Nu sunt doar un val

 

 

Dacă-n noapte ceri lumină,
În zori doar să dormitezi,
Când eşti vârf, la rădăcină,
Vara, vrei să hibernezi...

Dacă-n noapte spargi ferestre
Să presări pe catifele
O lume ce numai este
Fiindcă n-are timp de stele...

Şi-apoi ceri şi ceri dreptate
Strigi la lună şi la soare,
Aduci ceaţă-n claritate,
Alungând cerul din mare...

Dacă-n zori tragi draperia
Şi nu laşi să te-mpresoare
Decât gerul şi mândria,
Vei trăi fără culoare.

De te-ascunzi după cuvinte,
După măşti de carnaval,
Mai bine-adormi înainte
De-a visa că-s doar un val.

 

 

Îmi e teamă

Îmi e teamă de-ntuneric! Întunericul din soare,
De tăcerea aşternută peste-a munţilor ninsoare,
De lumina orbitoare a-ntunecatei fiinţe
Ce plăteşte, nesătulă, omenia-n suferinţe,
Îmi e teamă de covorul roşu, aşternut la uşă
Care-ascunde, printre trepte, otrăvitoare căpuşă.
Îmi e teamă de răspunsul crud al copacilor copţi
Fiindcă nu-mi iese din minte goliciune-acelei nopţi.
Îmi e teamă să-ntorc clipa, răsfoită la final,
Să citesc negru pe alb, masca unui carnaval.
Îmi e teamă să descopăr c-am avut sfânta dreptate
Şi din clipa următoare, să păşesc spre libertate,
Să inund bolta cu-n răcnet, provocând vreo avalanşă
Pe covorul plin de zgură, nedorindu-mi vreo revanşă,
Să rostogolesc pe-obrazul fript de cearcăne şi zloată
Universul altor lacrimi, răstignite pe o roată,
Îmi e teamă de durerea crenguţelor din grădină
Ce foşnesc de-a mea durere, suferind fără vreo vină.

Nu pot fi nicicând actor

Prin ceaţa serilor târzii
Legende multe-mi tălmăceşti,
Îmi umpli nopţile pustii
Şi sufletul îmi răscoleşti,
De parcă-am fi nişte copii
Cu jocuri multe şcolăreşti,
Dar te-aş ruga, nu te grăbi
Să-mi spui şi tu că mă iubeşti,
Eu sunt pretenţioasă rău,
Am defecte cât nu gândeşti,
Martor îmi este Dumnezeu,
Mai bine-ar fi să te fereşti.
Eu vreau iubire-adevărată
Nu caut ceea ce-am fumat
Nu mai vreau să trec niciodată
Prin ceea ce-i neadevărat.
Eu vreau iubirea-aceea pură
Care te face să pluteşti
Nu vreau să fiu o umplutură
Pentru o noapte ca-n poveşti,
Eu vreau iubirea minunată
Care te umple de candoare,
Iubirea caldă, înstelată
Nu cea rigidă, ce te doare.
Nu vreau sportul naţional
Practicat doar în dormitor,
Viaţa nu e un carnaval,
Eu nu pot fi nicicând actor.