Cititorii mei

Translate

joi, 31 martie 2011

Sufocată de săruturi



Sufocată de săruturi cu iz candid de vis dalb
Atingeam norul iubirii prins pe suflet doar de tine,
Încercam să fug o clipă, din căuşu-acela alb
Care-mi întinsese mreaja, dar pe culmile alpine,
Chiar în clipa următoare, mă trezeam stupefiată
Nerecunoscându-mi zborul, aripa-mi vibra instant
Zărind în ochii tăi verzi doar iubire-adevărată,
Mă topeam ca o nălucă-ntr-un mesaj halucinant,
N-am ştiut să-mi apăr clipa, ne găsind calea răcelii,
N-am ştiut să mă strecor printre degetele-ţi blânde,
Am păşit la braţ cu tine învingând teama greşelii,
Mi-am lăsat trupul fierbinte în sărut să se scufunde.




miercuri, 30 martie 2011

Din suflet pân' la Soare



În schimbul viselor mi-ai dat
Îmbrăţişări fierbinţi,
În sărutări m-ai îmbrăcat
Vrând să mă scoţi din minţi!?!
Pe-aripi de stele împletite
Frenetic m-ai purtat,
Printre cuvinte nerostite
Şi-un vis adevărat...
Sufletu-mi îmbibat de dor
Mi-ar fi răcnit spre stele
Ca-n fiecare colţisor
Din lacrimi vechi şi grele,
Să înflorească-un trandafir,
Pe întreg Universul,
Să-l dăruim noi fir cu fir,
Pecetluit cu versul
Din dragostea nemăsurată,
Ce-n suflet ne-a pătruns,
S-o presărăm în lumea toată,
Să culegem răspuns
Doar cupe cu iubire pline
Pe veci nepieritoare,
Ca dragostea mea pentru tine
Din suflet pân' la Soare.







marți, 29 martie 2011

În noaptea fără vise



Mă lasă-n zori să te trezesc
Cu un sărut pe gene,
În şoapte dulci să te-nvelesc
Şi să zburăm alene,
Mă lasă-n miez de zi să-ţi dau
Doar un sărut pe frunte,
Sufletu-n palme să-ţi predau
Şi-apoi să pleci spre munte...
Mă lasă să-ţi fur alt sărut
Şi mai târziu, spre-amiază
Să-ţi mint că doar ţi s-a părut
Că de-al tău dor stau trează
Când noaptea-ncet mă înveleşte
În lacrimi şi suspine,
Inima-mi ţipă nebuneşte:
"Mi-e tare dor de tine!"
Mă lasă alt sărut să-ţi fur
Şi mai târziu, spre seară,
Cu dorul tău, să pot să-ndur
Alt miez de noapte-amară.
Mă lasă-n noaptea de amor,
Pleoapele-ţi nedormite
Şi-
ţi mângâi şi să te implor:
"-Guriţa, fi cuminte!"
Mă lasă versul să-ţi rostesc
Cu braţele deschise
În el, să-ţi spun cât te iubesc,
În noaptea fără vise.



luni, 28 martie 2011

M-am intersectat aseară



M-am intersectat aseară
Cu nori adunaţi pe clipe.
Ca un zvon de primăvară
Din retină vrea să ţipe,
Înmugurind peste şoapte
Dintr-o dragoste nebună,
Nelipsită-n nicio noapte.
Ghemuită de furtună,
M-am intersectat cu norii
Plini de dorul tău fierbinte,
M-au simţit şi cititorii...
Lacrimile din cuvinte.
Încercam să le opresc,
Ochii nu m-au luat în seamă,
Se-agitau... să te găsesc.
De sub pleoapele ce-ţi cheamă
Glasul tău vibrând pe clape,
Mângâierea ta divină
Peste suflet, peste pleoape...
M-am intersectat, cu vină
Şi fără vinovăţie,
M-am intersectat cu tine,
Inima ţi-am dat-o ţie,
Sufletul îţi aparţine.
M-am intersectat aseară
Cu stropi ce m-au invadat,
Ca un dor de primăvară.
Te iubesc neîncetat!




duminică, 27 martie 2011

Noaptea scurtă



Curg secundele grăbite,
Se strecoară printre noi,
Printre vise adormite
Scufundate-n stropi de ploi...

 
Trec minutele prin viaţă,
Doar iubind prin ea răzbim
Să clădim o dimineaţă,
Înc-o şoaptă să rostim.

 
Clipa vine şi-apoi zboară,
Timpul stavilă nu are,
Dorul tău mă împresoară,
Noaptea scurtă-i mult mai mare
Decât m-aşteptam să fie,
Deşi ţi-am auzit glasul,
Mă simt singură, pustie,
Straturi de dor sfarmă ceasul,

 
Distanţa e prea imensă
Simt pe suflet că se-aşează
Dorul tău, ca o aversă...
Teamă mi-e că se-nserează...

 
Demnă, noaptea, peste mine
Fără milă se aşterne...
Mi-e aşa un dor de tine!
Cred că şi tu poţi discerne...


sâmbătă, 26 martie 2011

Strop de viaţă peste noapte


Strop de viaţă peste noapte,
Zbor de porumbel albastru
Revenit de prea departe
Străluceşti precum un astru
Dând secundei seci - splendoare,
Beznei - veacuri de lumină,
Lacrimilor - sărbătoare,
Noapte sfântă, noapte plină
N-am cu ce să te aseamăn,
Izvor candid redând viaţă,
Te iubesc fără de seamăn!
Eşti totul în a mea viaţă
Rătăcită-adânc în haos,
Numai tu îmi dai mereu
Zâmbet fără de repaos.
Te iubesc, îngerul meu!


vineri, 25 martie 2011

Picurând iubire sfântă



Lan de maci stropiţi de rouă,
Picături de albăstrele,
Strop de grâu crud frânt în două
De la mine pân' la stele.

Picuri galbene de soare
Din rochiţa rândunicii
Pictând ziua următoare
Ca în basmele bunicii.

Aroma îmbietoare
Mă pătrunde lent, dar sigur,
Peste pagini călătoare
Te priveam, să mă asigur
Că nu pleacă noaptea goală
Fără rost şi fără tine,
Din tăcerea abisală
Vom pluti pe culmi alpine .

Printre maci stropiţi de rouă,
Regina nopţii firavă,
Trupurile amândouă
Vor clădi pacea suavă,
Picurând iubire sfântă
Peste nopţi şi peste zile,
Sufletul în mine cântă,
Dar mi-e tare dor de tine!





joi, 24 martie 2011

Pe braţe prin Calea Lactee




Se uită-n ochii mei o rază
Din milioanele de spini,
Cu-a ei putere desenează
Prin întuneric şi lumini.

Mi-a conturat în verde cerul,
Durerile mi-a eclipsat,
Nu pot să înţeleg misterul
Prin care trec cu-adevărat.

Priveşte-n ochii mei căprui
Cu o putere nebunească
De verde calm, din albăstrui
Şi dragoste nepământescă,

În şoapta serii mă clădeşte,
Mă soarbe-n cupe de cleştar,
Din Carul Mare-mi dăruieşte
Razele astrelor în dar.

Îmi umple bolta străvezie
De trandafiri şi orhidee
Purtându-mă-n noaptea târzie
Pe braţe prin Calea Lactee.




miercuri, 23 martie 2011

Tentaţii



Peste vreascuri parfumate
Cu miresme-mbătătoare
Se iveau din miez de noapte
Farduri pline de splendoare,
Le priveam atent şi sigur
Cum prindeau contur agale,
Izbutisem să m-asigur,
Otrăvise din petale
Şi-ncerca să facă paşii
Pe-un covor roşu, pufos
Vorbindu-mi ca îngeraşii,
Cu un har ingenios
De-am crezut că mă înşel.
Timpanul şi-a mea retină
Se-nvârteau în carusel,
Exces de amfetamină
Mi-a trecut prin cap că are
Sau ceva ciudat, ascuns...
Ştiam că-i grădina mare
Dar credeam gazonul tuns,
Poarta o ştiam închisă,
Cheia adânc îngropată...
Dar nu m-am lăsat învinsă,
Deşi n-am făcut armată,
O părere am cerut
De teamă să nu greşesc,
Poate că mi s-a părut,
Şi fără să vreau lovesc
Într-un suflet fără vină,
Fără pic de indolenţă,
Iar eu... cu a mea retină
Nu deduc o aparenţă.
Nu m-am înşelat, se pare
C-am ghicit ce mă aşteaptă,
Nu am nas de vrăjitoare,
Cred c-am fost destul de dreaptă.




marți, 22 martie 2011

Să iubim la nesfârşit!


Ştiu, nu este ceva nou,
Nici ceva-nvechit nu pare,
Se-asemănă cu-n ecou,
Dar nu-i simplă cuvântare,
Am spus-o şi-ai reţinut
Nici nu este prima dată...
Amândoi am priceput
Că-i doar dragoste curată.
Noi doi, nu suntem eroi,
Nu suntem stele polare,
Suntem lacrimă din sloi,
Nu-i o simplă cuvântare.
În dorinţa noastră albă
De-a trăi curat şi sfânt
Purtăm la gât ca pe-o salbă
Iubirea pe-acest pământ.
Noi doi, nu suntem minuni
Cu-o aripă fiecare,
Noi, în iarna-acestei lumi
Ne iubim la disperare.
Doar îmbrăţişaţi zburăm
Parfumând stelele toate,
Curcubeul colorăm
Să-l dăruim peste noapte
Sufletelor adormite,
Ce iubirea n-au simţit,
Printre stele zămislite
Să iubim la nesfârşit!




luni, 21 martie 2011

Noapte bună!


Am rugat un strop de Lună,
Un minut să-mi dăruiască,
Să-ţi pot rosti "noapte bună!".
Din splendoarea ei cerească,
Mi-a oferit rază plină
De-alinare-n miez de noapte.
Printre norii fără vină
I-am şoptit că eşti departe,
Doar ea te poate vedea,
Triunghi din raze ne face,
Iar în noaptea asta grea
Rugămintea mea stângace
Transformată într-o stea
Ascunsă sub Carul mare,
Sufletu-ţi va dezmierda...
Până când Luna dispare!


duminică, 20 martie 2011

M-ai osândit la viaţă


Hoinarul meu ce-mi picuri dor
Când pleci departe peste munţi
Lăsând în urmă doar fior
Şi şoaptele: "să nu mă uiţi!!!",
Iubire cu ochi de smarald
Ce străbaţi lumea fără teamă,
Cu suflet tandru, blând şi cald...
Eu nu fac din iubire dramă!
Cum transformi tu seară de seară
Lacrima-n vers şi iarna-n flori
Doar cu un gând de primăvară
Topeşti nămeţi, ascunzi ninsori,
Cu un cuvânt - zâmbet strârneşti,
În umbra mea te-ai transformat
N-am cum să uit că mă iubeşti,
Că sufletul mi-ai deshumat
Din cripta rece a tristeţii
Şi mi l-ai osândit la viaţă
Reclădind drumul dimineţii
Ce de-acum să respir mă-nvaţă.




Lupta din noi


Fiecare-n lumea asta ne-am născut cu o menire,
Unii să meşteşugească la pantoful unui mire,
Alţii să urce pe creste, peste ele să discearnă,
Unii cocoţaţi pe tronuri, să dea legi, mai mult să doarmă.

Ne-am născut c-un scop anume, fiecare-n felul său,
Însă, de un timp, se pare, mulţi uităm de Dumnezeu.
Unii-nvaţă disperaţi să-şi câştige sfânta pâine,
Alţii urăsc tot ce mişcă, chiar şi ziua cea de mâine.

Nici oglinda nu mai poate să ne-nghită, să ne spună
Că iubirea nu e ură, adevărul nu-i minciună.
Apariţiile-nşeală rănind zilnic, tot şi toate,
Ne-aşternem covorul roşu, lovindu-ne pe la spate,

Ne pitim printre cuvinte, după măşti, chiar şi prin paie,
Ne schimbăm felul de-a spune sau de-a fi, munţii se-ndoaie
Sub greutatea minciunii, rostită fără de teamă,
Uităm datina, strămoşii, uităm chiar şi cum ne cheamă.

Lauda, trădarea, ura sunt pe primul loc în noi,
Jubilăm privind durerea, când dăm aur la gunoi,
Când lovim în tot ce zboară, tot ce mişcă şi suspină.
Lovim lacrima cu setea sugativei, cu minciună.

Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim,
Nici în viaţa următoare, promitem şi-apoi rănim.
Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer,
Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare-n ger,

Ne rănim, chiar ne ucidem, în războaie sângeroase
Pretinzând că trăim clipa, ne implantăm ura-n oase.
Ne pictăm zâmbet pe feţe cu haşiş şi cocaină,
Ne topim ca lumânarea, ce dă fum şi nu lumină.

Oameni buni, suflete sfinte, îngeri blânzi din astă lume,
Dumnezeu ne-a dat o şansă, a-ncercat să ne îndrume
Paşii spre sinceritate, spre iubire şi speranţă,
Avem loc, avem lumină, noi, ne batem joc de viaţă.

Bumerangul se va-ntoarce înainte să plecăm,
Chiar nu vreţi să înţelegem că vom primi tot ce dăm?
Vom primi-n această viaţă doar ceea ce oferim,
Până unde vom ajunge continuând să lovim?




sâmbătă, 19 martie 2011

Aş aprinde


Aş aprinde lumânarea
Peste versurile triste,
Le-aş acoperii cu marea
Clipelor mai optimiste,

Aş aprinde rădăcina
Durerilor dintr-o viaţă
De-aş putea zări lumina
Pretinzând o dimineaţă,

Aş aprinde geana firii
Într-o viaţă fără spini
Şi-aş răspândii trandafirii
Peste-o lume de ruini.

Aş aprinde disperarea
Cărbunilor puşi pe jar
Diminuând depărtarea
Ce-mi arde fără hotar

Sufletul ca pe-o făclie
Stinsă doar de tine-n zori,
Într-o noapte argintie
Sau chiar în amurg cu nori.

În căuşul palmei tale
Aş zbura prin mângâieri,
Printre aripi şi petale
În splendoarea noastrei seri.




vineri, 18 martie 2011

Plâng, însă nu abandonez



Am lăcrimat să-nfrâng durerea,
Să sting în lacrimi mii tot chinul,
Am lăcrimat s-ascult tăcerea,
Să şterg de praf pe veci destinul,
Am lăcrimat privind în gol
Să scutur sufletul de lut,
Să culeg perle din nămol
Prin iernile care-au trecut.
Am lăcrimat să-nfrâng suspinul
Să spăl în lacrimi sângerii
Licoarea rece ca veninul,
Să trezesc ochii mei pustii,
Lacrima versului oloagă
Din pagini să o luminez,
Să scot ecoul din pârloagă
Plâng, însă nu abandonez.


Iar am obosit



În noapte, iar am obosit
Luptând cu morile de vânt,
În zori de zi n-am desluşit
Nici cine-am fost, nici de ce sunt...?!?
Tu, Doamne!!! Care ne creezi,
De ce îmi dai, încă mai pot?
De ce nu mă opreşti, s-aşezi
Lacrimile ce vin şipot,
În valuri frânte, deşirate
Pe şevaletul adormit,
Să le trimiţi etern, departe...
Să-mi fie chinul întocmit
Dintr-o petală, chiar uscată,
Fără arome sau splendori,
Să fie sinceră, curată
Din şevaletul fără nori,
Să numai lăcrimez vreodată.
Tu, Doamne!!! Eşti mereu aici,
Fii lângă mine-n astă seară,
Fă-mi lacrimile-un pic mai mici
Cu strop de miere-n viaţa-amară!
Îndură-te Doamne, te rog!
Am obosit enorm, de drum!
Această viaţă-ţi dau zălog
De-mi dai un zâmbet cald, acum.


Visez la pieptul tău



click to create your own


Visam la pieptul tău că sunt
Flacără fără de culori,
Mă ispitise frunza-n vânt
Dar s-a topit printre ninsori.

Visam la pieptul tău c-aş fi
Aripă fragedă-n apus,
Mă aţipise peste zi
Un nor din lacrimă compus.

Visam din toate câte-un strop
Sălăşluiai în al meu piept,
Malul tristeţii vrând să-ngrop
Nu încetam să te aştept.

Visam sărutul să-ţi blestem,
În altă viaţă să-l dezleg
Visam s-adorm fără să-ţi chem
Sufletul..., să mă reculeg.

Visez la pieptul tău să fiu
Petală fragedă de crin,
Să mă adormi într-un târziu
În dânsul nopţii bleumarin.

Să-mi visezi genele vibrând
Şi dorul fraged, nebunesc,
Să sorbim clipe rând pe rând,
Să mă iubeşti, să te iubesc...


joi, 17 martie 2011

Caut în noi



Caut în mine, în oglinzi,
În poze chiar, sau amintiri,
Mă tot întreb, de ce pretinzi
Naşterea unei mari iubiri,
Caut adânc în ai mei ochi
Scăldaţi în lacrimi milioane,
Pe-alei cu negură, străvechi,
Din viaţa plină de capcane,
Găsesc în tine fără teamă
Braţele dragi, mereu deschise,
Iubirea ta mereu mă cheamă,
În lumea ta cu cer de vise.
Caut în tine alinare,
Găsesc iubire, mângâiere,
Găsesc suflet scăldat în Soare
Ce mă fereşte de durere.
Caut în noi seară de seară,
Iubire crâncenă găsesc
Cu tot ceea ce mă-nconjoară,
Din tot sufletul te iubesc!



miercuri, 16 martie 2011

Din ceşcuţele tristeţii







Abur de cafea filtrată
Îndulcită cu-ochii-ţi verzi
Cu iubire parfumată,
Te-a trimis să mă dezmierzi...
Aroma iubirii noastre,
Picurând din ochi de stea,
Peste florile din glastre
Sufletul îmi răscolea
Pe alei de rouă plânse,
Printre fluturi şi petale
Dorinţele noastre-ascunse
Mi-au redat braţele tale.
Răpită dintre suspine,
Amestec cafeaua-n nor
O filtrez cu lacrimi fine
Născute din al tău dor,
Înlătur trecutu-n haos,
Pe alei necunoscute
Sufletul blând ţi-e adaos
Al iubirii nevăzute,
Reale, fără hotar,
Curgând din ibricul vieţii,
Îndulcind gustul amar
Din ceşcuţele tristeţii.







marți, 15 martie 2011

Ţi-aş dărui



Ţi-aş şopti multe vorbe-n astă seară,
Ţi-aş spune, sigur nu ar fi minciuni,
Dar te ascund adânc în inimioară
Şi-aştept să vină altă zi..., de luni,

Sau marţi, de joi, sau vineri chiar

Să prind curaj, sau aripi largi, să zbor

Fără de tine, seara-i un coşmar

N-au cum să-mi crească aripi de condor.

Aş împleti povestea noastră sfântă
Cu sărutări fierbinţi nenumărate...
Înveşmântat în versul ce te-alintă

Ţi-aş dărui iubire-n miez de noapte.

Dar sunt cometă rătăcind prin stele,

Din urmă, dorul tău mă urmăreşte
Nopţile-mi sunt din ce în ce mai grele,
Sufletu-mi strigă-n noapte nebuneşte.

Mă ard secundele scăldate-n ceaţă,

Mă-ngenunchiază dorul tău nebun,

Ţi-aş dărui, din noapte-o altă viaţă,

Cât te iubesc de mult, aş vrea să-ţi spun.






luni, 14 martie 2011

Aparent...



















Aparent... adie vântul
Peste muntele-ostenit,
Tu-îi răstălmăceşti cuvântul,
El rămâne împietrit.
Aparent... fulgere sacre
Crestele îi luminează,
În umbra peşterii acre
Măreţia-i creionează.
Aparent vântul se zbate
Între polul Nord şi Sud,
Tu rămâi tot mai departe
Eu te-aştept ca frunza-n dud.
Omida dorului arde,
Seceta mă osândeşte
Printre lacrimi miliarde
Sufletul îmi răscoleşte.
Aparent marea se zbate
În oceane de iubire,
Naufragiaţi în carte
Vom rămâne amintire
Peste ţărmuri, peste veac,
Învingând furtuni masive,
Cu-o iubire fără leac
Izvorâtă din arhive
Vom inunda orizontul,
Presărând iubire-n spaţiu,
Cu pace vom umple frontul,
Cu citate din Horaţiu.
Vom lăsa invidiosii
Să slăbească-n a lor boală,
Vom zbura ca albatroşii
Peste-o mare abisală.



Cu-a ta tăcere mă loveşti



Cu-a ta iubire mă creezi,
Cu-al tău sărut zorii-mi redai,
Cu ochii tăi senini de verzi
M-alungi, mă chemi strigând: "mai stai!"
Cu-a ta tăcere mă loveşti,
Cu lipsa ta, clipa-mi distrugi,
Poate-i mai bine să te-opreşti,
Din a ta viaţă să m-alungi...
Mă luminezi doar cu-n cuvânt
Şi mă întuneci, când doreşti
Să uit ce-am fost pe-acest pământ
Şi sunt doar fiindcă mă iubeşti.
Cu al tău zâmbet mă alini,
Cu al tău glas viaţa-mi redai
Vreau să te-alung printre străini
Dar numai tu curs vieţii-mi dai.












duminică, 13 martie 2011

-Strop de suflet-


Spun unii că-s demodată
C-aş fi falsă sau absurdă,
Că nu-mi place niciodată
Să-nchid ochii, să fiu surdă...

Spun unii că-s ipocrită,
Că-mi doresc ce nu mai este
Nici în pustiu, că-s rănită,
Şi visez doar o poveste...

Că n-am să găsesc vreodată,
Oricât de enorm doresc
Dragostea adevărată...
Că n-am timp să izbutesc.

C-aş fi simplă, sau firavă,
Că sunt mult prea doritoare
Să sorb aburii din tavă,
Dar vărs doar lacrimi amare.

Spun unii confraţi de-ai mei
Că m-ascund sub garderobă
C-aş avea paşii prea grei,
Mulţi sunt cei ce nu m-aprobă...

Eu vă spun, prieteni dragi,
Amici, fraţi, chiar şi duşmani,
Pe alei cu iz de fragi,
Eu, nu mă hrănesc cu bani.

Sub versul meu fac cauş
Cu iubirea mă îmbrac,
În felul meu jucăuş
Mă colorez ca un rac.

Mă-verzesc ca primăvara,
Mă scald în lacrimi fierbinţi,
Îmi repansez inimioara
Fără a cerşi arginţi.

Nu sunt hohot de splendoare,
Nu sunt ceea ce visaţi,
-Strop de suflet- sunt, sub Soare,
Vă rog să mă criticaţi!

Am mai spus-o, ştiu, odată...
Criticii-au întârziat,
Dar nu sunt abandonată,
Prin iubire-am înviat.

Iubirea mi-a deschis ochii,
Mi i-a ridicat spre stele,
Mă dureau de mult genunchii
De atâtea clipe grele,

Iubirea mi-a redat aripi
M-a purtat pe culmi alpine,
Dreptul de a ciripi
Şi încrederea în mine.




sâmbătă, 12 martie 2011

Să nu mă uiţi!


Te iubesc când ploaia plânge,
Te iubesc când vântul zbiară,
Te iubesc, dar nu-mi ajunge
Un sărut furat pe seară.

Te iubesc când noaptea tace,
Te iubesc când ziua vine,
Te iubesc, nu am ce face
Te iubesc, mai mult ca tine.

Te iubesc, aşa mi-e scris
Cu lacrimi de foc din ceruri,
Te iubesc, tu mi-ai deschis
Ochii paşilor prin geruri.

Mi-ai dat glas cu o privire,
Mi-ai dat viaţă cu-n sărut,
Mi-ai dat paşi spre nemurire
Te iubesc, nimic mai mult.

Te iubesc când ploaia spală
Urma paşilor pierduţi,
Când îmi pui pe vers cerneală
Şoptindu-mi: "să nu mă uiţi!"

Te iubesc când vara arde,
Te iubesc când pleci în munţi
Printre stele miliarde,
Te-aş ruga: să nu mă uiţi!


Lacrimi să curgă doar în vise


Aş căuta printre cuvinte, dar gândurile mă doboară,
Aş destrăma toată secunda, născând minutul adormit
Fără să-mi pese de tăcerea ecoului din prag de seară,
Te-aş alunga, visând frenetic, din al meu gând, neîntocmit.
Aş căuta cu ochii-n lacrimi o oază-n ochii tăi cei verzi,
Aş destrăma sufletu-n două, pe alte drumuri aş umbla,
Chiar te-aş minţi că te urăsc, poate te-aş face să mă crezi
Şi-apoi în lacrimi m-aş topi, de n-aş mai putea asambla
Cioburile iubirii noastre, oricât de mult m-aş strădui,
Te-aş alunga, visând sălbatic, te-aş alunga în depărtări,
Te-aş alunga din seri senine, stelele toate-aş rândui
În aşa fel, încât s-adoarmă nopţi crude, pline de aşteptări.
Te-aş alunga peste durere, peste suspine, peste Soare
Mi-aş arde inima în flăcări, interzicând ploii albastre
Să ne stropească cu iubire, să nu vărs lacrimi în izvoare,
Te-aş rechema de-aş face schimb, de clipe, iar iubirii noastre
I-am construi alt drum prin haos, i-am dărui o altă viaţă,
Să întorc totul ca pe-un val, să schimbăm totul, să trăim,
Lacrimi să curgă doar în vise, noaptea să fie dimineaţă,
Să nu existe depărtare, necontenit să ne iubim...





vineri, 11 martie 2011

În seara asta...


În seara asta tac şi-ascult
Cum se-aprind stelele pe cer,
Îmi este dor, atât de mult!
Să te privesc, să-ţi spun sincer
C-aş vrea să-înec dorul din mine,
Să îmi ascund gândul nebun
Ce-mi zboară numai înspre tine,
Aş vrea să-ţi spun, dar nu ştiu cum.
În seara asta te-aş privi
O noapte-ntreagă, până-n zori...
Sigur, grăbiţi de s-ar ivi,
Cu-al tău sărut le-aş da fiori,
I-aş alunga spre alte zile
Poate spre... nicicând, cine ştie...?!?
Aş scrie-n grabă două file-
De zori, amiezi şi seri, şi-o mie
De nopţi aş împletii în una,
În al tău piept dorul s-ascund,
Să ne privească numai Luna
Şi-n sufletul tău să m-afund
Pe veci, să nu mă regăsesc
Nicicând, iubitul meu, aş vrea
Să-ţi spun din nou cât te iubesc...
În seara asta... voi putea?