea tăcută să-ţi vorbesc,
Mai bine scriu din stropii verzi
Că-mi este dor să te iubesc.

Sunt prea târzie să-nfloresc,
Prea fragedă să nu mă-nclin,
Mai bine scriu cât te iubesc
Decât să zac într-un suspin.

Sunt prea ciudată să-nţelegi,
Prea transparentă să mă ştii,
Mai bine scriu, tu să culegi
Vers pur din lacrimi argintii.

E prea târziu să-ţi spun ce sunt,
Mult prea devreme să mă pierzi
Mai bine-mi spui în amănunt
Că-n şoapte vrei să mă dezmierzi.

Iubirea picurată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt sublimul sentiment
Sacru, necondiționat,
Ce domnește consistent
Peste ceru-înseninat.

Sunt distanţa ce se-așterne
Între noi, pas lângă pas,
Focul crud ce-n suflet cerne
Flăcări de dor, ceas de ceas.

Sunt dorința arzătoare
Zămislită din sărut,
Curcubeu plin de splendoare,
Nesecat și neînceput.

Sunt izbânda camuflată
Într-un sentiment firesc,
Peste lumea asta toată
M-am născut să te iubesc!

Sunt iubirea picurată
Peste vers și poezie,
Te voi iubi viaţa toată
Într-o dulce frenezie.

Incantaţii

Priviţi-mă cât mai e vreme,
Pe nas, să-mi puneţi ochelarii,
Cât încă n-am de ce mă teme
Că ne vor camufla gheţarii.

Credeţi-mă cât mai am şoaptă
Şi duiosie prinsă-n ea,
Cât încă am aleea dreaptă
Şi vă hrănesc cu dragostea.

Strigaţi-mă cât mai am vina
De-a mă ascunde după vise,
Cât încă-mi iubesc rădăcina
Cu braţele mereu deschise.

Cântaţi-mă pe note clare,
Cu tonul cât mai conturat,
Să pot valsa în continuare
La fel de lent şi de curat.

Opriţi-mă cât nu am glezna
Prea hotărâtă de plecare,
Cât încă mai luminez bezna
Ridicând ochii a iertare.

Iubiţi-mă cât se mai poate
Să-mi înduraţi sufletul ars
De toate ielele din noapte
Ce mi-au rupt straiele în dans.

Uitaţi-mă cât mai am vreme
Să-mi reiau zborul spre neant,
Să las în urma mea poeme
Şi-aroma unui emigrant.

S-a frânt un ram

S-a frânt o creangă, mult prea încărcată
De flori şi fructe, dulci şi aromate
Lăsând un gol cum n-ai simţit vreodată,
S-a sfâşiat, ignorând tot şi toate.
Ignorând crengi, frunză, chiar şi tulpină
S-a lepădat de toată demnitatea.
Şi-a deschis drumul său spre rădăcină
Ducând în pumnul stâng realitatea.
Omizi mai mari ca frunza-i delicată
I-au încolţit speranţa-n dimineţi,
I-au destrămat tăcerea adunată
În pieptul ars de flăcări şi săgeţi.
S-a frânt un ram, în locul său rămâne
Vid neîndulcit de niciun fel de floare,
Niciun balsam de pe această lume
Nu poate dărui aceeaşi boare.

dedicată fiului meu Doru-Costinel, adormit pe 18.05.2011

Flăcări de dor

Flăcări de dor nemărginit
Mă-nvăluie seară de seară,
În versul alb te-am învelit
Să-mi fie clipa mai uşoară.

Flăcări de dor pleopele-mi ard
În orice asfinţit căzut,
Dar mă ridic, ca un stindard
Când simt pe gene-al tău sărut.

Flăcări de dor mă înconjoară
Din gleznă până-n arc de cer,
Doar glasul tău, sfântă comoară
Îmi mângâie sufletu-n ger.

Flăcări de dor din piept ţâşnesc
Spre orizontul absolut
În care tainic te iubesc
Cu zi ce trece, tot mai mult!

Cum să fac să-ngrop durerea???

Dumnezeule din ceruri, Dumnezeule din... toate!
Cum să fac să-ngrop durerea, să pot merge mai departe?
Cum să uit că pe-astă lume am avut milă de toţi
Şi după un timp anume m-au trădat ca nişte hoţi?
Cum să uit c-am dat şi pâinea de la gura mea, în viaţă,
Iar acum, ca drept răsplată, trăiesc fără de speranţă?
Cum să uit că n-aveam tihnă şi nu mi-a păsat de mine...?
Iar acum, Prea Sfinte Doamne, acum..., te întreb pe Tine:
Tu, cu mila Ta imensă, unde-ai fost când fiul meu
Avea nevoie de Tine? De ce m-ai lăsat la greu?
Cui să-i mai cer îndurare? Milă cui să mai cerşesc?
De ce mi-aş dori o clipă, o clipă să mai trăiesc?
Doar să mă ascund sub lacrimi, să mă mint că va fi bine?
Doar fiindcă mai aud încă: "mai e nevoie de tine!"?
Ce nevoie-aveţi de mine? Doamne! Dumnezeul meu!
Sufletul mi-e ars în flăcări, nicicând nu voi mai fi eu!
Cu atâta scrum pe suflet, cu-aşa lacrimi sângerii...
De unde să am putere să-mi doresc alţi zori de zi?
El acolo putrezeşte? Nu Îl auzi cum mă cheamă?
Nu L-ai auzit în noapte când mi-a spus: "-Nu mai vii, mamă?"
Pentru mine nu ai milă? Eu n-am tată niciodată?
Am obosit ducând crucea, fără mamă, fără tată!
Din cinci flori crescuţi cu grijă, doi ai luat lângă Tine
Cui să-i mai cer îndurare? Cui îi e milă de mine???
Dacă Tu, Mărite Doamne Ţi-ai dat Fiul pentru noi,
De ce-mi fierbi sufletu-n lacrimi şi mi-l lepezi în noroi?
Ţi-am fost eu necredincioasă? Nu Te-am slăvit îndeajuns?
Atunci Doamne!!! Unde eşti? De ce stai de mine-ascuns?
Toţi îmi spun să trăiesc clipa, trecutul să-l las în urmă,
Însă nu au cum să vadă durerea ce nu se curmă.
Că ţărâna mă apasă pe suflet şi putrezesc
În acelaşi timp cu el, deşi tot mai folosesc
Apă, aer, chiar şi hrană, fără ţel şi fără vrere,
Nici măcar nu las în urmă cine ştie ce avere...
Toţi îmi spun că răul trece, precum trece orice val,
Deşi văd ce va fi mâine: "bine" superficial.
Eu de unde să am milă pe-acest pământ plin de spini?
Când în urma lui rânjesc fără teamă colţi de câini,
Eu, ce-am îndurat atâtea, doar să îi fie lui bine,
Cât să mai îndur şi-acuma când L-ai luat de lângă mine?
Cât să le suport tupeul şi minciuna fără teamă,
Când arde sufletu-n mine de numai ştiu cum mă cheamă?

Stropi de verde-mi scaldă faţa

De sub geana dimineţii
Stropi de verde-mi scaldă faţa,
Timpu-şi înfipsese colţii
Împăienjenindu-mi viaţa,
Cu tăcerea fără margini
Mă îngenunchia discret,
Când pictam pe alte pagini
Fără cel mai mic secret,
Aprindea flăcări pe boltă
Imitând planeta noastră
Ce ne privea dezinvoltă
Printre florile din glastră.
Limpezea tristeţea vie
Ce-ncercam să o pitesc
Sub o coală de hârtie
Pe care-am scris: Te iubesc!

De-aş fi luat în seamă vântul

De-aş fi luat în seamă vântul
Când mă mângâia pe tâmple,
De-aş fi reţinut cuvântul
Ce urma să se întâmple...
De-aş fi luat aminte bine
La tot ce-aşternea-n oglindă...
Nu oftam de dor de tine,
N-avea cum să se extindă
Flacăra ce mă-încolţeşte
Din creştet până-n călcâie,
Dorul tău ce mă orbeşte
Cu licoare amăruie,
Astăzi n-ar fi existat,
N-ar fi tremurat în ceaţă.
Ochii în seamă ţi-am luat
Şi iubirea a prins viaţă.

Voi Fi Aproape De Tine

Pe-un ger cumplit, fulgi sclipitori
Îmi şterge umbra tremurândă,
Îmi soarbe noaptea de culori,
În alb şi negru mă inundă...
Şi-n iarna blândă aşternând
Miracol inedit de nea
Te port mereu în al meu gând
Şi te declar minunea mea,
De dor disper, în flăcări ard,
Mă scalzi în lanuri de splendoare,
Sunt vasul fără de catarg
Uitat pe-un ţărm în depărtare
Când eşti plecat pe culmi alpine,
Transmiţi iubirea să-nţeleg
Oriunde eşti, eşti lângă mine,
Alt drum nu am cum să aleg
Cu-aceeaşi paşi, aceleaşi stele
În noapte ne vor lumina,
Vom zbura singuri printre ele
Nu am când să te pot uita!

Universul meu

Mă bate gândul să te uit o clipă,
Mă bate gândul să te uit un timp...
Din dorul tău mi-aş construi aripă
Şi aş pătrunde-n flăcări prin Olimp.
Mă bate gândul, ca un val mă bate,
Să te-arunc în oceanul cu uitare
Dar mă cuprinde dorul peste noapte,
Aripa-mi smulge, lacrima mă doare.
Mă bate gândul ca o adiere
Să-nchid capacul scrinului în zori,
Dar ceaiul cald e îndulcit cu miere,
Iar ochii tăi mă soarbe de culori.
Mă bate gândul să mă-ntorc spre viaţă,
Asfalt să torn peste-alei înflorite,
Mă bate gândul, sufletu-mi îngheaţă,
Fierbinte îmi rămâi întipărit în minte.
Mă bate gândul să te uit o seară,
O noapte doar, un sunet, doar un vers,
Mă bate gândul, dorul mă doboară...
Cum pot uita oare-al meu Univers?

Deja vu

Sunt mulţi acei ce cred că-n viaţă
Fără pernă nu poţi visa,
Fără pahar de dimineaţă,
Pe faţă nu te poţi spăla,
Sunt mulţi acei ce cred în aștri
Deşi stelele-au tot căzut,
Eu am iubit doi ochi albaştri
Şi nu oricum, enorm de mult,
Deşi ei au zburat spre soare,
Spre Universul absolut
Şi m-au lăsat fără culoare,
Dar într-o zi, a apărut
Un trandafir şi mi-a zâmbit,
E un boboc, însă mireasma
Acelor clipe-a revenit.
Nu pot să cred că se întâmplă,
Petalele i le cunosc
Catifelate pe-a mea tâmplă,
Le simt, le-ador, le recunosc,
Aşa cum o făceau odată
Sufletul tot mi-l încălzeau
Cu-a lor blândețe minunată
Ce fericirea-mi picurau,
Exact aşa azi retrăiesc,
Deşi nu dorm, nu e un vis.
Nu pot să cred că iar iubesc,
Cerul e din nou mai aprins,
Ca faţa-n roua dimineţii
Mi-o pot clăti şi pot visa,
Pot alunga umbra tristeţii
Cu-n deja vu pe perna mea.

Ne învelim în iubire

Nu ştiu de unde-ai venit,
Din albastru infinit,
Sau din bolta înstelată,
Dar ai venit dintr-o dată
Să-mi luminezi un nou drum,
De mînă ne luăm de-acum
Şi pornim spre fericire,
Ne învelim în iubire
Şi în sărutări fierbinţi...
Cu vorbe dulci mă alinţi
Şi doar calde mîngîieri
Îmi oferi......... mîine şi ieri
Ca şi astăzi.....şi oricînd,
Eu te voi purta în gînd
Şi-în suflet, ca pe un dar
Vom umple-al vieţii pahar
Cu amintiri minunate
Doar de tine parfumate.

E groaznic, e greu, e prea mult!

Prin flăcări de Iad am trecut,
Prin furtuni prea dezlănţuite,
E groaznic, e greu, e prea mult,
N-am zi fără tine în minte,
N-am clipă, n-am ceas sau minut,
Privirea-mi în gol rătăceşte
E groaznic. e greu, e prea mult
Tot sufletul mi se-ofileşte.
Prin ger de coşmar şi nămeţi
Prin crivăţ şi vînt nemilos
Port dorul...........vreau să mă răsfeţi!!!
Cum doar tu o faci...fabulos,
C-un simplu sărut, c-o privire
Sau chiar cu un singur cuvînt,
Te chem şi te strig în neştire
Şi-i groaznic, e greu, e prea mult!!!

Tu esti raza mea de soare

În miez de noapte luminezi,
În miez de zi mi-aduci splendoare,
În jurul meu totul vibrezi
Cu razele tale de soare.
Mi-alungi norii ce-am adunat,
Mi-alungi tristeţea şi durerea,
Şi-mi dai în schimb cel mai curat
Şi mai divin lucru...iubirea

Nu pot să mă prefac...

Pereţii de cristal ai camerei din mine
Mă protejează veșnic, mă apară de tine,
Tu, cel ce-ai fost odată un suflet de-îngeraş,
Iar azi....chiar cu privirea m-ataci şi nu mă laşi,
Ca pruncul ne-născut m-afund în lumea mea
Şi nu vreau să mai ies nicicând în calea ta,
Trăiesc doar amintirea ce zâmbetu-mi provoacă
În lumea mea rotundă, fugind de a ta troacă
Petale de lalele mă mângâie pe tâmple
Şi mai aştept minunea....încă să se întâmple,
Chiar dacă a trecut un deceniu deja,
Eu dorm cu amintirea şi-o port mereu aşa
Splendidă-îmbietoare şi tandru parfumată
Aşa cum n-aţi trăit-o... niciunul, niciodată,
O-împărtăşesc de-a pururi la toţi în preajma mea
Şi-o păstrez mai departe învelită-într-o stea
În globul de cleștar care m-a ferecat,
Alături de iubirea ce-n veci m-a fermecat.
Nu vreau să sparg fereastra...cheia s-o folosesc,
Nu vreau să ies afară şi-n glob mă perpelesc
Deși sunt conștientă că sunt o masochistă
Nu pot să mă prefac ...sunt din ce-n ce mai tristă.

De ce nu rămâi amintire?

Din care rază te-ai desprins?
De ce-mi pătrunzi din nou în vis?
Ai stat ascuns atâţia ani....
Deşi nicicând n-am fost duşmani,
Iar azi te-ntorci cu amintirea....
Doar pentru-a-mi scormonii iubirea?
De ce din nou în calea mea
Te-ntorci să îmi dai dragostea
Pe care mi-ai dat-o mereu?
Cu ce ţi-am greşit, dragul meu?
Am fost acră ca un lămâi
Că n-am ştiut să-ţi spun rămâi?
Dar uiţi că nu te-am alungat?
Şi te-am iubit neîncetat?
Uiţi că mereu ai fost cu mine?
Oricând...la rău, dar şi la bine,
De ce-ai venit azi înapoi?
E prea târziu să fim doar noi
Anii-au trecut...enorm de greu,
Nu te-am uitat, iubitul meu,
Doar că în vis te-am învelit
Ca pe un înger, sfânt, iubit...
Drumul mi-a fost copleşitor
Mult mai uşor mi-era să mor,
Oare de ce a trebuit
Să te iubesc la nesfârşit?
Cu ochii-albaştri mă priveşti
Şi-mi spui mereu că mă doreşti,
Iar eu nu ştiu ce să-ţi răspund
E doar un vis?în el m-afund?
Şi-am să rămân iar cu-alt coşmar?
Cu ce-am greşit, să-mi dai în dar
Doar clipe pline de iubire?
De ce nu rămâi amintire?
Şi-mi zbuciumi sufletul mereu?
Cu ce-am greşit, iubitul meu?

VOI REUŞI !

Mă doare rău că n-am putere
Să fac ceva, cât de puțin...
S-alung din jur aşa durere,
S-alung ...atât-amar şi chin...
Mă doare...că nu pot să fac
Din buruiană ...flori de câmp
Dintr-un ciulin...un liliac
Şi să salvez totul la timp,
Mă doare că nu sunt în stare,
S-aduc un zâmbet în priviri
Să dau a curcubeului culoare
Lângă miros de trandafiri,
Petala lor catifelată,
Mă doare când o ofilesc
Doar cu privirea-mi supărată,
Mă doare dar nu prididesc
Să-adun florile dintr-o dată
Tuturor să le dăruiesc,
Dar am speranța că-ntr-o zi
Oricine, orice ar încerca...
Să-nving, sigur voi reuși
Şi zâmbet pe chip voi avea,
Azi... nu aş vrea să molipsesc
Dar, multe lacrimi mă cuprind
Îmi este greu să şi vorbesc
De parcă-n flăcări mă aprind.

PRIMA DATA CIND NU PLATESC....

Era mare gălăgie
Iar asta nu-mi place mie...
Se-auzea aşa de tare...
Alarma de la salvare...

În salvare m-am trezit...
Nu mai ştiu cât am lipsit...
Ştiu doar că pe mâna stângă
Strâns exact ca într-o chingă
Aparatul îmi lua...
În grabă tensiunea,
Capul, corpul-îmi vâjâiau...
Ochii ...un vernil vedeau
Muzica se-auzea tare...
NU, de fapt de semafoare
Salvarea vroia să treacă.
Deschid ochii-aceiași placă
Ce-o auzisem cândva:
"-Stai calmă, nu te mișca!
Liniștește-te un pic!"
Pe moment ... n-am zis nimic.
Însă seama nu mi-am dat
De ceea ce s-a-întâmplat...
Dar zbiera ceva prea tare...
Doamne!!!ce fac în salvare?
Nu vreau! ce s-a întâmplat?
"-De pe stradă te-am luat,
Încearcă calmă să stai!"
Văd că nu sunt în tramvai
Dar nu ştiu ce s-a-întâmplat...?
"-Se pare c-ai leșinat,
Vom investiga ce-a fost
Să te-agiți nu are rost,
Noroc că-în drum ne aflam
Un accidentat salvam
Ce se află-aici cu tine..."
Am simțit cum fierbe-n mine
Tot serul ce-mi injectase...
Am răspuns la ce-întrebase...
Cineva în dreapta mea
Într-una se văicărea...
Am privit atent la tot...
Şi le-am zis:- NU, chiar nu pot!
Să-mi permit aşa ceva
Opriţi, vă rog maşina!
Iute m-au legitimat,
Pe o fişă-au tot notat,
Mi-au dat sfaturi câteva
Şi-am plecat în lumea mea...

Nu, nu este un citat...
Chiar aşa s-a întâmplat,
Un sms am citit...
Răspuns am tastat grăbit,
Am vorbit cu fiica mea..
Şi am închis...iar urmarea
Aţi aflat-o la-început.
Însă nu am priceput
Salvarea cine-a oprit?
Eu ... nimic nu am plătit...
Prima dată-în viața mea
Când se-întâmplă aşa ceva....
Omenie să primesc...
Şi deloc să nu plătesc...

Suflet

Suflet cald, de dor golit,
Suflet cald şi împietrit,
Căldură rătăcitoare,
Curcubeu stors de culoare,
Mac din lanul plin de grâu,
Aburul din zori de râu,
Seninul zilei fierbinţi,
Linişte scoasă din minţi,
Adiere în furtună,
Lumina nopţii din lună,
Luciul mării-învolburate,
Eşti aici, când eşti departe.
Fi cu mine tot mereu,
Eşti tot ce am mai scump eu,
Eşti speranţă zi de zi
Şi dorinţa de-a trăi.
Eşti pelinul îndulcit
Şi zorii ce-au aţipit.
Raza lunii argintie
Umplând inima pustie.