Oda zilei trecute

În roşu purpuriu ţi-aş picta zorii,
Lacrima în săruturi aş zvânta,
Cu aripi aş dota toţi trecătorii
Ce au lăsat umbre negre-n calea ta.

În galben pai aş decora dorinţa
De-a te sustrage dintre norii grei,
Cu visul pur ţi-aş tapeta voinţa
De-a exista senină-n ochii mei.

În verde crud ţi-aş edita destinul,
În roz aprins, petala de noroc,
Cu dragoste ţi-aş inunda suspinul,
Să-nving tristeţea cu un singur joc.

Din dor ţi-aş împleti amurgul grabnic,
Cu diafane flori de trandafiri,
Să-ţi fie drumul parfumat puternic
Cu vers, din care viaţă să inspiri.

Ţi-aş pune busuioc sub pui de pernă,
Să-ţi fie noaptea fără de coşmar,
Dar, ca o simplă zi, nu eşti eternă.
Pleci în curând, ca multe-n calendar.

N-ai cum să ucizi

Oricât te-aş iubi, oricât te-aş visa,
Oricât te-aş dori, te-aş diviniza,
Oricât m-aş urâ tot vreau să te-ascult...
Nimic nu-i de-ajuns, nimic nu-i prea mult...
Oricât te-aş privi şi te-aş săruta
Pe suflet deschis, nu m-aş sătura,
Oricât voi alege drumul cel mai greu
Alături îmi este mereu Dumnezeu.

N-ai cum să-mi ucizi ce-a scris El pe cer
Oricât vom lupta, cu orice mister,
Iubirea învinge atunci când există
Nimic nu ucide, iubirea nu-i tristă,
Iubirea-i prea pură s-o poţi tu răni
Oricât ai lupta în noapte şi zi,
Oricât ne loveşti, n-ai cum să câştigi
Prea mult ne iubim, n-ai cum să învingi!

Iubirea-i sentimentul sfânt!

Pe-acest pământ, plin de tristeţe,
Plin de minciuni şi nedreptăţi,
Chiar şi-n clipa când dai bineţe
Eşti răsplătit cu răutăţi.
Pe-acest pământ... rostim cuvinte
Nescrise în dicţionar,
Dar nimic nu e ca-nainte,
Adevărul umblă hoinar,
Minciuna e mereu în frunte,
Luptăm petru a fi crezuţi,
Chiar dacă ducem în morminte
Nesiguranţa celor mulţi.
Pe-acest pământ cel ce iubeşte
E pus la zid, batjocorit
Pe-acest pământ... banul domneşte
Îndrăgostitu-i asuprit,
Călcat cu ghetele pe suflet,
Dezgolit şi ironizat,
Catalogat ca incomplet,
De minciuni grave acuzat.
Deşi în lumea asta mare
Julieta n-a dispărut,
Chiar şi Romeo stă cu-o floare
Sub orice balcon, abătut,
Deşi iubirea clocoteşte
În multe suflete fierbinţi,
Pe-acest pământ, cel ce-o rosteşte
N-are preţ nici cât doi arginţi...
Suflete goale şi-nghetate:
Iubirea-i sentimentul sfânt!
Eu voi iubi şi zi şi noapte
Acelaşi suflet, cât mai sunt.
Iubirea... vârstă... niciodată
Nu va avea... pentru-a iubi
Îţi trebui inimă curată,
De-ţi doreşti fericit să fi.
Cel ce susţine că iubirea
Prin stomac trece... vrea averi...
În veci nu va ştii fericirea
Adevărată... ce să-i ceri?
Cel ce susţine că în viaţă
Doar banul mult e important,
Nu merită să-l ai în faţă
Nici că iubit, nici ca amant.
În lacrimi negre, arzătoare
De-am să mă scald cât mai trăiesc
Nu-mi pasă deloc, nu-s o floare,
Sunt doar un suflet ce iubesc.

Oriunde-ai fi, te voi iubi!

Ce poate fi mai minunat
În zori de zi când mă trezesc,
După ce-n vis te-am dezmierdat,
Ochii să-mi vadă: "-Te iubesc!
Orice şi-oricâte ne-ar lovi
Să nu uiţi asta niciodată!
Te iubesc oriunde aş fi!"
Ziua-mi va fi doar luminată
De declaraţia din noapte
Ce am găsit-o-n zori târzii,
Chiar dacă deja eşti departe
Oriunde-ai fi, te voi iubi!

Şapte zile

Într-o zi privindu-ţi ochii
Am luat dragostea de-aripă
Îmbrăcându-mă în rochii
De voal verde stors din clipă,

Într-o zi privindu-ţi gura
La sfârşit de săptămână,
Mi-am încrustat semnătura
Din inimă, doar cu-o mână,

Într-o zi privindu-ţi pasul
Clătinat de suferinţă
Am întors cheia cu ceasul
Dând secundei biruinţă,

Într-o zi privind privirea
Care lăcrima odată,
Ţi-am dăruit doar iubirea
Din inima mea curată,

Într-o zi, privind oglinda
Care-mi arăta tristeţe,
Ai simţit care-mi e unda
Şi-ai venit să-mi dai bineţe,

Într-o zi priveam o rază
Tu mă-mbrăţişai firesc,
De-atunci inima-mi valsează
Din acea clipă iubesc,

Într-o zi aleea vieţii
Va-nmiresma fericirea
Doar cu roua dimineţii
Ce ne-a împletit iubirea.

De n-ai sa vii...

De n-ai să vii, iubirea mea,
În seara asta... prea pustie
Am să cerşesc la orice stea
Să-mi dea culoarea-i argintie.
Drumul de nu îl vei găsi
Nici azi, nici mâine, ca şi ieri,
Am să te-aştept încă o zi
Şi-am să te-mbrac în primăveri.
De n-ai să vii să-mi luminezi
Nici noapte-aceasta, dragul meu
Cu ochii să-mi acaparezi
Acest suspin profund şi greu,
De nu vei găsi drumu-n noapte,
Nici Luna nu o vei trezi
Pe bolta noastră fiartă-n lapte,
Singură de voi adormi,
Groaznic am să te pedepsesc
Cu mii de sărutări fierbinţi,
Cu simplu fapt că te iubesc,
De n-ai să vii să mă alinţi...
Voi pierde înc-o sărbătoare
În noapte-aceasta argintie
Iubirea ta cea călătoare
Pe veci dator, mi-o vei da mie.

Aripi daca-as avea...

Aripi dacă-aș avea să pot și eu zbura,
Frunza dacă mi-ar crește să pot și eu pluti,
Sub tălpile tocite, nu mi-aș mai fisura
Sufletu-n nici o noapte, retina-n nici o zi.

Aripi dacă mi-ar crește, să zbor spre cer senin,
M-aș odihni pe râuri, cu roua m-aș hrăni,
Cu tălpile tocite n-aş călca prin venin,
Să-mi scald sufletu-n lacrimi, în noapte sau în zi.

Aripi dacă-aș avea, aș zbura doar spre tine,
N-aș putea să mă-abțin, vântul m-ar birui,
Sufletul nesecat doar ție-ți aparține
Din strop de vis din noapte până în miez de zi.

As face-un pod

Aş face-un pod pân-la a ta fereastră
Din muguri albi cu iz de iasomie,
L-aş lumina cu steaua ta albastră
Să îmi aline noaptea prea pustie.
Aș face-un pod din inima răsfrântă,
L-aș împleti cu-o zi de sărbătoare,
Când totu-n sufletul meu cântă
Ți-aș dărui prima raza de soare.
Ți-aș face-un pod din versurile albe
De roua zorilor veșnic stropite,
Înmiresmând petalele de nalbe
Să nu mă scoți din gând și minte.

Mereu în al meu gând

S-a stins și-această zi ca și-a mea lumânare,
C-un sunet dintre trestii și iz de sărbătoare,
S-a stins o amăgire de glasuri îngânând,
Dar te-am păstrat, iubire, mereu în al meu gând.
S-a stins și-aceasta zi cum s-au mai scurs destule
Cu-aceleași lacrimi calde ascunse prin formule
Și sfaturi amețite din glasuri izbitoare...
S-a stins și-aceasta zi precum o lumânare.
Mă ridic dintre sălcii, încerc să mă strecor
Cu grijă printre astre să nu mă scurg de dor,
Interminabil spațiu în calea mea se-așterne,
Străpung tonalitatea dar nu te pot discerne,
Îmbălsămez iubirea în rouă și candoare
Și te aștept în noapte să-mi dai o sărutare.
Opresc o adiere minusculă de vânt,
Să te păstrez, iubire, mereu în al meu gând,
Să ne plimbăm prin cosmos ținându-ne de mână,
Să mă săruți fierbinte și să-mi spui noapte bună!

Mi-e dor de-al tau sarut!

Oricare noapte zboară, orice zi se topește,
Oricare clipă-aleargă spre tărâm de povesti
Îmi seacă și-mi aprinde sufletul ce-mi tânjește
Doar după-al tău sărut, la piept să mă primești
Și să mă strângi în brațe, să mă alinți mereu
Cu-a ta blândețe tandră, cum doar tu reușești...
Mi-e dor să mă săruți, să-mi spui, iubitul meu
Că mâine va fi soare, că ai să-mi dăruiești
Bolta însorită-n zori, și stelele în noapte
Căldura ta divina, speranța în culori,
Iubirea noastră sfântă o vom păstra cu șoapte,
Cu boboci de zambilă împrăștiați în zori
Și tril de ciocârlie țâșnind ca un izvor
Din dragostea mea toată, din apă neîncepută...
Mi-e tare dor iubite, de-al tău sărut, mi-e dor!
Și îmi va fi mereu, chiar de-aş rămâne mută.

Iubire nebună

Ce mai iubire nebună
Peste cinci zile, o lună
Se-împlinește dragul meu,
Am să mor de dorul tău
Dacă-aşa ne vom vedea
De acum... cu porția
Am să-ajung la disperare
Te iubesc enorm de tare!
Tu nu vezi? nu simți deloc?
Nu vezi cum tot ard în foc?
Cum crezi tu că pot trăi
Să nu te mai văd o zi?
Să nu-ți mângâi pletele
Și să-ți sărut buzele?
Nu-înțelegi că-mi e dor rău?
Rău de tot... iubitul meu,
Într-o lună... ne-am văzut
De trei ori, numai atât
Cu versuri m-ai alinat,
În vise m-ai alintat,
Dar depărtarea omoară
Zi de zi, seară de seară
Gândul meu e doar la tine...
Te iubesc enorm, știi bine,
Știi, doar și tu simți la fel
Adânc în al tău suflețel.
Vreau în ochi să te privesc
Să-ți șoptesc cât te iubesc,
Nu-mi doresc nimic mai mult,
Dar, să-ți fur și un sărut
Nimic nu mă va oprii
Mâine, dragul meu, să știi.

Te ador și te iubesc!

Liniștea nopții mă pătrunde, dorul tău m-a cuprins de mult,
Totu-i scăldat în întuneric, totu-i un zero absolut,
Zâmbetul tău visu-mi veghează, dar numai din fotografie,
Stelele-n taină mă privesc cu raza rece, argintie,
Nu am nevoie de luceferi ce-adorm în noapte sus pe boltă,
Nu vreau s-adun stelele-n palmă, nu vreau să culeg vre-o recoltă,
Nu vreau să îţi răpesc abisul, clipa nu vreau să ti-o ucid,
Dar fără tine, zi de zi trăiesc în cel mai mare vid.
Nu vreau să-ți spulber vre-o speranță, nici o secundă să-ți răpesc,
Vreau doar atât să știi, iubite, eu te ador și te iubesc!
Nu vreau să-ți pun nicicând sechestru pe vre-o secundă rătăcită,
Nu vreau să mă prefac în salbă de gâtul tău înțepenită,
Nici în deşertul fără margini mirajul nu vreau să-ți rănesc,
Vreau doar să înțelegi, iubite, că te ador și te iubesc!

Răspunsu-mi e greşit.

Tu mă iubeşti prea mult, ca să te pot uita,
Eu te iubesc imens, să ieşi din viaţa mea,
Eu te iubesc cu spaţiul care ne înconjoară,
Tu mă iubeşti în zori, cînd noaptea-ncet coboară.
Şi de-aş putea din toate, o secundă măcar
Să uit, o picătură din al nostru pahar,
Numai o sărutare de-aş pierde-n infinit ,
Ţi-aş spune la plecare: ,, ce bine c-ai venit! ''
Iar de te-aduc, cu cerul pământului din veci,
Din mintea mea străpunsă, nicicând nu ai să pleci!
Să te alung în zare, cu infinit cu tot?
Să te-adorm în visare? Nicicând nu am să pot!
Iar dacă-n miez de noapte m-aştepţi pe caldarâm,
Visez pe alta pernă, sărutul să-l sfărâm,
La-ntrebări insistente sincer să nu-ţi răspund
Nici când te joci prin plete, nici când te port în gând,
Nici când în miez de ziuă mă-ntrebi necontenit,
Sincer n-am să-ți răspund, răspunsu-mi e greşit.

i

Dimineaţă crudă

Tu, dimineaţă crudă, de ce nu m-ai lăsat
Acolo în pustiu şi m-ai adus în pat?
Poate era mai bine, poate c-ai fi uitat
De mine prin pădure şi aş fi îngheţat.
De ce ai avut grijă visul din zori să-mi smulgi?
Nu vezi cât rău îmi faci, de ce mi-l tot alungi?
Voi, zori pustii de ziuă, de ce mă torturaţi?
De ce-mi deschideţi ochii, după ce-mi alungaţi
Iubirea, ce în noapte mi-o strecuraţi uşor
Şi-apoi brusc mă treziţi? lăsaţi-mă să mor!
Lăsaţi-mă în noapte, fără un vis măcar!
Să uit, să uit de toate, chiar şi de calendar.
Tu, dimineaţă crudă, de ce ai mai venit?
Să-mi aduci ziua asta? recunosc c-am greşit!

Aş fi vrut o sărutare

A venit şi ziua-n care
Aş fi vrut o sărutare.
Doar atât, şi al tău glas
Să mă poarte ca-ntr-un dans
Într-un lanţ plin de fiori.
Te iubesc din noapte-n zori
Şi din zori în miez de noapte!
Dragul meu, azi eşti departe...
Însă nu va dura mult
Șoaptele am să-ţi ascult
Cum sufletu-mi va pansa
Rostind doar: "Broscuţa mea!"

Parfumul florilor de tei

Parfumul florilor de tei
Sau steaua blândă-a dragostei,
Din răzbunare, să distrugi
Oricât ai vrea, n-ai să ajungi.
Teii din nou vor răsări,
Stelele iar vor străluci,
Doar inima poți s-o ucizi
Mâna, de nu vrei să-i întinzi,
S-o-ajuţi măcar cu un cuvânt
Sincer, curat, nu vorbă-n vânt.
Nu-ţi fie teamă niciodată
Să priveşti bolta înstelată,
Nu-ţi fie teamă, dacă vrei
Te poţi plimba şi printre tei,
Mireasma lor te va-mbăta,
Când gura îţi voi săruta,
Înspre iubire vom păşi
Din miez de noapte înspre zi.

De-ar fi sa fiu..

De-ar fi să fiu
Un trandafir în glastră,
Până târziu
În noaptea cea albastră,
Aş înflori
Doar pentru-a te vedea
În orice zi
Numai în viața mea.

Nu vreau să știu,
Nicicând nu vreau să ştiu
Că-n viața mea
Totul e prea tîrziu,
Vreau să revii,
Viaţa să-mi dăruiești
Şi-n orice zi
Să-mi spui că mă iubești!