Forţa iubirii noastre

Te-am amendat, iubite, într-o seară,
Te-apostrofam, în minte, mai mereu
Când m-apăsa pe suflet ca o gheară
Tăcerea ta, lovindu-mă din greu.
 
Te-ameninţam în versuri dezlânate
Că voi uita de tine şi de noi,
Te părăseam în fiecare noapte
Dar zorii ne găseau pe amândoi.
 
Ne picurau iubirea peste lacrimi,
Ochii ni-i deschidea spre răsărit,
Ne demonstra c-avem ascuns în inimi
Un sentiment adânc întipărit.
 
Te dezmierdam în taină câteodată,
Când sufletu-mi urla de al tău dor
Dar, mă trezeam în vis asediată
De glasul tău, de ochii ce-i ador...
 
Te priveam noaptea fără încetare,
Te sărutam în gând şi te mustram,
Te amendam iubite, dar mai tare
Forţa iubirii noastre desluşam.
 
Au încercat mulţi nori să ne doboare,
Fulgere crude cerul ne-au rănit,
Dragostea noastră este mult mai mare
Deşi mulţi încă nu s-au lămurit.