Adrian Paunescu
Ultima poezie scrisa pe patul de spital
De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
Ţi-am răspuns la comentariul tău!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă poezia!
Şi? Îţi imaginezi cumva că voi mai vizita vreodată site-ul tău?
RăspundețiȘtergereExact cum am spus acolo, doar dacă m-a sclerozat Dumnezeu.
Atâta timp cât încă mai am cu ce judeca, nu-mi voi călca cuvântul.
E treaba ta ce ai scris acolo, să-ţi dea Dumnezeu sănătate mintală să poţi vedea lucrurile aşa cum sunt!
A decedat un maestru si s-a nascut un geniu,pt ca noi abia dupa ce moare un om deosebit ne dam seama ca defapt era un GENIU. Ca si poet eu zic ca poate s-a stea langa Eminescu.
RăspundețiȘtergereMare dreptate ai Ionel, asa e la noi, mai ales in vremurile astea, ridicam in slavi pe cele ce se destrabaleaza prin ziare, criminalii si nenorocitii. De cei ce merita uitam.
RăspundețiȘtergere