Zbor în gând

Liniştea mormântală mă cuprinde
În jungla ţipetelor fără număr,
Odihna inimii, de dor, mi-aprinde,
Rătăcesc iar, râvnind dup-al tău umăr.

Of, Doamne, grea e crucea asta, dură...
Greu mai e drumul ăsta, mult prea lung!
Sunt doar un strop, de fapt o picătură,
Lacrimile din urmă mă ajung.

Atâţia stropi de fiere m-agresează,
Atâtea gheare sufletu-mi sfâşie,
Din caldarâmul rece ricoşează
Pagini de dor, făşie cu făşie.

În suflet mă disperă-a ta tăcere,
Ştiu că în tine munţi de lacrimi zac
De-aceea taci, înotând în durere
Vreau să te-ajut şi nu ştiu cum să fac...

Aş răcni ca durerea, glas nu am,
Aş plânge precum noru-acela blând,
Implor doar Cerul, privind peste geam,
Aş zbura pân' la tine, zbor în gând...

Între "sigur" şi "precis"

Plouă cu durere, ninge cu suspine,
Lacrimile grele ne curg din retine
De-adevărul, care, e mereu ucis
Sub puhoi de "sigur" şi munţi de "precis".

Arde miezul zilei sub greaua povară
Şi-n tupeu sălbatic gerul ne-nconjoară,
Ne străpunge pacea pe câmpul de luptă,
Veninul furtunii din senin se-nfruptă.

Ţipă de durere tăcerea din noi
Iar nemărginirea se destramă-n ploi,
Ne omoară visul mahării cu bani,
Îngropând speranţa pe sub bolovani.

Ne lovesc cu patos peste demnitate
Îngropând şi visul renăscut în noapte,
În sunet sarcastic se-avântă spre cer
Ridicând minciuna la rang de mister.

Dintr-un strop de suflet, cât un puf de nor
Mă ridic semeţ, pentru viitor,
Să salvez, din gheara nopţii, strălucirea
Oricât voi scălda cu lacrimi, iubirea.

Forţa iubirii noastre

Te-am amendat, iubite, într-o seară,
Te-apostrofam, în minte, mai mereu
Când m-apăsa pe suflet ca o gheară
Tăcerea ta, lovindu-mă din greu.
 
Te-ameninţam în versuri dezlânate
Că voi uita de tine şi de noi,
Te părăseam în fiecare noapte
Dar zorii ne găseau pe amândoi.
 
Ne picurau iubirea peste lacrimi,
Ochii ni-i deschidea spre răsărit,
Ne demonstra c-avem ascuns în inimi
Un sentiment adânc întipărit.
 
Te dezmierdam în taină câteodată,
Când sufletu-mi urla de al tău dor
Dar, mă trezeam în vis asediată
De glasul tău, de ochii ce-i ador...
 
Te priveam noaptea fără încetare,
Te sărutam în gând şi te mustram,
Te amendam iubite, dar mai tare
Forţa iubirii noastre desluşam.
 
Au încercat mulţi nori să ne doboare,
Fulgere crude cerul ne-au rănit,
Dragostea noastră este mult mai mare
Deşi mulţi încă nu s-au lămurit.