De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 7 noiembrie 2010
N-am timp să văd
La margine de noapte, din depărtări firave,
Sunete parfumate, un val duios cântat,
Mă spală de-ntuneric cu-mbrăţişări suave,
Dar eu n-am timp să văd cât e de-adevărat.
La margine de noapte, ascunsă după nouri
Citeam cu indignare cuvinte de alean
Rostite fără jenă, fără de apropouri,
Dar eu n-am timp să văd decât cuvânt viclean.
La margine de noapte, cu zori goi şi ciudaţi
Priveam atâtea griji, mirându-mă discret...
Dar eu ador să-mi fie ochii înlăcrimaţi
Şi dăruiesc iubire doar unui zid absent.
La margine de noapte, stinsă ca ploaia-n foc,
Ascunsă sub cortina florilor îngheţate,
Mă-nvălui de culoare, în timp ce mă sufoc
Între ziduri incerte, cu lovituri pictate.
La margine de noapte, între cafea şi vis
Mi-ai atins versul care pe buze mi-a-ngheţat,
M-ascund sub flori pictate de al meu Paradis
Şi-aştept să mi se-afirme ce nu-i adevărat.
La margine de noapte, raze de gând m-alintă
Printre gene-mi pătrund, deşi ochii-s închişi,
Grija ta, pentru mine, aprinde orice ţintă,
Dar eu n-am timp să văd, azi stau printre învinşi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!