Clipa de început

 

 

 

 

Ieri mi-era teamă să-ți adun cuvântul,

azi mi-ai sorbit șoaptele rând pe rând,
nu ne-a păsat de ce adie vântul,
ne-am împlinit dorințele visând.

Azi toamna pare doar o bagatelă
oricât de ruginită ne-a urmat,
am zburat sus de tot, fără de schelă,
fără de aripi, fără de păcat.

Triumfători ne-am furișat spre stele,
spre culmi de soare și de sentiment,
am alungat hainele lungi și grele
într-o secundă, trăind consistent.

Azi am învins, cum nu am mai făcut-o,
am hrănit soarele cu-al tău sărut,
m-am născut iar, deși n-aș fi crezut-o
am trăit clipa vie de-nceput.

să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea

 

 

 

ce-ai putea pune în secundă
cu stângăcia cuvenită?
visul încearcă să pătrundă
singura frunză ruginită
ce-a mai rămas pe creanga mea...
se stinge-n palmă dragostea...
s-a desluşit o nouă cale
prin ceaţa vremurilor reci
m-agăţ de ea... dar curg la vale,
vreau şi... nu vreau deloc să pleci.

simt că mă-aduni în orice clipă
la pieptul tău, îmi frângi voinţă,
îmi pui pe inimă aripă
smulgându-mă din suferinţă.
îmi pui în suflet dragostea
să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea...
să strălucesc sub norii groşi,
luând din ochii tăi culoare,
să mă aduni în zori frumoşi
să mă transformi în nopţi cu soare.

Iubirea...?

Tu nu ai cum a mă înţelege

nici nu ai cum a mă iubi,

iubirea-i steaua fără lege

ce arde-n locul inimii.

N-ai ochi din cei ce-mi pot aduce

iubirea-n fiecare zi,

iubirea-i sentimentul dulce,

iar tu n-ai cum a mă iubi.

Tu nu ai lacrima sortită

să-mi încălzească pasu-n zori,

sigur c-aş vrea să fiu iubită

dar, nu numai de două ori.

Sigur că ştiu ce-nseamnă oază

de linişte şi de candoare,

dar tu n-ai nici măcar o rază

infimă, să-mi trimiţi culoare.

Iubirea nu e o pastilă

prescrisă-n grabă pe-o reţetă,

nu prinde viaţă doar din milă,

nici nu se naşte-n eprubetă.

Iubirea-ţi pune-n clipă suflet

în suflet strop de mângâiere,

în lacrimi gust de-alean şi cântec

şi-n cântec, vers duios şi miere.

 

 

 

 

Egalitarism

De la un timp ascund printre sertare
Durerea, fericirea şi dorinţa,
Nu vreau să-mi calce nimeni în picioare
Nici bunătatea, nici îngăduinţa.

De la un timp privesc de sub cortină
Cum se încearcă a-mi despleti scopul
Păşind prin umbră, conuri de lumină,
Licori perfide ce nu-şi găsesc locul.

De la un timp cotrobăi prin ţărână,
Prin praf de stele ce-au albit de soartă
Să numai văd cum zburdă mână-n mână
Invidia şi ura-n lumea moartă.

Cu ghearele-am urcat pe stânci de groază
Să nu văd cum se calcă în picioare
Iubirea şi tandreţea ce vibrează
Sub munţi de timp uitat printre sertare.

Firescul l-am ales din prea banal,
L-am şlefuit cu zorii-ncercănaţi
Să iasă la lumină triumfal,
Dintre pereţii vremii îngheţaţi.

Am dat cu pumnu-n toate şi-am urlat
Spărgând tăcerea norilor mahmuri
Prin care egoismul a umblat
Să mă zidească din dărâmături.

Am dat de înţeles orbilor trişti
Că m-am retras în lumea mea diformă
În care-ţi voi permite să te mişti
În orice haină şi în orice formă.

Sentimentul suprem

Poate lumea nu observă
Ce se-ntâmplă între noi,
Sufletul ni se conservă,
Într-un trup născut din doi.

Suntem suflete pereche,
Doar uniţi putem trăi,
Precum o poveste veche
Care nu poate muri.

Poate a-ncercat o furtună
Să ne rătăcească pasul
Dar noi numai împreună
Suntem, sunetul şi glasul.

Suntem un întreg firesc,
Viaţă smulsă din extrem,
Mă iubeşti şi te iubesc
Sub un sentiment suprem.

Fără tine sunt o boare,
Fără mine eşti un nor,
Amândoi suntem o floare
Prinsă-n pieptul anilor.

Poate lumea nu-nţelege
Că iubirea adevărată
Nu se stinge-n nicio lege,
În suflet e tatuată.

Nu suntem doar un desen,
Suntem suflete unite
De un sentiment suprem,
Suflete nebiruite.

Noi doi avem o menire

 

Simt cum se înseninează,
Simt cum aripile-mi cresc,
Sufletu-n mine valsează
Într-un ritm... nepământesc.

Simt cum cerul îmi zâmbește
Lacrimile se opresc,
Simt cum curge nebuneşte
Versul... fiindcă, te iubesc!

Simt că a-nflorit pământul,
Când din tine mă hrănesc
Folosindu-ţi iar cuvântul,
Simt că zbor, simt că trăiesc.

Simt din nou că am un rost,
Dansez, scriu, râd şi plutesc
Am uitat tot ce a fost,
Mă iubeşti şi te iubesc!

Din iubirea noastră sfântă
S-au născut atâtea vise,
Lumea-ntreagă o încântă
Paginile noastre scrise.

Am fost soarele şi luna,
Tom şi Jerry-am fost un timp,
Am fost frişca şi căpşuna,
Un veac într-un anotimp.

"Sufletul n-are meniu",
Mi-ai spus ieri, iubirea mea,
De doi ani-jumate ştiu
Că noi doi aveam o stea.

Noi doi avem o planetă,
Sufletul meu e la tine,
Pe-al tău îl păstrez, discretă
Fiindcă doar el mă susţine.

Curge versul dintr-o dată,
Sentimentele-s celeste
Într-o lume parfumată
Cu-o iubire de poveste.

Noi doi avem o menire
Trebuie s-o împlinim,
Versuri pline de iubire
Lumii-ntregi să dăruim.

Mi-e dor să-mi fii izvor

Mi-e dor s-aud şi mâine
Ceea ce-ai pretins ieri,
Să pun miezul de pâine
Pe untul sfintei veri.

Mi-e dor de transparenţă,
De adevăr curat,
Cu-atâta insistenţă
Încât, s-a înnorat.

Mi-e dor să calc pe rouă
Cu paginile goale,
Mi-e dor de-o lume nouă,
Fără porniri carnale.

Mi-e dor de clipa-ceea
De care îmi vorbeai
Şi... să nu-mi pierd ideea,
Mi-e dor de tot ce n-ai.

Mi-e dor de focul verde
În care mă scăldai,
De luna ce se pierde
Sub soarele de mai.

Mi-e dor de mângâierea
Vântului în apus,
Mi-e dor să-mi iei durerea
Privindu-mă de sus.

Mi-e dor să-mi priveşti trupul
Tremurând de uimire,
Să urlu, precum lupul
La ceas de fericire.

Mi-e dor să-mi fii izvorul
Din care să sorb vers,
Mi-e dor să-mi alungi dorul,
Să-mi fii iar univers.

Mi-e dor de focul sacru
Ce ne-a purificat,
Totul e un masacru
De când ne-am dezbinat.

Mi-e dor să-mi citeşti versul
Cum doar tu mă citeşti,
Mi-e dor să-mi redai sensul,
Şoptind că mă iubeşti.

Egoism

 Mi-am scos iubirea la fereastră
S-o vadă orice trecător,
Convinsă că în lumea noastră
Există dragoste şi dor.

Mi-am împărţit iubirea-n zile
Fiindcă nu am nimic de-ascuns,
De la-începutu' acestor file,
Totul, cu suflet pur, am uns.

Mi-am picurat iubirea-n vers
S-o soarbă orice cititor,
Ce intră-n al meu univers,
Pătruns de dragoste şi dor.

Mi-am aşternut mereu iubirea,
Doar dintr-un sentiment firesc,
Nu-mi iau din piaţă fericirea,
Nici n-am gândit să v-o răpesc.

Mi-am declarat iubirea pură,

Din egoismul meu ciudat

De a iubi peste măsură

Sincer, enorm, cu-adevărat.

A iubi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Dac-a iubi e o greșeală,
Mă lasă, te rog, să greșesc
Pentru că-n viața mea banală
Altfel, n-am de ce să trăiesc.

Dac-a iubi e o eroare
Pe care o repet mereu,
Risc să greșesc în continuare
Oricât mi-ar fi de dor și greu.

Dac-a iubi curat și simplu
Doi ochi care m-au fermecat
Deși, de lacrimi mă tot umplu,
Voi iubi cu adevărat.

Dac-a iubi fără vreo plată,
Este imensa mea greșeală,
Te voi iubi doar viața toată,
Riscând să par o anormală.

Dac-a iubi, pe-aceasta lume
E un ridicol sentiment,
Te voi iubi, orice ai spune,
Nu doar din simplu-amuzament.

Iubirea picurată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt sublimul sentiment
Sacru, necondiționat,
Ce domnește consistent
Peste ceru-înseninat.

Sunt distanţa ce se-așterne
Între noi, pas lângă pas,
Focul crud ce-n suflet cerne
Flăcări de dor, ceas de ceas.

Sunt dorința arzătoare
Zămislită din sărut,
Curcubeu plin de splendoare,
Nesecat și neînceput.

Sunt izbânda camuflată
Într-un sentiment firesc,
Peste lumea asta toată
M-am născut să te iubesc!

Sunt iubirea picurată
Peste vers și poezie,
Te voi iubi viaţa toată
Într-o dulce frenezie.

Muzei mele

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt mângâierea ta de noapte bună
Și cântecul de leagăn cel șoptit,
Sunt alinarea clipei de furtună,
Ești sufletul pe care l-am iubit.

Sunt visul cald ce vrea să-ți dăruiască
Doar sentimentul sfânt, dumnezeiesc,
În orice clipă să îți dovedească,
Ești sufletul pe care îl iubesc!

Sunt versul ce te scaldă în iubire,
Ești muza mea de fiecare zi
Ce îmi aduce-n viaţă fericire,
Ești sufletul pe care-l voi iubi!

Sunt pagina pe care-aștern cuvinte,
Ești omul care mi le-însuflețești,
Cu pași mărunți vom merge înainte
Spre culmi alpine, fiindcă mă iubești.

Un secret

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Am un secret, imens de mare,
Povara lui m-a copleșit,
Iubesc, iubesc la disperare,
Iubesc, iubesc la nesfârșit!

Am un secret, unul enorm,
Pe care îl păstrez ascuns,
Sub nopțile fără de somn,
Un sentiment de nepătruns.

Păstrat în suflet și în minte,
Un sentiment de nedescris
În milioane de cuvinte,
Iubesc și nu e doar un vis.

Iubesc cu tot ce mă-înconjoară,
Cu sufletul și inima,
Iubesc, iubirea nu-i ușoară
Dar, el e toată viaţa mea.

Tărâmul unde piere plânsul

Aș pune mână de la mână
Cu voi, să împletesc o clipă,
Sau doar o zi pe săptămână,
Să ne-adunăm, într-o echipă
Cu meșteri, calfe și zidari
Să construim o temelie,
În ciuda multor lamentari,
Ce pierd mereu în bătălie.

Să îndulcim cu-n vers amarul,
Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm,
Din vise să-mblânzim coșmarul
Și-apoi, cu stele, să brăzdăm
Iubirea-n cea mai pură formă,
Iubirea-n haine de smarald,
Cea care viaţa îţi transformă
Din sloi de gheaţă-n suflet cald.

Să investim în banca vieții
Un sentiment nou apărut,
Ne dăruit publicității,
Născut numai dintr-un sărut,
Pe care n-ai cum să-l ascunzi,
Pe chipuri să stea încrustat,
Fără vreun credit sau dobânzi
Toți să iubim adevărat.

Când cerul nostru plin de stele,
Pictat doar de învingători,
Ne va acoperi-n lalele
Și în zambile, până-n zori.
Vom decreta stare de veghe,
Iubirea pură s-o păstrăm,
Adânc, la mii și mii de leghe
Ura și teama să-ngropăm.

În miere să-necăm apusul
Și răsăritu-n primăvară,
Tărâmul unde piere plânsul,
Să se numească orice țară.
Iubirea s-o hrănim cu pace
Și dragostea cu dezmierdări,
Pe cerul nostru să se joace
Doar curcubeie-n exaltări.

Diferită-s că iubesc

Sorb, ca voi, aceeaşi apă,
Acelaşi aer inspir
Buzele de sete-mi crapă,
Ce-aţi mai vrea să deconspir?
Şi pe mine mă încântă
Stelele în nopţi aprinse,
Sufletul şi-n mine cântă
Când am aripile-ntinse,
Ca şi voi, şi eu zâmbesc
Sau în hohote mă scald.
Diferită-s că iubesc
Un suflet tandru şi cald.
Mă hrănesc cu-aceeaşi hrană,
Merg pe-acelaşi drum cu voi,
Port şi eu aceeaşi haină,
Diferenţa dintre noi
Este poate neînsemnată,
Eu, sunt EU doar lângă EL.
Lumea este a mea toată
Deşi-s cât un firicel.
Zi de zi v-am aşternut
Iubirea noastră fierbinte
Ştiţi cu toţi cum a-nceput,
Cunoaşteţi a ei sorginte,
După paravan n-am stat
V-am însiropat mereu
Sentimentul minunat
Dăruit de Dumnezeu,
N-am ascuns că mai există
Pe-această lume iubire
Sinceră şi altruistă.
De ce-mi oferiţi mâhnire?
Sufletul mi-l congelaţi
Întrebându-mă mai mult,
Chiar sub versul meu săpaţi,
N-are rost să vă ascult!

Iubirea, nu are moarte!

Prim volum de poezie
Compus sub anestezie-
Totală de-ndrăgostit,
Azi, iubirea a vestit.
Iubirea cea fără preţ
Ce se zbate-ntre dispreţ,
Minciună şi ironie...
Aşternută pe hârtie
Cu lacrimi, dar cu speranţă,
Iubirea ce ne dă viaţă,
Va contamina de-acum
Tot ce-i va mai sta în drum.
Iubirea, cea fără plată,
Dintr-o inimă curată
Va pluti în Univers,
Prin poem, strofă sau vers.
Infinitu-îl va-ncălzi...
Feriţi-vă!!! Într-o zi,
Toţi cei ce-o ironizaţi
De ea ve-ţi fi dezgheţaţi!
În suflete va pătrunde,
Nu aveţi unde v-ascunde!
Dumnezeu ne dă iubire
Tuturor, noi, nemurire
Suntem datori să-i redăm
Fără plată, s-o păstrăm
În suflet, cât mai curată,
Iubirea, cea minunată,
Sentimentul- triumfal,
Sfânt, unic, fenomenal...
Să-l dăruim mai departe...,
Iubirea, nu are moarte!
De-acest lucru sunt convinsă
Fiindcă-s de iubire-nvinsă.

Şi ne iubim cu-adevărat...

De ziua mea vă dăruiesc
Primul volum de poezii.
În el veţi citi cât iubesc
Sufletul ce din noapte zi
A reuşit să îmi transforme,
Cu-adevăr şi sinceritate
Nelimitat şi fără norme
Iubindu-ne şi zi şi noapte
Tuturor vrem să demonstrăm
Că dragostea nu-i un păcat,
Pe-astă criză ne căţărăm
Şi ne iubim cu-adevărat.

Să fiu în pas cu moda?

De-aş fi în pas cu moda... ascunsă-n apogeu
Să-mi tăinui sentimentul ce mă îngenunchează,
Să fiu un soi de gheaţă, să mă prefac mereu,
Că depărtarea-i dulce şi nu mă întristează,
Să pretind că nu-mi păsa deloc şi nici o strofă,
Că aş putea trăi, oricum şi fără tine,
Iar dacă nu te văd, nu-i nici o catastrofă...
Să fiu în pas cu moda?... Sufletul mă reţine,
În flăcări fără număr şi fără de scăpare
Mă perpelesc de moarte, chiar mor câte puţin
De dorul tău fierbinte, dor de-a ta sărutare...
Să fiu în pas cu moda? E oare mai creştin?
Să m-ascund de cuvinte, sloi de gheaţă vopsită
De parcă aş fura, ucide sau minţii...
Nu-mi e deloc ruşine că sunt alcătuită
Din sentimentu-acesta, antonimul gheţii.
Nu-mi e teamă de nimeni, mi-e sinceră iubirea
Chiar dacă nu-s la modă şi o susţin mereu,
Acesta-i adevărul, asta îmi e menirea
Poate afla oricine ce ştie Dumnezeu.

Printre mii de sărutări

Printre mii de cuvinte şi sărutări pe-alei,
M-am oglindit o clipă, adânc în ochii tăi.
Cum să întorc privirea, chiar de-ai să-mi reproşezi...
Când numai într-o clipă, admirând ochii verzi
Inevitabilul se pare că deja s-a produs
Şi doar într-o clipită sufletul mi-a pătruns,
Mi l-a învăluit în sentiment fierbinte
Iar din acea secundă nu îmi mai ieşi din minte.
Secunda fără tine e un an de coşmar
Noaptea-i eternitate plină de gust amar
La pieptul tău aştept astăzi să mă topesc
Să-mi dai sărut fierbinte, ochii să ţi-i privesc.

Cerul e azi senin

Și cerul ne privește cu ochii mai senini,
Norii de ieri sunt azi cu bucurie plini,
Doar un strop de răcoare mai zbura rătăcit
Dar l-ai prins cu o mană, planeta-ai încălzit
Doar cu a ta privire... și iubirea curată
A renăscut ca Pheonix de vise parfumată
Luceafărul și Luna din ceruri vor sclipi
Fericiți ca și noi, când tu îmi vei zâmbi,
Negura va dispare dintre cer și pământ,
Doar cu-a ta sărutare îmi cresc aripi de avânt.

Prea târziu

Stau și te privesc în noapte, deși nu ești lângă mine,
Mă leagănă melodia ce-mi dăruie ceas divin,
Visul mi-a pătruns sub geană îndemnându-mă spre tine,
Aud ca din depărtare glasul tău cum strigă lin,
Mă trezesc, pășesc în noapte, a fost un vis și atât
Te caut, aprind lumina, e doar un gol absolut,
Ba nu, încă mă privești de pe ecran, nemișcat,
Dau un click, iar melodia mă trimite-n așternut
Să te mai visez odată, dorul mi-e amplificat,
Și te-am mai visat, de asemeni, dar fără să te sărut,
Nu-i nimic, e mult mai bine, în vis m-ai învăluit,
Însă mă trezesc din nou, dar din nou mi s-a părut
Fiindcă știu ce s-ar putea să se întâmple apoi,
Va urma doar amintirea, va trebui să te uit
Vom fi "tu" și "eu" mereu, fără a mai rosti "noi".
Nu-mi doresc să se întâmple să visezi că mă săruți
Nu-mi doresc chiar dacă dorul mă cuprinde tot mai tare
"Noi" vreau să rostim mereu, nu îmi doresc să mă uiți,
Fiindcă-i prea târziu de-acuma să te alung în uitare.