Fără cuvinte

Mă gândeam să-ţi spun în şoaptă
Că mi-e dor de gura ta,
Am tăcut, am fost nedreaptă
Crezând că vei riposta...

Am simţit că-n astă lume
Visele nu s-au sfârşit,
Că numai al tău prenume
Pot rosti... la infinit.

Mă gândeam să-ţi spun că zorii
S-au înseninat de când
N-au de ce să plângă norii
Fiindcă te păstrez în gând.

Am simţit că-n noaptea crudă
Doar tu mă poţi alina,
Universul vreau s-audă
Cum îmi bate inima.

Mă gândeam să-ţi tălmăcesc
Fără noimă, o poveste,
Să-ţi îndrug vreun mit regesc
Cu a fost dar, numai este.

Am simţit că al tău glas
Mă va face să vibrez,
De aceea ceas de ceas
Te-ascult, să mă-nviorez.

Mă gândeam că-i vorbă goală
Aruncată la-ntâmplare...!?!
Nu-i deloc o abureală,
Simt că-ţi datorez o floare.

De cuvinte fără număr
Zadarnic mă folosesc.
Simt că de-acum pe-al tău umăr
Voi putea să m-odihnesc.

Oricâte drumuri ai străbate

Oricâte drumuri ai străbate,
Oricât de mult ai colinda,
În zori de zi sau plină noapte,
Inima tristă-mi voi blinda.
Nici o privire-amăgitoare,
Nici un sunet nu e mai blând,
Doar tu eşti raza mea de soare,
Doar tu domneşti în al meu gând.
Oricâte graniţi ne-ar desparte,
Oricât de greu mi-e să păşesc,
Doar ochii tăi sunt a mea carte,
Numai în ei pot să citesc.
Nici un cuvânt nu-mi va fi floare,
Nici un alt umăr nu m-alină,
Doar tu-mi ştergi lacrima ce doare,
Doar tu-mi dai pacea cea mai fină.
Eşti aerul ce mă-nconjoară,
În umbre ce mă urmăresc,
Chiar şi tuşul din călimară
Îmi şopteşte să te iubesc.

Pui de înger

Liniştea s-a aşternut peste-o lume furtunoasă,
Cer cu arşiţă şi ploi, noapte rece şi geroasă,
Nu se mai ivesc de-acum, glasul tău le-a adormit,
Zori s-au aşternut din nou, totu-n jur s-a limpezit,
Ochii tăi şi-al tău cuvânt m-au ajutat să alung
Zilele scăldate-n lacrimi, doar de fericire plâng,
Mi-ai întins mâna fierbinte, pe-un drum nou m-ai invitat
Pas la pas, umăr la umăr, cerul e mai luminat
Am învins norii furtunii, visul de-acum se-nfiripă
Iar la pieptul tău mă simt pui de înger pe aripă
Pe nori plini de puritate vom zbura doar împreună
În timp ce ne-mbrăţişează, dulce, razele de Lună.

Pe-al tău umăr mă odihnesc...

În miez de noapte, mi-am propus,
Când vei veni, să-ţi spun că nu-s',
Că am plecat cu alte vise
Având ferestrele deschise,
Tu să mă cauţi cu privirea...
Să-ţi dăruiesc numai iubirea
Şi dorul ce m-a-ngenunchiat...
Să îl transform neîncetat
În sărutări fierbinţi, avare...
Să mă ascund chiar după soare,
Sau stelele ce-mi dăruieşti
În clipele când mă iubeşti,
După nori ascunziş să-mi fac,
După-un buchet de liliac
Tu să mă cauţi cu-n sărut,
Cu încă nouă, sau mai mult
Şi-ntr-un sfârşit să mă găseşti,
Realizând cât mă iubeşti,
Pe-al tău umăr să mă-odihnesc,
Şoptindu-ţi tandru: te iubesc!