Printre sutele de lacrimi metamorfozate-n versMă perind, cu-n gând lăuntric de a împărţi căldura
Sufletului vătămat, presărând în Univers
Dragostea fără de margini, cea care alungă ura,
Dragostea nepieritoare, fără pată, fără nori,
Picătura de splendoare, catifeaua din petale,
Tălmăcind cuvântul tandru cu arome de culori,
Prind în geană dimineţii curcubeul ce-n cristale
Culese din iarbă crudă a zorilor renăscuţi
Drum spre tine să-mi aştearnă, aripi să îmi dăruieşti,
S-alergăm prin iarba vieţii, până la stele, desculţi...
Şoptindu-mi că niciodată nu-ncetezi să mă iubeşti.
Postări
Imi place mult partea finala a poeziei! felicitari! picaturi de suflet in toata poezia,foarte frumos!
RăspundețiȘtergereMulţumesc din suflet, draga mea Olguţa! Te îmbrăţisez cu drag!
RăspundețiȘtergereE mai bine acum! Te felicit!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos!
RăspundețiȘtergereGândurile noastre bune la început de zi, Dana... Trecem şi citim şi ne gândim la tine şi voi...
RăspundețiȘtergereBună dimineaţa Cristian! Vă îmbrăţisez cu drag!
RăspundețiȘtergere