Iubirea pură-i o comoară

Pisicile au nouă vieţi,
Eu am doar una-jumătate,
În ciuda multor greutăţi
M-am strecurat ades prin toate.

Furtunile au ploi şi zloată,
Mările, valuri, ţărm, nisip...
Poate că sunt doar blestemată
Să-ţi simt suflarea şi să ţip.

Lumina vine de la soare,
Iubirea de la Dumnezeu,
Cum să trăiesc fără culoare
Când suntem coloraţi la greu?

Speranţa curge peste noapte,
Timpul domneşte radios,
Iubirea-n paginile toate
Are porunca lui Hristos.

Eu nu mă pot iubi pe mine
Mai mult decât răcneşte versul,
Trupul meu nu îmi aparţine,
Asta o ştie universul.

Esenţele ce-mi curg prin vene
Îmi colorează zece vieţi,
Ochii redau de sub sprâncene
Ceea ce voi n-o să puteţi.

Stelele toate pot primi
Într-o secundă, de la soare
Aroma caldă-a inimii
Fără a-mi cere aprobare.

Aerul care mă-nconjoară
Poate avea orice valoare,
Iubirea pură-i o comoară,
Oricâte vieţi trăim, nu moare.

Lacrima mi s-a zvântat

Iar dacă noaptea se sfârşeşte
Şi lacrima mi s-a zvântat,
E doar fiindcă Cerul doreşte
Să amintească neîncetat
Că Soarele ne dă căldură
Fără vreo plată, zi de zi
Deşi-n lume se naşte ură
Ascunsă-n verbul "a iubi".
Iar dacă zorii se ivesc
Şi roua-n iarbă se aşterne,
Din simplu fapt că te iubesc
Zâmbetul cald mi se discerne.
În piept trag aer, mă ridic
Şi-am să iubesc sincer, mereu,
În faţa urii nu abdic!
M-ajută Bunul Dumnezeu
Să lupt cu cioburile care
Se-ascund sub apa cristalină
Şi strălucesc din depărtare,
Deşi, doar din Cer au lumină.

Diferită-s că iubesc

Sorb, ca voi, aceeaşi apă,
Acelaşi aer inspir
Buzele de sete-mi crapă,
Ce-aţi mai vrea să deconspir?
Şi pe mine mă încântă
Stelele în nopţi aprinse,
Sufletul şi-n mine cântă
Când am aripile-ntinse,
Ca şi voi, şi eu zâmbesc
Sau în hohote mă scald.
Diferită-s că iubesc
Un suflet tandru şi cald.
Mă hrănesc cu-aceeaşi hrană,
Merg pe-acelaşi drum cu voi,
Port şi eu aceeaşi haină,
Diferenţa dintre noi
Este poate neînsemnată,
Eu, sunt EU doar lângă EL.
Lumea este a mea toată
Deşi-s cât un firicel.
Zi de zi v-am aşternut
Iubirea noastră fierbinte
Ştiţi cu toţi cum a-nceput,
Cunoaşteţi a ei sorginte,
După paravan n-am stat
V-am însiropat mereu
Sentimentul minunat
Dăruit de Dumnezeu,
N-am ascuns că mai există
Pe-această lume iubire
Sinceră şi altruistă.
De ce-mi oferiţi mâhnire?
Sufletul mi-l congelaţi
Întrebându-mă mai mult,
Chiar sub versul meu săpaţi,
N-are rost să vă ascult!

Oricâte drumuri ai străbate

Oricâte drumuri ai străbate,
Oricât de mult ai colinda,
În zori de zi sau plină noapte,
Inima tristă-mi voi blinda.
Nici o privire-amăgitoare,
Nici un sunet nu e mai blând,
Doar tu eşti raza mea de soare,
Doar tu domneşti în al meu gând.
Oricâte graniţi ne-ar desparte,
Oricât de greu mi-e să păşesc,
Doar ochii tăi sunt a mea carte,
Numai în ei pot să citesc.
Nici un cuvânt nu-mi va fi floare,
Nici un alt umăr nu m-alină,
Doar tu-mi ştergi lacrima ce doare,
Doar tu-mi dai pacea cea mai fină.
Eşti aerul ce mă-nconjoară,
În umbre ce mă urmăresc,
Chiar şi tuşul din călimară
Îmi şopteşte să te iubesc.

Ce este fericirea oare?

Despre tristeţe am tot scris,
Banală-mi pare lacrima,
Am colorat în rime-un vis
Şi-am lăcrimat cu inima...
Despre tristeţe şi nopţi reci
Am scris un timp, fără oprire,
N-am să mai plâng, tu nu mai pleci,
Voi scrie despre fericire.

S-au întrebat mii de fârtaţi
"Ce este fericirea oare?"
Cercetători şi învăţaţi,
Născuţi toţi sub acelaşi Soare,
E-un pumn de aur peste trup?
O poţi avea şi-n sărăcie?
Poţi fi fericit doar în grup?
Este pilulă-n farmacie?

Pe ce culoare se bazează?
Poate dura şi-o veşnicie?
Pe ce teren acţionează?
E mică, mare, mijlocie?
O poţi din târg răscumpăra
În zi de post, în zi senină?
În oglinzi o poţi compara
În întuneric, pe lumină?

Ce termeni oare adunăm,
Scădem sau înmulţim cu clipa,
Iar rezultatul îl tastăm
Pe-un cer albastru cu aripa
În aşa fel să ne inspire
Un aer condiţionat
Ce ne inundă-n fericire
Ridicând totul la pătrat?

S-au întrebat mulţi fericiţi,
Mulţi trişti, mereu s-au întrebat
Cu ce-ar putea fi copleşiţi?
Sunetul ei este-mbibat
Cumva în miere de albină?
E doar o boare, un mic drog?
Îl poţi asculta în surdină?
Ce-aş putea lua, de-o dau zălog?

Un răspuns clar nu am găsit,
Deşi gândeam să vă răspund,
Pe uşă lacrimi au ieşit
Şi-n fericire mă ascund
Din clipa când doar Dumnezeu
Iubirea-n viaţă mi-a adus,
Fericită trăiesc mereu
Iubind, iubim pe Cel de Sus.