De iubire sau pustiu...

De iubire sau pustiu...
Ai aşternut versuri sumbre,
Le citesc noaptea târziu
Rătăcită printre umbre.
Despre păcatul iubirii
Ce te-apasă, te scufundă,
Deşi motivul uimirii
N-are rost nici o secundă,
Ai aşternut versuri calde
Pentru mine, dragul meu,
Sufletul de dor să-mi scalde
Cum ne scaldă Dumnezeu
În iubire şi lumină,
În rouă, senin, speranţă,
Cu-a lui putere divină
Plină de exuberanţă.

Regele iubirii mele,
Leul meu cu ochii verzi,
Eşti rătăcit printre stele
Şi-n iubire nu mai crezi?
Te simţi prins în cuşca vieţii
Cu un lacăt ferecată,
Însă prin negura ceţii
Zăreşti dragostea curată...
Degeaba mă-nvinuieşti
C-am cheia iubirii noastre
Când numai tu-mi dăruieşti
Clipe să zbor înspre astre.
Fără vedere de-aş fi fost,
Probabil mă obişnuiam,
Fără tine n-am nici rost,
Fără tine... nimic nu am.
Mâini de nu aş fi avut,
Cu sufletul te mângâiam,
Te admiram şi c-un sărut
Tot sufletul ţi-l dăruiam.
Iubirea nu-i colivie
Iubirea nu e un chin
Chiar dacă-n noaptea târzie
Te citesc şi-adânc suspin,
Doar Dumnezeu are cheia
El decide-n Univers,
Eu sunt slabă cât scânteia
Tot ce simt îţi scriu în vers.

Am inchis usa

O ușă-am închis azi cu-aceiași cheie care
O deschise-sem simplu cu arma din dotare,
Era de mult închisă, dar încă mai speram
Că se va repara, n-am să intru pe geam,
M-am agățat de fluturi, de puf de păpădie
Chiar și de-un fir de praf din inima pustie,
M-am agățat de stele spre Lună să pășesc
Am dăruit iubire, dar n-am să reușesc
Să-mi fac curat în viaţă orice s-ar întâmpla,
M-ar distruge curentul ce bate dinspre ea,
Mi-aş pierde tot elanul, ceața m-ar năpusti
Şi-asta din vina mea, pentru că-n aceea zi
Am lăsat-o deschisă și ochii i-am închis
Dar orice-am încercat, scârțâia mai aprins
Orgoliul ei de ușă cu balamale fine
N-a vrut să se deschidă mai larg și pentru mine.
Ce aş putea să-i cer? când văd că nu-mi dă pace,
Cu sufletul din mine vrea zilnic să se joace,
Vrea doar săruturi calde şi mângîieri subtile,
Dar nu-i pasă-o secundă de sufletul din mine.
Deci am închis-o azi, pe veci aşa va sta
Nu am s-o mai deschid orice s-ar întâmpla,
Voi dărui iubire, la fel de pură chiar
Unor braţe deschise care nu-mi pun pe jar
Blândețea și iubirea, speranța și visarea
Vom găsi drum prin neguri, să-îmbrățișam uitarea,
Pe jar numai minciuna vom pune-n orice zi
Pentru-a putea deschide drumul spre-a ne iubi.