Când m-am născut

Când m-am născut ningea alene
Cu fulgi de nea, probabil reci
De-atunci cred că mi-au pus pe gene
Lacrimi fierbinţi şi zile seci.
Când m-am născut ningea, ningea
Cu fulgi de nea rătăcitori,
I-aş fi topit. Dac-aş putea
Să nu-mi mai pese de ninsori.
Când m-am născut ningea ciudat
Cu fulgi pufoşi, nenumăraţi
Nu credeţi, dar i-adevărat...
Sufletul nu-mi mai anchetaţi!
Când m-am născut, în plină iarnă
Mi-am pierdut lacrima-n zăpadă,
De-atunci ochii-mi vor să cearnă
Fără ca nimeni să-i mai vadă.
Când voi pleca, voi lăsa scris
O rugăminte arzătoare,
Pe-o pagină de manuscris
Că îmi doresc să fie soare,
În lacrimi nu vreau să plutesc!
Nu vreau să mai văd chipuri triste!
Când voi pleca, vreau să zâmbesc,
Fără de doliu sau batiste.
Nu vreau bilet de drum sculptat,
Din nuc, sau cine ştie ce esenţe,
Vreau doar să stiţi că am plecat
După trei, patru reverenţe.
Când voi pleca... sincer vă spun,
Vreau doar o simplă lumânare
Să-mi lumineze drumul bun
Şi-n mâna dreaptă... doar o floare,
Când voi pleca voi interzice
Suspine, lacrimi sau oftat
Nimeni nu vreau să îmi dedice
Vreo clipă, fiindcă... am plecat...