Verdele tău

E-aşa de bine-n palma ta,
E-aşa de cald şi de pufos,
Parcă-s pe-o aripă de stea
Sub cerul blând şi luminos.

Verdele tău îmi dă splendoare,
La al tău piept mă odihnesc,
Nicio secundă nu mă doare
Din ziua-n care-n te iubesc.

E-aşa de colorat şi clar
Simt că plutesc cu tot cu vers,
Că numai trăiesc în zadar,
Am ţelul meu în univers.

Verdele tău îmi da putere
Tot ce-i mai greu să depășesc,
Să uit de spini şi de durere
Din clipa-n care te iubesc!

Ochii Leului

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt ochii Leului, de care
Eu m-am îndrăgostit cândva,
Ce m-au surprins cu-a lor splendoare
Și mă învață dragostea.

Sunt ochii verzi, ce mă îndeamnă
Să-i scriu poeme zi de zi,
EL, pentru mine, TOT înseamnă,
EU, pentru el, scop de-a trăi.

Sunt ochii care m-au vrăjit
Și-n continuare mă vrăjesc,
Sufletul mi l-au oblojit
Și de aceea îi iubesc.

Sărut de curcubeu

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt o carte răsfoită
Numai de al tău sărut,
Gingăşia împletită
Într-un vis neînceput.

Sunt izvor cu apă vie,
Curg fierbinte peste nori,
Doar sărutul tău mă-învie
Într-un Paradis de flori.

Sunt cascadă de iubire,
De-a ta gură, zămislită
În susur de fericire
Precum lava biruită.

Sunt din lacrimă răpită,
În sărut înveşmântată,
De ochii tăi absorbită,
Cu iubire parfumată.

Sunt un freamăt desluşit
Doar sub buzele-ţi flămânde,
Căldura m-a copleşit,
Sufletul simt că-mi pătrunde.

Sunt un lan de maci, sub soare,
Sărutat de curcubeu,
Numai tu îmi dai splendoare,
Numai tu, iubitul meu.

Miracolul iubirii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt teama de-ntuneric
Ascunsă-n reflectoare,
Uimită de feeric
Prin haos și splendoare.

Sunt teama de mărire
Ascunsă într-un nimic,
Izvor de fericire
Gângurind vers peltic.

Sunt teama de izbândă
Clădită cu migală,
Pierdută la secundă
Din infimă greșeală.

Sunt teama veșniciei
Pe lacrima durerii
Și oda bucuriei
În clipa-mbrățișării.

Sunt teama prăbușirii
Din culmile alpine,
Miracolul iubirii
Zărit numai de tine.

Iubirea picurată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt sublimul sentiment
Sacru, necondiționat,
Ce domnește consistent
Peste ceru-înseninat.

Sunt distanţa ce se-așterne
Între noi, pas lângă pas,
Focul crud ce-n suflet cerne
Flăcări de dor, ceas de ceas.

Sunt dorința arzătoare
Zămislită din sărut,
Curcubeu plin de splendoare,
Nesecat și neînceput.

Sunt izbânda camuflată
Într-un sentiment firesc,
Peste lumea asta toată
M-am născut să te iubesc!

Sunt iubirea picurată
Peste vers și poezie,
Te voi iubi viaţa toată
Într-o dulce frenezie.

Pentru tine-n orice noapte

Stropi de aur curg din Soare,
Picături de-argint din Lună,
Descifrând într-o splendoare
Curcubeu smuls din furtună.

Suflet de sărut pe clape,
Aşternut abstract pe pânze,
Zâmbet cald plutind pe ape,
Nuferi adormiţi în frunze.

Saci de dor pe-aripi m-apasă
Plâng şi stelele în şoapte,
Luna pare glorioasă
Dar, e singură în noapte.

I-am acoperit răceala
Ce-ar fi vrut s-o dăruiască,
I-am despletit căptuşeala
Cu-a ta dragoste cerească.

Am stors versurile toate
Din al dragostei izvor,
Pentru tine-n orice noapte
Să-ţi aştern poem de dor.

Strop de viaţă peste noapte

Strop de viaţă peste noapte,
Zbor de porumbel albastru
Revenit de prea departe
Străluceşti precum un astru
Dând secundei seci - splendoare,
Beznei - veacuri de lumină,
Lacrimilor - sărbătoare,
Noapte sfântă, noapte plină
N-am cu ce să te aseamăn,
Izvor candid redând viaţă,
Te iubesc fără de seamăn!
Eşti totul în a mea viaţă
Rătăcită-adânc în haos,
Numai tu îmi dai mereu
Zâmbet fără de repaos.
Te iubesc, îngerul meu!

Tentaţii

Peste vreascuri parfumate
Cu miresme-mbătătoare
Se iveau din miez de noapte
Farduri pline de splendoare,
Le priveam atent şi sigur
Cum prindeau contur agale,
Izbutisem să m-asigur,
Otrăvise din petale
Şi-ncerca să facă paşii
Pe-un covor roşu, pufos
Vorbindu-mi ca îngeraşii,
Cu un har ingenios
De-am crezut că mă înşel.
Timpanul şi-a mea retină
Se-nvârteau în carusel,
Exces de amfetamină
Mi-a trecut prin cap că are
Sau ceva ciudat, ascuns...
Ştiam că-i grădina mare
Dar credeam gazonul tuns,
Poarta o ştiam închisă,
Cheia adânc îngropată...
Dar nu m-am lăsat învinsă,
Deşi n-am făcut armată,
O părere am cerut
De teamă să nu greşesc,
Poate că mi s-a părut,
Şi fără să vreau lovesc
Într-un suflet fără vină,
Fără pic de indolenţă,
Iar eu... cu a mea retină
Nu deduc o aparenţă.
Nu m-am înşelat, se pare
C-am ghicit ce mă aşteaptă,
Nu am nas de vrăjitoare,
Cred c-am fost destul de dreaptă.

-Strop de suflet-

Spun unii că-s demodată
C-aş fi falsă sau absurdă,
Că nu-mi place niciodată
Să-nchid ochii, să fiu surdă...

Spun unii că-s ipocrită,
Că-mi doresc ce nu mai este
Nici în pustiu, că-s rănită,
Şi visez doar o poveste...

Că n-am să găsesc vreodată,
Oricât de enorm doresc
Dragostea adevărată...
Că n-am timp să izbutesc.

C-aş fi simplă, sau firavă,
Că sunt mult prea doritoare
Să sorb aburii din tavă,
Dar vărs doar lacrimi amare.

Spun unii confraţi de-ai mei
Că m-ascund sub garderobă
C-aş avea paşii prea grei,
Mulţi sunt cei ce nu m-aprobă...

Eu vă spun, prieteni dragi,
Amici, fraţi, chiar şi duşmani,
Pe alei cu iz de fragi,
Eu, nu mă hrănesc cu bani.

Sub versul meu fac cauş
Cu iubirea mă îmbrac,
În felul meu jucăuş
Mă colorez ca un rac.

Mă-verzesc ca primăvara,
Mă scald în lacrimi fierbinţi,
Îmi repansez inimioara
Fără a cerşi arginţi.

Nu sunt hohot de splendoare,
Nu sunt ceea ce visaţi,
-Strop de suflet- sunt, sub Soare,
Vă rog să mă criticaţi!

Am mai spus-o, ştiu, odată...
Criticii-au întârziat,
Dar nu sunt abandonată,
Prin iubire-am înviat.

Iubirea mi-a deschis ochii,
Mi i-a ridicat spre stele,
Mă dureau de mult genunchii
De atâtea clipe grele,

Iubirea mi-a redat aripi
M-a purtat pe culmi alpine,
Dreptul de a ciripi
Şi încrederea în mine.

Noi tot mai mult ne vom iubi!

De câţiva ani, o sărbătoare
În ţara noastră s-a "născut"
Deşi, eu nu mă simt datoare,
Sigur... nici tu- satisfăcut,


Să-ţi spun, sau scriu, doar: "te iubesc!"
La noi mereu e-o sărbătoare...
Doar lângă tine înfloresc
Sub ochii tăi- raze de soare,
La pieptul tău m-adăpostesc,
Doar tu îmi dăruieşti splendoare,
Iar eu de-aceea te iubesc!
Nu fiindcă m-aş simţii datoare.
Te iubesc doar fiindcă exişti!
În zori senini sau noapte crudă,
Cu tine ochii nu-mi sunt trişti,
Nu orice suflet vrea s-audă,
Să simtă sau să înţeleagă
Cum e de fapt sfânta iubire...
Dar îi lăsăm pe toţi să aleagă...
Dacă ei cred că fericire
Le-aduce banul şi averea,
Eu n-am să mă împotrivesc,
Mie doar tu-mi dai mângâierea,
Iar eu de-aceea te iubesc!
În clipele când vii sau pleci,
În ziua când uiţi să mă suni,
În nopţile pustii şi reci,
Noi ne iubim ca doi nebuni.
Ne iubim sincer şi curat
Fără a cere-n schimb ceva
Ne iubim cu adevărat!
Oricine poate observa.



Orice zile vom importa,
Orice furtuni vor îndrăzni
Să ne atace dragostea,
Noi tot mai mult ne vom iubi!

Voi Fi Aproape De Tine

Pe-un ger cumplit, fulgi sclipitori
Îmi şterge umbra tremurândă,
Îmi soarbe noaptea de culori,
În alb şi negru mă inundă...
Şi-n iarna blândă aşternând
Miracol inedit de nea
Te port mereu în al meu gând
Şi te declar minunea mea,
De dor disper, în flăcări ard,
Mă scalzi în lanuri de splendoare,
Sunt vasul fără de catarg
Uitat pe-un ţărm în depărtare
Când eşti plecat pe culmi alpine,
Transmiţi iubirea să-nţeleg
Oriunde eşti, eşti lângă mine,
Alt drum nu am cum să aleg
Cu-aceeaşi paşi, aceleaşi stele
În noapte ne vor lumina,
Vom zbura singuri printre ele
Nu am când să te pot uita!

De mine am uitat

Păstrându-ţi locul viu
Am uitat să trăiesc,
Înflorind în pustiu
Am omis să vâslesc,
Flacăra îngrijind
Pe-un nor am îngheţat
De dor agonizând
De mine am uitat.
Divinizându-ţi clipa
Ţi-am dăruit elan,
Vindecându-ţi aripa,
Veşnic pe primul plan
Mi-am rănit zorii-n suflet,
Paşii mi i-am ucis,
Pe-al vieţii şevalet
Pictând un simplu vis
Mi-am amăgit culoarea
Seninului incert
Şi-am şlefuit slendoarea
Eternului absent.
Lacrima neoprită
Glasul mi-a ofilit,
Privirea împietrită
Gândul mi-a rătăcit.
Conturându-te-n ceaţă
Strivesc neclaritatea,
Te iubesc încă-o viaţă
Deşi-ţi dau libertatea.

Nu sunt un lanţ de aur

Nu, nu sunt o modestă,
Nu, nu sunt o minune,
Dar vreau să fiu o vestă
Pentru vremuri ne-bune.

Nu, nu sunt o splendoare
Cum mulţi au încercat
Să-mi pună la-ncercare
Sufletu' îndurerat.

Nu, chiar nu sunt firavă
Şi plină de frumos,
Vreau să-ţi ofer pe tavă
Tot ce-i mai luminos.

Nu, nu sunt o prinţesă
Peste veac şi hotare,
Mai bine stau în lesă
Iubind la disperare.

Nu, nu sunt bunătatea
Întruchipată-n zori,
Dar nicicând nedreptatea
Să nu-mi spui c-o adori.

Nu, nu sunt leac pe rană,
Am defecte o groază
Însă a mea persoană
Nu cred că te-agasează.

Nu, nu sunt o măslină
Amară sau sărată,
Vocea nu-mi e divină,
Nici gura nespălată.

Nu, nu-s nici lanţ de aur
La gâtu-ţi atârnat,
Dar flăcări de balaur
Nicicând nu am lansat.

Nu-ţi cer să-mi dai avere,
Nu-ţi cer să-mi dai dreptate,
Lasă-mă de durere
Să plâng până la moarte.

Lasă-mă să zâmbesc
Când zorii-mi curg pe pleope,
Lasă-mă să iubesc
Chiar de nu-mi eşti aproape.

Şapte zile

Într-o zi privindu-ţi ochii
Am luat dragostea de-aripă
Îmbrăcându-mă în rochii
De voal verde stors din clipă,

Într-o zi privindu-ţi gura
La sfârşit de săptămână,
Mi-am încrustat semnătura
Din inimă, doar cu-o mână,

Într-o zi privindu-ţi pasul
Clătinat de suferinţă
Am întors cheia cu ceasul
Dând secundei biruinţă,

Într-o zi privind privirea
Care lăcrima odată,
Ţi-am dăruit doar iubirea
Din inima mea curată,

Într-o zi, privind oglinda
Care-mi arăta tristeţe,
Ai simţit care-mi e unda
Şi-ai venit să-mi dai bineţe,

Într-o zi priveam o rază
Tu mă-mbrăţişai firesc,
De-atunci inima-mi valsează
Din acea clipă iubesc,

Într-o zi aleea vieţii
Va-nmiresma fericirea
Doar cu roua dimineţii
Ce ne-a împletit iubirea.

Aş bea ceva

Aş bea ceva, să m-amețesc,
Aș bea acum, în noaptea surdă,
Aș bea, nu să mă răcoresc,
Cine are urechi s-audă
Puţin îmi pasă, eu aş bea,
Puteți chiar să mă judecați,
Lichidul sfânt de catifea
Al dragostei, să mă iertați
De vreți cumva, de aveți chef,
Dar eu aş bea și nu puțin,
Fără să ies în relief
Cu vreun pahar plin cu venin,
Însă aș bea uitând că sunt
Numai un simplu trecător,
Un fir de praf bătut de vânt
Ce se topește de-al tău dor.
Aș bea din cupa cu suspine
Șampania iubirii noastre,
Să mă topesc de dor de tine
Zăcând mahmură printre astre,
Aș bea otrava zămislită
De gura ta fermecătoare,
Cu dragostea nemărginită
Aș bea cocktail a ta splendoare.
Aș bea lacrimile ce-au curs
În noaptea seacă, dureroasă
Ți-aș bea sărutul în deajuns,
Să-mi fie noaptea mătăsoasă.