Cititorii mei

Translate

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La Mulţi Ani, 2012!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



An Nou, de iubire plin,
Sănătate, bucurii
Un cer limpede, senin,
Vă doresc, oriunde-aţi fi!

La Mulţi Ani!




vineri, 30 decembrie 2011

La Mulţi Ani şi numai bine!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Sufletul v-aş dărui,
Nu pot, oricât mi-aş dori,
Vă ofer din harul meu
Și la bine şi la greu
Câte-un strop, dintr-o mulţime.
La Mulţi Ani şi numai bine!

SĂRBĂTORI FERICITE!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

joi, 29 decembrie 2011

Pluguşorul meu

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Aho, aho, iubiţi confraţi,
Staţi puţin şi m-ascultaţi
C-am sosit cu Pluguşorul
Să înveselesc poporul,
Să-l gâdil pe la ureche
Cu o urarea străveche,
Nu am să vă spăl timpanul
De acum şi pân' la anu'
Cum suntem obişnuiţi,
Cu promisiuni hrăniţi,
Îngropaţi după o vreme
În datorii şi probleme,
Vreau doar să vă-nveselesc,
De pomană nu răcnesc
Pe la uşi, pe la fereşti
Cu vrăjeală şi poveşti
Aşa că, vă rog frumos
Şi prin fată şi prin dos,
Banii să mi-i înmânaţi
După ce mă ascultaţi!

L-aţi votat mai an
Pe Băse' Traian
Ce pe Boc l-a pus
Cu-n metru mai sus
Decât poate sta
Şi ne ignora.
Acum să mâncaţi
Urări, nu cârnaţi
Şi fripturi din părţi
Editate-n cărţi,
Ciorbă din ierbar,
Ouă din cuibar
De la Adrian,
Care de un an,
Plânge şi oftează
Fiindcă-l întristează
Udrea şi Cocos
C-au promis de Moş
Prunc, nu ou în coajă,
Tălmăcit pe plajă
Pe la Eforie,
Nu în farfurie
Precum o omletă
Dintr-o eprubetă.
Hai, aho şi iar aho!
Cu Irinel la misto
Să pocnim din bici şi bice
Poate c-o să se ridice
În picioare, să parcheze
Fără să ne mai socheze
Cum spală la Izborani
Bentley-iul, cu-atâţia bani.

Ia mai vrăjiţi vrăjitoare
Că nici în bici nu mă doare
De Oana şi Mărioara
Care au speriat ţara,
Nici de Moni sau Ramona,
De Mutu sau Barcelona,
De Becali sau Copos
Nu mă doare-n niciun dos!
Mânaţi măi, mânaţi, mânaţi!
La Eba nu vă holbaţi
Că n-am zis nimic de rău
Acum, în prag de an nou
Iar, dacă v-aţi şucărit
Poate că n-aţi auzit
Bine, ce am vrut să spun.
Vă uram doar un an bun,
În urarea mea selectă.
N-am bici, am plici de insectă
Şi dau cu el cât voi vrea,
Să vedeţi cât sunt de rea,
Mai ceva decât Prigoană.
Produc prin cezariană
Urări şi colinde mici
Pentru prieteni, amici
Cu simţul umorului
Şi cu vârful biciului
Încâlcit şi destrămat.

V-ajunge, cât v-am urat,
Că de-acum vă învăţaţi
În braţe, în loc să viraţi
Bănuţii în contul meu.
Clopoţel şi zurgălău,
S-a făcut deja târziu,
Nu mai colind, nu mai ştiu
Fără bani să mai colind,
La televizor mă-ntind
Pe canapea sau divan
Şi revin doar peste-un an!

Pluguşorul cel vestit,
Cine nu l-a auzit,
Îl poftesc pe blogul meu!
Dă cu biciul măi flăcău!





sâmbătă, 24 decembrie 2011

SĂRBĂTORI FERICITE!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Eu nu sunt Moșul generos,
Visele să îndeplinesc
Dar, Crăciunul cel mai frumos,
Din sufetul meu, vă doresc!

La Mulți Ani!




vineri, 23 decembrie 2011

Revizuire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Învăţ să te îndepărtez de mine,
Să te ascund prin amintiri absurde,
Să te iubesc în ziua care vine
Deşi, n-am înţeles încă de unde.

Regret c-am încetat să cred în vise,
Trăindu-mi clipa mai intens, mereu
Şi-am adormit cu braţele deschise
Uitând că fără tine, nu sunt eu.

Învăţ să te dezbrac de diamante,
Să îţi redau chipul real şi rece,
Să-mi biruiesc aducerile-aminte
Ce sufletul încearcă să-mi disece.

Regret c-am încercat să înconjor luna
Cu mii de lacrimi prinse în cascadă,
Deşi, m-a izbit gerul şi furtuna,
Învăţ să nu regret o serenadă.







duminică, 18 decembrie 2011

Scrisoare către Moș Crăciun

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Te-aștept de ani și ani de zile,
Fără daruri extravagante,
Să te privesc după lentile
În ciuda lacrimilor toate.

Printre nămeți de suferință
Și bulgări de suspine reci,
Te-aștept cu aceeași credință
Pragul sufletului, să-mi treci.

Probabil ai venit odată,
Mult înainte de-a mă naște
Și mi-ai lăsat căldura toată
S-o dau celui ce mă cunoaște.

Te-aștept în fiecare iarnă
Lângă un brad împodobit
Dar, sacul timpului răstoarnă
Durerea, ce m-a gârbovit.

În acest an, m-am hotărât
Să-ți trimit o primă scrisoare,
În lacrimă am coborât
Să-ți scriu tot ceea ce mă doare.

Am șters oglinda prăfuită
Să-mi privesc vina de-a dori
Să fiu de Crăciun răsplătită,
Cu ceea ce pot oferi.

Coș fumegând la casă n-am,
Am coșul pieptului deschis
Dar, te aștept să vii pe geam,
Dacă ai timp, te-aștept în vis.




Și mâine e o zi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Îmi răscolesc cu lacrima iubirea
Precum vârful de munte câte-o stea,
Înec printre silabe mărginirea
Dăruind, infinită, dragostea.

Îmi împletesc din amintiri prezentul
Înlocuind tristețile cu tine,
Păstrez neîntinat antrenamentul
De-a ne visa pe culmile alpine.

Veșnic ascund durerea după frunze
Ferindu-mă de toamna ruginită,
De gerul iernii așternut pe pânze
Udate-n seri, de tine bântuită.

Sustrag din stropii ploii câte-o rimă
Înmiresmând-o cu o primăvară,
Lacrima peste strofe se comprimă
Dar, te aștept să vii și mâine seară.



sâmbătă, 17 decembrie 2011

Încă iubesc

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Îmbrăcată-n straie grele
Mi-a bătut la ușă, viața,
Printre crengi și rămurele,
Să-mi reclădească speranța.

Că-mi va reda, mi-a promis,
Ceea ce n-am întâlnit
Nici în cel mai visat vis
Dar, există, negreșit.

Mi-a spus că lacrima-mi șterge,
De voi deveni un vid,
Voi zbura-n timp ce voi merge,
Fără să întâmpin vreun zid.

Mi-a reamintit că-n ceață
Mi-am pierdut de-atâtea ori
Ultimul gram de speranță
Bazat pe-ale mele flori.

Mi-a reamintit că-n lupta
Fără arme, am abdicat
Deși, am primit insulta,
Cerul n-am abandonat.

C-am lăsat în urmă vise
Învelite-n poleială,
Cu brațele ei deschise
Îmi va oferi vrăjeală.

Par plăpândă și firavă,
Am un suflet de poet
Dar, nu vreau să beau otravă
Din niciun potir perfect.

Par plăpândă și novice,
Cu vis, încă, mă hrănesc
Dar, nu sunt vidul propice
Fiindcă eu, încă iubesc.

Chiar de sufăr peste poate
Și vărs lacrimi în zadar,
Vor veni zori într-o noapte
Și-i voi oferi în dar.



vineri, 16 decembrie 2011

O viață de iubire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Speram să-ți fur un singur strop de noapte
Albastră, precum steaua căzătoare
Dar, rătăcești prin doruri prea departe
Iar, depărtarea asta crunt mă doare.

Speram să-mi dai secunda de uimire
Fără să-ți cer niciun cuvânt în plus,
Să născocim o noapte de iubire
În zbor feeric cu sărut inclus.

Speram să-mi lepezi haina de tristețe
Înseninându-mă doar cu o privire,
Cu stropi de șoaptă, cu vis și tandrețe
Să născocim o viață de iubire.





miercuri, 14 decembrie 2011

Mi-e dor de tine!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Domnești ca un lichid în mine,
Din gene, neîncetat te scurg,
Dorindu-mi doar să-ți fie bine.
Dar, mă topesc într-un amurg.

Cu vorbe dulci te-aș dezmierda,
Însă, din piept nu te pot scoate,
Inima mea ți-aș acorda
Dar, e la tine, prea departe.

Și-mi este greu, îmi este dor,
Fără de inima, doar trup
Sunt doar un fir de muritor
Și-aș vrea din mine să te rup.

Să-ți sărut șoaptele și glasul,
Să-ți împletesc iubirea pură
Să fii cu mine la tot pasul
Și în oricare conjunctură.

Aș vrea să nu te mai visez,
Să mă alint la pieptul tău,
Nu vreau să mă mai resemnez,
Mi-e dor de tine, leul meu!




marți, 13 decembrie 2011

Doar în nori

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Dau cuvânt pe răzătoare
Ca pe o gutuie rece,
Fiindcă slova lui mă doare
Când privesc ce se petrece.

Fierb silabe sângerânde
În licori lacrimogene,
Pierdute-n clipe fecunde
Din culori nepământene.

Scot cuvântul din prinsoare,
Îl îmbrac în haine pure
Pentru că mă simt datoare
Copacului, cu-o pădure.

Nu-mi e teamă de-a ei umbră,
Nu m-ascund sub frunza deasă,
Nici de mușcături de cobră
Ce tot vin, nu îmi mai pasă.

Rup din nopți câte-o bucată
Și mă strecor prin rugină,
Să mă odihnesc curată
În tăcere și surdină.

Nu mă pot ascunde-n piatră,
Înspre nori mai pot purcede,
Ei mi-au oferit o vatră,
Doar în ei mă pot încrede.

Nici nu-mi cer perfecțiunea
Când pe palma lor mă plimb,
Doar mi-au conferit minunea
Stropi puri de a da în schimb.





luni, 12 decembrie 2011

Soarele și luna

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.





Sunt și stâncă, sunt și lut,
Sunt un suflet fără trup,
Sunt suspinul absolut
Când din lacrimă erup
De dorul ochilor tăi,
Și te caut ca nebuna
Peste câmpuri, peste văi.
Suntem soarele și luna.

Rătăcim pe cer desculți,
Nimeni nu ne înțelege,
Mări, oceane, râuri, munți
Ne judecă-n a lor lege,
Ne privesc cu ochi de ceară,
Suntem de neînțeles,
Iubirea noastră-i amară
Însă, nu noi am ales.

Dumnezeu a vrut așa,
El a vrut să ne unească,
Să inventăm dragostea
Într-o lume ca o iască.
Depărtările, furtuna,
Nu au nicio importanță
Suntem soarele și luna
Strălucind fără vacanță.



duminică, 11 decembrie 2011

Amnezie

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.






Te-am șters din paginile toate,
Te-am șters chiar și din telefon,
Poate-i mai bine, ai dreptate
S-apăs acum pe un buton,
La secțiunea amnezie,
Instantaneu să te topesc.
De-acum oricare poezie
Va spune: nu te mai doresc!

În lacrimi, dorul tău imens
N-am să-l păstrez, rana-i adâncă
Dar, voi găsi în univers
Iubire pură, pe-altă stâncă.
Floarea de colț va înflori
Și pentru mine-n zori pufoși
Într-un amurg sau zori pustii,
Cu dor de ochii tăi frumoși.







Bun venit!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Ai sosit în miez de iarnă
Ca un brad împodobit,
Cerul a-nceput să cearnă
Rostindu-ți bine-ai venit.

Vraja a-nceput să curgă
Dintr-un cer ascuns sub nori,
Ochii tăi să mă parcurgă
Ca pe un buchet de flori.

Ai sosit ca o meteahnă
Peste care nu pot trece,
Să-mi aduci dulce odihnă
Într-o iarnă mult prea rece.

Să-mi împodobeşti suspinul
Cu sărutul tău divin,
Să-mi îndepărtezi pelinul,
Peste stele să plutim.

Mi-ai adus sfântă iubire,
Darul cel mai minunat,
Nu-i nevoie de safire,
Stelele ne-au cununat.



sâmbătă, 10 decembrie 2011

Revenire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Stelele n-au mai căzut
Dar, voiau să mă acuze
Că-n clipa când te-am văzut
Țipătu-a înghețat pe buze.

Un trup beat de fericire
Eram, ceru-a împietrit
Sau tremura de uimire,
Nu știu însă, s-a sfârșit.

Numai cu o îmbrățișare
Dorul tău s-a spulberat,
Am învins, nu mă mai doare
Nimic cu adevărat.

Am învins noaptea cea vidă,
Am învins zloată și frig,
Zburând spre ziua toridă
Dragostea pot să mi-o strig.

De-acum lacrima se zvântă,
Suspinul se-ndepărtează,
Totu-n jurul nostru cântă,
Sufletele ne vibrează.








vineri, 9 decembrie 2011

Anotimpurile iubirii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Te-aștept de ani și ani de zile,
Te-aștept, visele să-mi hrănești,
Printre lalele și zambile
Te aștept, tu încă rătăcești.

Voi fi acolo prinsă-n soartă,
Voi sta de veghe între seri,
Nu are cum să ne despartă
Mugurii ninși în primăveri.

Voi fi acolo, să-ți simt vraja,
Să te dezmierd necontenit,
Eu, valul mării iar, tu, plaja,
Iubire fără de sfârșit.

Voi fi printre copaci bezmetici
Când frunzele-și vor părăsi,
Nu are rost să te justifici,
Oricând iubirea vei găsi.

Te-aștept cu primii fulgi de nea
Să-mi cânți colinde la fereastră,
Împletind în vers dragostea
Și reclădind iubirea noastră.






joi, 8 decembrie 2011

Lacrimi de mamă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.





Doamne, de-aș avea puterea
Primăverii înflorind,
Să-ți pot lua toată durerea,
Chipul să ți-l văd zâmbind.

De-aș putea, cu-n vers sau două

Să-ți șterg lacrimile toate,
Iar, cu brațele amândouă
Să te ocrotesc în noapte.

Mi-aș dori, dulce copilă,

Crunta durere să-ți iau,
Să-mi smulg sufletul de milă
Și zâmbetul să-ți redau.




miercuri, 7 decembrie 2011

În umbra versului

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Priveam în ochi naivitatea
Zbătându-se într-un mister
Hrănit cu inegalitatea
Norului din cadrilater.

Explicam surdului ideea
Și orbului îi arătam
Lumina din Casiopeea
Când stâncile interogam.

Vânam suspinele din soare
Să nu-mi alunge liniştea,
Despleteam apa din izvoare
Cu maci tăcuţi din catifea.

Pictam pe curcubeu dorinţe
Redând exactitatea clipei,
Pierdută printre suferinţe,
Sculptam zadarnic, vis, risipei.

Neînţeles rămâne zborul,
Nemăsurată mi-e tăcerea,
Nelimitat îmi este dorul,
Doar tu îmi înţelegi durerea.

În umbra versului ascund
De graba ochilor naivi,
Iubirea, sentiment profund,
Strivită de prea mulţi nocivi.





marți, 6 decembrie 2011

Nu accept abandonarea

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.





Desfac firul cu privirea
Plămădind în gând izvoare,
Redefinesc fericirea
Dar, cuvântul sec mă doare.

Bat la poarta casei tale
Cu petala de tăcere,
Visele monumentale
Mă prind între bariere.

Ridic pleoapa-n taina nopţii
Deslu
şind lumini profunde,
Lacrima unei decepţii
Sub fereastră se ascunde.

Nici silaba nu rosteşte
Afirma
ţia ciudată,
Nimeni nu mai preţuieşte
Dragostea adevărată.

Totul piere ca o boare,
Totu-i superficial,
Pagina este datoare
Cu mesaj substanţial.

Adun
şoaptele smerite,
Din c
ăuşul palmei mele,
Să clădesc în a ta minte
Zborul gândurilor grele.

Curge lacrima fierbinte
Implorând întemni
ţarea
Sunetelor din cuvinte
Dar, n-accept abandonarea.





luni, 5 decembrie 2011

Moșul inimii mele

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Nu veni cu punga plină,
Nici cu sacul îndesat,
Ochii tăi îmi dau lumină,
Vino dezinteresat!

Nu veni cu daruri multe,
Nici cu munți de fericire,
Inima vrea să-ți asculte
Doar o șoaptă de iubire.

Nu veni doar pentru-o noapte
Ca un prinț rătăcitor,
Ci pentru zilele toate,
Doar dacă îți este dor!

Nu te-aștept cu strai de lună,
Nici cu mantie de soare,
Sufletul vrea să-ți compună
Poem, dintr-o sărutare.

Nu te-aștept cu mese-ntinse,
Nici cu daruri ca-n povești,
Ci cu brațele deschise
Vino, dacă mă iubești!



duminică, 4 decembrie 2011

Averea mea

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.





Nu înțelegi că viața e-un drum cu unic sens?
Chiar dacă multe pagini s-au îndoit, s-au șters,
Nu pot privi în urmă, oricât ai insista,
Mireasma ta persistă dar, în loc nu pot sta.

Nu-ți pătez amintirea, n-am cum să mă sustrag,
Încă nu ai plecat din mintea mea dar, trag
Cortina peste vreme, să-ți uit ascunse lacrimi,
Să trec peste probleme, topindu-te prin patimi.

Într-o secundă numai averile se pierd,
Nu-ntorc acum privirea, nu vreau să te dezmierd
Rămâi doar o scânteie, ca o urmă de stea,
Averea mea imensă rămâne dragostea.

Îmi tulburi limpezimea, îmi recunoști tot pasul,
Îmi aminteşti apusul și zorii, întorci ceasul
Cu prea mulți ani în urmă, este mult prea târziu,
Nu înțelegi că viața e-un plin, nu un pustiu?







sâmbătă, 3 decembrie 2011

Iubită-s și iubesc

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Cascadă albă-n urma mea
Plutește vaporoasă,
Te-ai vindecat un timp cu ea,
Proaspătă și pufoasă
Precum o lacrimă de iarnă,
Din ceruri presărată,
De-acum începe să discearnă
Zăpada reciclată.

Firesc o fi să-mi fie dor
De ochii tăi o viață?
Să-mi tulburi stropii de izvor
Ce-mi dau altă speranță?
Să-mi mângâi trena îmbibată
Cu-a mea nouă iubire?
Eu n-am să te uit niciodată
Dar, nu-mi mai da de știre!

Ți-am zărit ochii printre stele
Un timp îndelungat,
Ți-am dăruit clipele mele
Și totuși ai plecat.
De-acum albastrul meu e verde
Și marea, chiar și cerul,
Chiar dacă nimeni nu le vede,
Doar eu cunosc misterul.

De-acum iubesc doi ochi ca iarba,
Cum te-am iubit pe tine,
Lacrima nu-mi mai sapă barba,
Nici sute de suspine
Nu-mi mai frământă suflețelul,
De-acum simt că trăiesc,
Am viața mea, mi-am găsit țelul,
Iubită-s și iubesc.



vineri, 2 decembrie 2011

Covor de amintiri

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Închizând la gură sacul,
Toamna s-a cam depărtat,
Gerul și-a început atacul,
Eu, dorul, ți-am adoptat.

Nicio teamă nu-l încearcă,
S-a cuibărit așa bine,
Orice-aș face, nu debarcă,
Doamne, ce dor mi-e de tine!

Aș ruga stelele-n ceruri
Drumul să ți-l lumineze,
Lacrimi așternute-n versuri
Să mi se mai estompeze.

În fereastră, vântul bate
Ca și dorul tău în piept,
Fără ambiguitate
Îți promit c-am să te-aștept.

Mormane de frunze zac
Așteptând plapuma rece.
Din amintiri azi îmi fac
Salbă, să mă vindece.


joi, 1 decembrie 2011

Pentru tine, Românie

-Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.





De ziua ta, frumoasă țară,
Ți-aş ura la mulţi ani, şi-atât
Dar, viaţa nu mai e uşoară
De câțiva ani, pe-acest pământ.

Aşa cum te-au cântat poeţii,
Ți-aş ura şi eu la mulţi ani
Dar, mă vor râde şi pereţii
Nu doar unii contemporani.

Tu, ţărişoara mea iubită
Nu mai eşti ce ai fost cândva,
De lacrimi eşti bătătorită
Și-n lacrimi scriu, de ziua ta:

Alungă ura şi rugina,
Ascunde şi stârpeşte răul,
Nu arunca pe altul vina,
Iubeşte-ţi Dunărea, Ceahlăul!

Păstrează-ţi graiul drag şi portul,
Iubeşte-ți glia şi străbunii,
Ai casa ta, n-alege cortul,
Sădeşte bradul nu tăciunii!

Nu te mai pune pe tarabă,
Nu îţi mai scoate la vânzare
Fir cu fir şi boabă cu boabă,
Te vinzi şi totuşi eşti datoare!

Străbunii nu ți-i mai trăda,
Nu mai cerşi, nu mai fi slugă,
În faţa luptei nu ceda!
Cam asta ar fi a mea rugă.

Ridică-ţi capul, dulce Românie!
Ridică-ţi capul, scumpă ţărişoară!
Trăieşte demn în pace, bucurie,
Cum meriţi să trăieşti, iubită ţară!