Compromis

Eu nu am mâna ta dibace
Să pot picta ceru-ntr-o stea,
Deşi, mereu vor să se joace
Sute de stele-n palma mea,

Eu nu am ochiul tău cel ager
Ce vede-n timp, sau după el
Dar, simt aripile de înger

Chiar dacă, uneori, mă-nşel.

Eu nu am darul tău de-a naște
Izvoare-n cupe de cleștar,
Deşi, acel ce mă cunoaște
Îmi bea din suflet al meu har.

Eu n-am privirea-ţi jucăuşă,
Sau alt motiv întemeiat,
Deşi, am pus cifru la uşă
Atunci când totul s-a încheiat.

Eu nu am gânduri de felină
Să sfâșii tot ce întâlnesc,
Deşi, renasc din rădăcină
Şi-aşa firavă, eu iubesc!

Iubesc să râd când văd apusul,
Iubesc să dăinui peste nopţi,
Să lupt şi să înfrâng opusul
Îmbătând chiar cu struguri copţi.

Iubesc să dărui primăvară
Sufletului îmbătrânit,
Scăldat în lacrima amară,
Cu al meu vers, neprihănit.

Iubesc s-adun izvoru-n cupă,
Să-l redau celor însetaţi,
Chiar dacă toamna îmi astupă
Copacii goi, îndureraţi.

Iubesc ţărâna gliei mele
Chiar dacă printre stele zbor,
Pot picta fără acuarele
Lumea pe care o ador.

Iubesc secundele în care
Sunt un copil nevinovat,
Dar în genunchi îmi cer iertare
Dac-am trecut neobservat!

Să ordon ochilor să tacă?

Strugurii-n viţa ruginită
Se întrebau, vulpea privind,
Ştiind-o rea şi-afurisită,
Cu-ai ei ochii goi, ciorchini cerşind:
"Un singur bob dacă-i ofer
Copt bine, dulce, tocmai bun,
Va înţelege că prefer
Frunza să mi-o transforme-n scrum?
De-i dăruiesc ciorchine copt,
Apriga poftă să-şi aline,
Pe veci voi mai putea să adopt
Titlul care mi se cuvine?"
De ani şi ani mulţi au gândit
Că boabele-i sunt acrişoare,
Vulpea pe corb l-a fraierit,
Dar n-a reuşit să doboare
Chiorchine cel tămâios...
Lacrimi fierbinţi vor să-mi coboare
De nu-ţi ascult glasul duios,
Şirete vulpi de-mi dau târcoale,
Pe orice treaptă vor urca,
Curg must lin în braţele tale.
Zadarnic vulpea va-ncerca
Sub talpa ei să mă strivească,
Frunza să-mi pună-n saramură,
Potroacă sufletul să-mi facă,
Cum să trasform iubirea-n ură?
Să ordon ochilor să tacă?