Mă mut în nori!

Mă mut pentru un timp în nori!
Mi-am luat provizii şi putere,
Să nu mă cauţi, sunt culori
Pe care voi sta de plăcere.

Mă mut în era parfumată
Şi-aşa, se pare c-am lipsit
De pe planeta îmbibată
Un veac şi... s-a cam îmbâcsit.

Mă mut acolo, e mai bine,
Decât să stau, să te plătesc,
Mă voi retrage cât mai ţine
Mirajul ăsta nebunesc.

Să nu mă cauţi, te implor!
Mi-am luat concediu plumburiu,
Să fug de mine sus pe-un nor,
Să nu m-aud, să nu mă ştiu...

Gândul să mi-l aud zbierând,
Răcnind sub ropot de furtuni,
Să-l văd în flacără arzând
Şi transformându-se-n tăciuni.

Să nu mă cauţi, nu mai sunt,
Poate voi reveni cândva
Dar, nu voi privi spre pământ
Oricâte stele vor cădea.

Să nu-mi trimiţi nicio scrisoare,
Acolo nu ştiu să citesc,
De-acolo, totu-i o splendoare,
Nici măcar praful nu-l zăresc.

Aici mă mint că va fi bine,
Mă mint că va fi minunat
Dar, numai norul meu mai ţine
La sufletul cel zdruncinat.

Să nu mă cauţi, am plecat
Pe nori, doar să mă odihnesc,
Deşi nu crezi, eu m-am jurat
Şi n-am motiv să chibzuiesc.

Pe norii mei urc zi de zi,
Să ignor spini otrăvitori
Ce mă lovesc cât ai clipi,
Să nu mă cauţi, sunt în nori!

Pauza de viaţă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Lasă-mă, seară de seară
Să-mi iau pauza de viaţă
Ca și când, ultima oară
Am sorbit, de dimineață
Dintr-o cană cu suspine
Plină până la refuz,
Lasă-mă, să fiu cu mine,
Chiar dac-am să fac abuz.

Lasă-mă, să-mi caut vina
De a nu te înțelege,
De a-mi iubi rădăcina
Fără să încalc vreo lege
Din cele încovoiate
Și îndreptate cu patos,
Lasă-mă, să n-am dreptate
Stând pe norul meu pufos.

Lasă-mă să-mi spăl tristețea
În picături de iubire,
Să-mi înlătur bătrânețea
În a mea dumnezeire.
Să-mi fac așternut pe norii
Pe care mi-i construiesc,
Criticii și cititorii,
Cu sufletul, să-mi hrănesc.

Lasă-mă, s-aștern zadarnic
Pe file, chiar slove moarte,
Dacă ești viteaz și harnic,
De poți merge mai departe
Fără să te-agăți de spinii
Gerului ce ne-nconjoară,
Să emit doar ciudățenii,
Lasă-mă, seară de seară.

N-am spor

În seara asta n-am spor,
N-am idee ce să scriu,
Ţi-am cerut şi ajutor
Când ai sunat... e târziu
Şi eşti frânt de oboseală
Am simţit în glasul tău...
"-Decât să faci vreo greşeală,
Şi-apoi să îţi pară rău,
Mai bine te odihneşti,
Azi faci pauză, ca mine"
Dragul meu, dar tu munceşti
Iar mie-mi este mai bine
Atunci când pe înserate
Scriu ce-am gândit, ce-am visat,
Întâmplări adevărate
Care m-au înduioşat,
Sau aştern dorul de tine
Modelându-l în culori,
Iar când somnul îmi revine
Mă săruţi de-atâtea ori...
În vise, dar nu contează,
Noaptea nu îmi e pustie,
Zorii mi-i înseninează
Orice mică poezie.
Acum dormi iubitul meu!
Somn uşor şi lin să ai!
Am să vin în visul tău
Numai un sărut să-mi dai.
Să-ţi fie drumul uşor,
Mâine când te vei trezi!
Te iubesc şi te ador!
Ne-auzim în zori de zi...