Nu sunt un lanţ de aur

Nu, nu sunt o modestă,
Nu, nu sunt o minune,
Dar vreau să fiu o vestă
Pentru vremuri ne-bune.

Nu, nu sunt o splendoare
Cum mulţi au încercat
Să-mi pună la-ncercare
Sufletu' îndurerat.

Nu, chiar nu sunt firavă
Şi plină de frumos,
Vreau să-ţi ofer pe tavă
Tot ce-i mai luminos.

Nu, nu sunt o prinţesă
Peste veac şi hotare,
Mai bine stau în lesă
Iubind la disperare.

Nu, nu sunt bunătatea
Întruchipată-n zori,
Dar nicicând nedreptatea
Să nu-mi spui c-o adori.

Nu, nu sunt leac pe rană,
Am defecte o groază
Însă a mea persoană
Nu cred că te-agasează.

Nu, nu sunt o măslină
Amară sau sărată,
Vocea nu-mi e divină,
Nici gura nespălată.

Nu, nu-s nici lanţ de aur
La gâtu-ţi atârnat,
Dar flăcări de balaur
Nicicând nu am lansat.

Nu-ţi cer să-mi dai avere,
Nu-ţi cer să-mi dai dreptate,
Lasă-mă de durere
Să plâng până la moarte.

Lasă-mă să zâmbesc
Când zorii-mi curg pe pleope,
Lasă-mă să iubesc
Chiar de nu-mi eşti aproape.