Strugurii-n viţa ruginită
Se întrebau, vulpea privind,
Ştiind-o rea şi-afurisită,
Cu-ai ei ochii goi, ciorchini cerşind:
"Un singur bob dacă-i ofer
Copt bine, dulce, tocmai bun,
Va înţelege că prefer
Frunza să mi-o transforme-n scrum?
De-i dăruiesc ciorchine copt,
Apriga poftă să-şi aline,
Pe veci voi mai putea să adopt
Titlul care mi se cuvine?"
De ani şi ani mulţi au gândit
Că boabele-i sunt acrişoare,
Vulpea pe corb l-a fraierit,
Dar n-a reuşit să doboare
Chiorchine cel tămâios...
Lacrimi fierbinţi vor să-mi coboare
De nu-ţi ascult glasul duios,
Şirete vulpi de-mi dau târcoale,
Pe orice treaptă vor urca,
Curg must lin în braţele tale.
Zadarnic vulpea va-ncerca
Sub talpa ei să mă strivească,
Frunza să-mi pună-n saramură,
Potroacă sufletul să-mi facă,
Cum să trasform iubirea-n ură?
Să ordon ochilor să tacă?
Postări
