Stropi din stropii ploii noastre,
De mi-ar fi trecut prin gând
Să adun, spre culmi albastre
Când zburam, abandonând
Lacrimile şi tristeţea,
Durerea mult prea cernită,
Aş fi rămas cu blândeţea
Şi dragostea neclintită.
Stropi din clipa clipei noastre
De-aş fi aşternut pe file,
Peste versurile noastre,
Cu aromă de zambile,
Dragostea-aş fi despletit
Printre stropi de ploaie blândă,
Ceru-ar fi pecetluit
Dorul tău ce mă inundă.
Stropi din dorul tău fierbinte
De-aş rătăci-n ploaia verii,
Din a ochilor sorginte,
Aş da pagina uitării,
Aş presăra peste vreme
Stropi de vers născut sub ploaie,
Dragostea mea să te cheme
Sub a stropilor văpaie.
Dacă, dacă şi iar dacă !!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereEşti tânără, nu urâtă. Ai dreptul să iubeşti, ai dreptul să zâmbeşti.
Ţine capul spus! Dumnezeu are grijă de tine!
Aşa voi face! O seară plăcută!
RăspundețiȘtergereZambeste Dana,ai pentru cine,mai ales pt casyca cel mic :)) frumoase versuri,uneori ma regasesc :)
RăspundețiȘtergereDrum bun spre Danemarca, Casy! Să ai grijă de tine!
RăspundețiȘtergere