Cititorii mei

Translate

luni, 28 octombrie 2013

Saturaţi de depărtări

Mi se pare că rugina
frunzelor se scurge-n grabă,
şi... se pierde când lumina
are foarte multă treabă...
Fir cu fir îmbălsămează
din zori, până oboseşte,
aproape de amiază
când  sufletu-mi cucereşte.

Mi se pare că verdictul
norilor, aşteaptă ton
înecându-se-n argintul
greu, adus doar din creion...
Curg culori predestinate
dintr-un desculţ curcubeu,
Stelele se-ascund sub noapte
ca mine, cu dorul tău.

Lacrimile curg izvoare,
şoaptele nu contenesc
să ardă din depărtare,
nevoia să te iubesc...
Nevoia să-ţi pun pe gleznă
şi pe frunte sărutări,
să putem păşi prin beznă,
saturaţi de depărtări.

duminică, 27 octombrie 2013

La masa noastră

 
 
 
 
 
La masa noastră totu-i ca acasă,
Nimic din ce ştiai nu s-a schimbat,
La masa noastră sunt cea mai frumoasă,
Mai fericită, cu adevărat.

La masa noastră viaţa străluceşte
Iubirea are aer delicat,
La masa noastră sufletu-mi zâmbeşte
Şi-s fericită cu adevărat.

La masa noastră norii-aduc culoare
Cu aripile veşnic argintii
Vrând să-i explice lumii muritoare
Ce-nseamnă fericirea de-a iubi.

La masa noastră nu a plâns vioara,
Nici lăutarii nu s-au perindat,
Privirile ne-au străpuns inimioara,
Nebuni să ne iubim, neîncetat.
 
 
 

Blestem sub razele de soare


Când ai plecat, în zori, mi-ai pus pe suflet
Sărutul dulce, jaru-înfierbântat,
Blestem şi chin de lacrimi fără umblet
Din cerul nostru, verde-înstelat.

M-ai blestemat să nu-mi arunc privirea
Spre nicio altă umbră trecătoare,
Doar ţie-n veci să îţi păstrez iubirea
Neîntinată, lacrimă de floare.

M-au judecat atâtea guri întoarse,
Atâţia ochii mi-au pus în spate... multe
Dar, lacrimile mele pot fi stoarse
Doar de-ai tăi ochi ce ştiu să mă asculte.

Când ai plecat, în zori, mi-ai spus: "Iubire,
Mă voi întoarce de mă vei păstra
La pieptul tău şi-n gram de fericire,
Stelele noastre le vei orchestra".

Am împletit cum am ştiut mai bine
Gânduri firave pentru clipe reci
Din care, să tot guşti de dor de mine,
Să te întorci, pe veci să numai pleci!

Să fim blestem sub razele de soare,
Să fim iubirea fără de hotar,
Să ne iubim şi să-ţi rămân datoare
Cinci vieţi de dragoste să-ţi dau în dar.




vineri, 25 octombrie 2013

Însetare

 
 
Mi-e sete de cupa izbânzii depline,
De stele-mpletite împreună,
Mi-e sete iubire, mi-e sete de tine,
Mi-e dor să mă scoţi din furtună!

Îmi e aşa sete de-o cupă de vis
Încât mii de flăcări se sting
Pe cerul mai verde decât e descris...,
Îmi e aşa dor să te-ating!

O trenă greoaie de frunză fierbinte
M-azvârle în ghearele ceţii,
Îmi e dor de tine, ca de-o rugăminte
Ce poartă aroma blândeţii.


joi, 24 octombrie 2013

Vrăjită de dor


M-auzi, pe-nserate
Cum strig necuvinte
Şi-ţi murmur, furate
Aduceri aminte?

Mă vezi printre spinii
Ce-au rupt rădăcina,
Din care bătrânii
Îşi apără vina?

Sunt eu, fir de iarbă
Uitată-n exil,
Cu lacrima-n barbă
Şi gând de copil.

M-auzi, dintre stele,
Cum plâng fulgi de nea?
Pe pleoapele tale
Aşez dragostea.

M-auzi, din tăcere,
Cum cuget pe nor?
Adorm în durere
Vrăjită de-un dor...


Te voi aştepta

Te voi aştepta în gară,
Să nu cari griji în bagaj,
Să-mi aduci, ca-n acea seară
Sufletul în port-bagaj.

Te voi aştepta, iubire
Să-mi aduci, doar ce-mi doresc,
Nu vreau aur, nici safire,
Vreau numai să te iubesc!





miercuri, 23 octombrie 2013

Lângă tine

 
 
 
Îmi iau la purtare
Secunda de-amor
Să-ţi depăn culoare
Pe gene, din dor.

Îţi dau clipa toată
Dreptate, onor,
Mă lepăd de zloată
Şi ard, ard de dor.

Secunda se rupe
Cu fluturii-n zbor,
Iubirea erupe
Surâs alb, din dor.

Ascunde-mă-n noapte,
Sub cerul cernit,
Sărutul să-mi poarte
Dor nemărginit.

Să-mi iau la purtare
Un geamăt uşor,
Pe raze de soare
S-adorm..., lângă dor.


marți, 22 octombrie 2013

Pahar de pelin

 
 
 
Cu gândul te caut,
prin şoapte de fier,
plângându-ţi din flaut
cu note din cer,
îmi duc noaptea dură
la capăt de zi,
mă nasc picătură
şi mor spre-a trăi.

Mă scurg în fântână
pe lespezi de dor,
alee nebună
şi aripă-n zbor,
aleg jumătatea
de moarte-n final
să-mi spulberi dreptatea
ce murmură val.

Visez în osânda
ce arde pe rug
să-ţi donez dobânda
firavă de jug,
să-mi semăn iubire
din tărâţe verzi
s-adun răstignire
când n-ai să mă crezi.

Mă lasă, pe geană
sărutul să-ţi pun,
să fiu pământeană
de dor mă supun,
să-ţi tulbur oceanul
din mările reci,
căutând finalul
păşesc pe poteci.

Durerea mă soarbe,
iubirea ridică,
suspinele oarbe
din hohot abdică
o rană adâncă
pe suflet de crin
izbit de orice stâncă
şi-un aprig destin.

Întrebi ce se-ntâmplă
din jalnic răspuns,
te sărut pe tâmplă
şi-ţi smulg nepătruns,
bezmetică noapte cu aer divin
mă rupe, mă frânge,
mă stoarce din vin
în strugure acru, ce nu ne ajunge,
pahar de tristeţe, pahar de pelin.



duminică, 20 octombrie 2013

Să mă ai, să te am



Între mine şi tine
Nu-i nici cer, nici pământ,
Între tine şi mine
Nu-i nici ploaie, nici vânt.

Între tine şi mine
Totul e cum a fost,
Ţi se pare că vine
Vreun minut fără rost?.

Între mine şi tine
Nu e timpul trecut,
Între tine şi mine
Zori de zi s-au născut.

Între noi curge versul
Ca un râu de argint,
Numai tu îi ştii cursul,
Numai eu te alint.

Între mine şi tine
Nicio şoaptă de duh
Cu nuanţe depline,
N-a căzut din văzduh.

Între noi nu există
Flori de gheaţă pe geam,
Fericirea insistă
Să mă ai, să te am.


N-ai observat răsăritul?


Ai observat, de dimineaţă,
Când soarele a răsărit,
Sărutul zorilor pe faţă?
Eu l-am trimis, nu l-ai simţit?

Nici peste zi n-ai prins din raza
Soarelui ce ne-a guvernat?
De-abia acum savurezi oaza
De linişte şi de păcat?

De-abia acum când luna ninge
Săruturi albe peste noi,
Observi cum roua te învinge
Deşi aveai sufletul sloi?

N-ai observat că-n palma stângă
Ţi-am trimis un sărut infim,
Când luna a-nceput să plângă
De fericire că iubim?

Pe trupul tău, rănit de toate
Relele ce le-ai îndurat
Nu ai simţit, întreaga noapte
Cum te sărut, neîncetat?

Nu ai văzut că vin, cu zorii
Pe pernă, să ţi-i împletesc?
Sub mângâierile viorii,
Iubirea mea să-ţi dăruiesc.

vineri, 18 octombrie 2013

Un singur dor nemărginit



A fost odată, într-un vers
Un dor de visătoare,
Un dor cărunt, de eră şters,
Aprofundat în zare.

Născut din vise, nu demult,
Nici numai ştiu exact,
De când stelele-n cer consult,
Un joc, infim, abstract.

Un dor avid de infinit,
Rănit pe cord deschis,
Un dor din dor, nemărginit
Apărut chiar din vis...

Sub pleoapă aduna frânturi
Cu şoapte de iubire,
Suflul oricărei picături
Ce nu-şi dorea safire.

Trei zile-n dor nemărginit
Cu versul la-ntâmplare,
Sufletul i l-au otrăvit
Poemul să-i omoare.

Trei nopţi în şir a încercat
Să-i pună-n suflet ger,
Ea-l asculta, neîncetat
Crezând c-ar fi sincer...

El o privea încremenit
Sperând că-i o fetiţă,
O ridica necontenit
La rangul de zeiţă.

A încercat să-i dea curaj,
Să zburde peste nouri
Dar între ei imens baraj
Se ridica-n tablouri.

Metaforele îl vrăjeau
Ca mierea din prisacă,
Dar nici în vise nu gândeau
Că gerul o să treacă.

Pe trupul ei, atât de cald
N-ajungeau mângâieri,
Doar ochii verzi, ca de smarald
O scăpau de dureri.

Din depărtări se strecurau
Prin noaptea înstelată
Şi dragostea îi picurau
Cu inima curată.

Ea-i aşternea în nopţi târzii
Cu lacrima pe buze,
Săruturi albe, străvezii
Din cele mai confuze.

El depărtarea o sfida
Oricât era de-amară
Şi sufletul îi invada
Vibrând, seară de seară.

Dorul cel crud, nemărginit,
Fierbând de gelozie,
În lacrimi multe s-a gândit
S-o scalde, pe vecie.

Trei zile nori s-au adunat
Deasupra poeziei,
Când stelele s-au îndurat
Şi-au pus punct geloziei.

Nopţile lungi s-au isprăvit
Şi-n prag au apărut
Ochii cei verzi, ce-au îndrăznit
Să-i fure alt sărut.

Un univers, ascuns mereu,
În ochii de smarald,
S-au ivit când era mai greu,
De-aceea-n ei mă scald.

În ei mă regăsesc oricând,
Iubită, protejată
De orice lacrimă şi gând
Ce-au existat vreodată.

Oricâte doruri s-au născut
Din stelele ce pier,
Niciunul nu a perceput
În vers, al meu mister.

Doar ochii lui ca de smarald
Mi-au dezlegat misterul,
Mi-au alungat fald după fald
Să pot regăsi cerul.


joi, 17 octombrie 2013

Dragoste fără hotar

 
 
 
 
Sufletul îngenunchiat îl loveşti cu uşurinţă
Fără-a consulta vreun astru,
Vreun registru mai de soi...
Şi spuneai că ai iubire, bunătate şi credinţă,
Că-n oceanul tău albastru
Îneci lumea dintre noi...

Îmi spuneai că visul curge peste toate nopţile
Înnorate, albe, crude,
Îmbâcsite cu noroi...
Că-n iubire pot pătrunde, rupând toate porţile,
Miezul nopţii ne aude
Împărţind lumea la doi...

Veştejeşti toţi trandafirii pe care mi i-ai trimis,
Dai cu pietre fără număr,
Fără să clipeşti măcar...
Poate-o singură secundă mă poţi rătăci prin vis,
Odihni pe al tău umăr,
Dragoste fără hotar...



Stele fără de nume

 

 
Ador frunzele de toamnă
Pe covoare ruginite
Deşi lumea mă condamnă
Că n-am decât verde-n minte.

Ador stelele albastre
Picurându-ne iubire
Peste lacrimile noastre,
Lacrimi verzi de fericire.

Ador ploaia de săruturi
Ce-o reverşi pe al meu trup
Născând mii de începuturi,
Ce n-am cum să le întrerup.

Ador verdele de toamna
Susţinându-mă pe nori,
Chiar de luna mă condamnă
De cu seară până-n zori.

În ochii tăi zăresc o lume
Îngenunchiată-n dor
Sunt stelele fără de nume
Pe care le ador!




marți, 15 octombrie 2013

În noaptea asta

 
 
 
În noaptea asta-n ochii tăi voi pune
Toată splendoarea stelelor viteze,
Vom chema luna-n prag să ne cunune,
Soarele să ne binecuvânteze.

În noaptea asta vom pătrunde-n vise
Pe poarta ce-ai lăsat-o întredeschisă,
Când stelele vor străluci aprinse
Să-ţi dăruiesc iubirea mea, promisă.

În noaptea asta disecăm iubirea
Aşternem versuri, sărutări o groază,
Pe câmpul unde zburda fericirea
Şi dragostea cu dor ne încununează.

În noaptea asta cerul va fi verde
Ca ochii tăi purificaţi de dor
În noaptea asta şoapte se vor pierde
Pe trupurile ce se-ntrec în zbor.



Bine-ai revenit!

 
 
 
În pragul casei am încremenit
Şi totuşi tremuram fără oprire,
Dar n-am uitat să-ţi spun "bine-ai venit!"
Deşi mă înveşmântai în fericire.

N-aş fi visat să-ţi văd în noapte chipul
Chiar de mi-ar fi scris stelele pe rând
Că marea noastră dragoste-n nisipul
Fierbinte, se topeşte suspinând.

N-aş fi crezut că-mi poţi aduce luna
Cu stelele şi bolta, la un loc,
Că vom petrece toată săptămâna
În zbor, iubire, dragoste şi joc...
 
 

 

Te voi uita, probabil

 
 
Te voi uita, printr-o poşetă veche
Pe care n-o mai port de ceva timp,
Doar pentru că nu am nicio pereche
De stele verzi, să trec prin anotimp.

Te voi uita, cu toate că n-am unde
Să te ascund, voi implora vreun nor
Să urmărească ploaia ce pătrunde,
Să pot sfârşi ca ea şi eu, de dor.

Te voi uita, deşi n-am alinare
Din târguri n-am s-o pot răscumpăra,
În flăcări ard, sufletul frânt mă doare,
Lacrimile pe veci mă vor săra.

Te voi uita printr-o poşetă, poate,
Ca pe-o icoană mică, nesfinţită
Pe care-o sărutam noapte de noapte
Atâta timp cât m-am simţit iubită.

Te voi uita, probabil sub umbrela
Ce ne-a adus iubire-n prima seară,
Deşi nu reuşeşte acuarela
Să mă transforme dintr-un strop în fiară.


duminică, 13 octombrie 2013

Rang de visător


Mă-ntrec cu visul dintre două lumi,
Nici numai ştiu cine-a-nceput întâi,
Cert este că din ploi de-ai să consumi
Îmi vei aşterne norii căpătâi.

Îmi vei însenina pentru vecie chipul
Şi-mi vei aduce viaţa înapoi
Pe malul mării să-mpărţim nisipul
Şi valul spumegând de dor, la doi.

Mă-ntrec cu vântul, printre frunze ude
Prin ploaia ochilor fără sfârşit
Îmi e totuna dacă nu m-aude
Nici spicul frânt, nici ziua ce-a venit.

Îţi voi îngemăna cu-argint de lună,
Într-un amestec înstelat cu vise
Un cer, să te ferească de furtună
Şi lacrimile veşnic interzise.

Mă lupt cu toamna inimilor crude
Printre umbrele ce umbresc din umbră,
Încerc să adorm dar iarna mă aude
Şi mă-nfăşoară-n gheaţă insalubră.

Dar voi îngenunchia la poartă chinul,
Să îl ridic la rang de visător
Cu sufletul ne vom trasa destinul
Cel zbuciumat, de dragoste şi dor.

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Păstrând numai dorul tău


Cât de mult iubeam în tine
Tot ce poate fi mai rău,
Lacrimile mele fine...
Doar mila lui Dumnezeu
M-a ţinut pe-alei cu soare,
Să n-ajung cum e mai greu,
Fără mâini, fără picioare,
Am păstrat doar dorul tău.

Doamne!!! Toţi spuneau că viaţa
E prea scurtă s-o ignor,
Că-ţi dau ţie dimineaţa
Vieţii şi mă scurg de dor...

Toţi spuneau că-n astă lume
Îmi pot creşte chiar şi-n zbor
Aripi care să mă îndrume,
Să nu curg ca un izvor.

Doamne!!! Cum să-mi spăl durerea?
În ce ape să-mi clătesc
Ochii, lacrima, tăcerea,
Nevoia să te privesc?

Cum să dau cruda dreptate
Celor care-au încercat
Să-mi spună că eşti o noapte
Când, tu m-ai purificat...!?!

Tu m-ai învăţat ce înseamnă
Dorul aprig, dorul crud...
Lumea asta... mă condamnă!
Doar lăcrimând nu-i aud.

Am pansat cu gingăşie
Toate rănile, pe rând...
Dar iubirea pe hârtie
Îmi striveşte gând cu gând.

Mă zbat de prea multe zile
Să îţi înţeleg plecarea,
Sute de lacrimi pe file
Mi-au distrus ochii şi zarea.

Târziu am întors privirea
După vise fără perne,
N-am să-ţi mai pot da iubirea
Fiindcă nu te pot discerne.

Numai vreau să ating jarul,
Nu-mi mai eşti umbră de mult,
Am îndepărtat coşmarul
N-are rost să te ascult.

Rătăcesc târziu în noapte
Prin păduri cu rugi de mure,
Somnu-i dus mult prea departe,
Prea departe să mă fure.

Lacrimile curg o oră,
Poate-o oră şi ceva.
Lumea asta-i incoloră,
Rece, putredă şi rea.

Plec în lumea-n care cerul
Poartă doar senin cu stele,
Unde n-are loc misterul
Lacrimilor mele grele.

Cât de mult iubeam în tine
Tot ceea ce-aş fi dorit...
Lacrimile mele fine
Le-ai ignorat şi-au pierit.
M-am ţinut de-alei cu soare
Să n-ajung cum e mai greu,
Fără mâini, fără picioare,
Păstrând numai dorul tău.



miercuri, 9 octombrie 2013

M-am trezit trăindu-mi viaţa




M-am trezit în tren din mers.
Nici nu ştiu cum s-a-ntâmplat,
veşnic scufundată-n vers,
lacrimi, suspin şi oftat...

M-am trezit trăindu-mi viaţa,
cum nu aş fi îndrăznit
să visez, nici dimineaţa
când soarele-a răsărit...

M-am trezit iubind iubirea
ce mă-nvăluia tip-til,
îmbrăţişând fericirea
de-a zbura... ca un copil.

M-am trezit în zori cu tine
în gând, suflet, vis şi casă,
dintre stele cristaline
mi-ai pus inima pe masă.

M-am trezit că am tot cerul
şi pământul într-o zi,
am descoperit misterul,
norocul de-a te iubi.


marți, 8 octombrie 2013

Luminaţi, de iubire!

 
 
 
Întinde palma, dragul meu
Să mă topesc pe veci,
Să-i mulţumim lui Dumnezeu
Că eşti şi n-ai să pleci.

Cuprinde-mă ca pe-o tulpină
De crin însângerat,
Sărută-mă şi dă-mi lumină
Din cerul tău curat.

Întinde mâna, dragul meu,
Un ceas să-mi odihnesc
O lacrimă, pe pieptul tău
Să sper şi să iubesc.

Să luminăm în nopţi târzii
Când visele domnesc
Şi stelele vor aţipi
Pentru ca să-ţi zâmbesc.

Ca doi nebuni să ne topim
Sorbind din cupă vers,
Balsam de suflete să fim
Pentru un univers.
 

luni, 7 octombrie 2013

Zeiţa ce-ţi aşterne vers

 
 
 
Visez cum te caut şi-ades rătăcesc
prin codru de vise, stingher,
în noaptea mai albă ca luna, râvnesc
la stele înşirate pe cer.

Visez cum mă cauţi prin lan de dureri,
prin lacrimi vărsate de chin,
îmi pui alinare pe ziua de ieri
şi-mi cerni stele-n palmă şi flori pe destin.

Visez căutarea pe-un drum rătăcit,
trăgând după ea mii de stele,
răcnesc fericirea că te-am întâlnit
să-mpart toate clipele grele.

Trăiesc pentru seara când vei reveni,
şiraguri de stele eterne
să-mi atârni la gât şi voi deveni
zeiţa ce versuri ţi-aşterne.
 
 
 
 

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Îmi stă în piept o lacrimă

 
 
Îmi stă în gât o lacrimă de-o vreme,
nici  numai ştiu de când şi pentru când,
ştiu numai că de dor sufletu-mi geme
şi mă trezesc în noapte suspinând.

Ştiu c-ai plecat cu toate ale mele
şi-ai să te-ntorci atunci când vei putea
să descifrezi ce stă sculptat în stele
şi-n versul meu ce-aduce dragostea.

În piept îmi stă o lacrimă de-o vară,
adânc înfiptă de tăcerea ta,
ştiu sigur clipa când o să răsară,
exact atunci când te voi revedea.

Din ea îmi împletesc averi de-o vreme,
nici numai ştiu de câte ori pe zi
te strig şi te acopăr cu poeme
din care mă hrănesc pentru-a trăi.

Uneori vin miniaturi din lumea crudă
şi mă lovesc cum n-am visat vreodată,
sperând că sunt numai o biată dudă
şi voi pieri sub talpă lor crăpată.

Amarnic se înşeală orice boare
crezând că în venin mă vor topi,
sunt lacrimă, dar sunt ruptă din soare
şi-n lacrimi versul cald pot contopi.

Îmi stă în piept o lacrimă, de-o viaţă,
nici n-o împart cu cei ce nu iubesc
fiindcă n-au cum, sufletul lor de gheaţă
mi-au dat mereu curaj să reuşesc.
 
 

miercuri, 2 octombrie 2013

Să nu mă cauţi prea târziu!


Să nu mă cauţi când prea lesne
adie vântul deşucheat
frunzele toamnelor aceste,
să nu mă cauţi, c-am plecat.

Să nu mă cauţi când fiorul
a încetat să mai tresară,
la colţul unde zăcea dorul,
să nu mă cauţi, e prea seară.

Să nu te-ntorci pentru-o secundă
din al tău drum, să te măsori
cu stelele ce stau la pândă
când cerul doarme peste nori.

Acum când încă se discerne
firave urme de călcâi,
când naşterea clipei eterne
se zbate-n mine, mai rămâi...

Acum când soarele împarte
lumina binefăcătoare,
iubeşte-mă până departe,
nu m-alunga ca pe-o ninsoare.

E timpul să mă-ntorc o clipă
în veacul scurs al zorilor,
să pansez fluturi cu-o aripă
şi îngeri trişti, zdrobiţi de dor.

Pentru cei ce cred



Pentru cei ce cred în stele,
în iubire cu temei,
pentru vremurile grele,
vreau să urc pe norii mei!

Pentru cei ce cred că-n beznă,
cu iubire, mă descurc,
ard din creştet pân-la gleznă
şi pe norii mei tot urc.