Într-o zi

 

 

Îmi păstrez aripile frânte
Ştiind că doar al tău sărut
Sufletul poate să-mi încânte,
Nu am nevoie de mai mult.

Desigur, depărtarea arde,
Lacrimile m-au gârbovit
Dar, dintre stele miliarde
Doar ochii tăi m-au cucerit.

Îmi păstrez sufletul curat
Ştiind că vor veni şi zorii
Când inima ce mi-ai furat
Va rupe lanţu-nsingurării.

Desigur, ţi se vor opri
Uimiţi, ca de-obicei, să îmi sărute
Fiinţa toată, când va reuşi
S-adune dorul vârfului de munte.

Îmi păstrez la fel de pură
Inima încătuşată,
Însă fără vreo măsură
Am să te-aştept viaţa toată.

Desigur, într-o zi te vei întoarce
Ca orice trubadur îndrăgostit,
Iar Cerul va-nceta să mai descarce
Atâtea ploi şi-atâta asfinţit

Răcnet

Fantomele înfiorătoare,
Cu chipul rece şi flămând
Sufletul vor să mi-l doboare
Însă, te port mereu în gând.

Ciulinii groaznic mă-ncolţesc
Înveninându-mi dimineaţa,
Cu pieptul gol lupt, istovesc
Dar, nu-mi voi risipi speranţa.

Prin spini înot să trec de zloată,
Prin fum şi ceaţă mă strecor,
Mă rog odată şi-nc-odată
Să nu mă prăpădesc de dor.

Ascult de-o notă muzicală
Ca şi când florile-ar zbura,
În lumea asta anormală
Şi s-ar hrăni din palma ta.

Privesc paleta de nuanţe
Cum mă întâmpină mieros,
Mi-ar smulge două, trei substanţe
Cu rânjetul de miel greţos.

Citesc o slovă scrisă-n grabă
Pe pajiştea sleită-n spini,
De ce mi-e ochiul trist, întreabă,
Știind că numai tu m-alini.

Răcnesc cât pot de sus şi tare
Să mă-nţeleagă tot flămândul,
Numai există depărtare!
Tu mi-ai luat sufletul şi gândul!

Lăcrimând prin anotimp

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe-obrazul meu, brăzdat de timp,
Voi ştii că-n viaţă nu-mi ajunge
Să te-ascund sub un anotimp.

În primăvară mi-ai dat viaţă,
În vară cerul înstelat
Şi m-ai trezit de dimineaţă
În toamna ce s-a instalat.

Oricâte lacrimi vei mai şterge
De pe obrazul meu, ridat
Cu tine-n suflet eu voi merge
Prin anotimpuri, neîncetat.

Din gândul tău voi lua culoare,
Cu elixir amestecată
Şi-o voi răstălmăci sub soare,
Să-ţi dau iubirea mea curată.

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe toate le voi transforma
În mângâieri ce vor ajunge
Să-ţi lumineze inima.

Nu voi abdica

Dacă nu vezi sau simţi ca mine,
Dacă nu ştii prin ce răzbesc,
Te du, te rog, unde-ţi e bine,
Nu te reţin, nu te lovesc!

Eu clipele le ung cu miere
În fiecare zi amară,
Iar dacă nu-ţi face plăcere
Să le-ndulcim, nu-mi da ocară!

Trăim cu toţi pe-această lume
Să împărţim ce-i mai frumos,
Unii vor viaţa să-mi consume
La modul cel mai dureros.

Alţii-nmulţesc ciorba cu apă
Să-şi crească încă doi copii,
În viaţa lor să nu încapă
Singurătatea inimii.

Unii pândesc precum pisica,
La orice colţ, la orice gură
Să-şi umfle pe furiş burtica
Cu tot ce are-o picătură.

Alţii m-atacă pe la spate
Fiindcă aşa s-au învăţat,
Sperând să mă îngroape-n noapte
Sau să m-atragă în păcat.

Unii lovesc cu bumerangul
Fără să-şi dea seama măcar
Că mie nu-mi va pica rangul
Fiindcă nu-l am şi e-n zadar.

Unii m-atrag sperând bezmetic
Că mintea-mi este precum fusta,
Din suflet să-mi rupă vreun petic
Hrănindu-se precum lăcusta.

Alţii în goana dup-avere
Îmi cerşesc tot ce pot ceda,
Eu nu alerg după putere
Nu vreau a mă împiedica!

Dau gratuit suflet pe pâine
Şi nu cer nimănui nimic,
Iar, dacă n-aveţi loc de mine
V-anunţ că nu am să abdic!

Nu-s educată-n şcoli înalte,
N-am diplome de mare boss,
Dumnezeu a vrut să mă salte
Iar, eu Îi mulţumesc frumos!

Dacă nu vezi la fel ca mine
Orice-ai avea în jurul tău,
Nicio lentilă nu-i de tine,
Te du, te rog, cu Dumnezeu!

Stelele mă ştiu

Tu crezi că eu nu ştiu ce-nseamnă
Să vrei să ai, să vrei să fii...?!?
Sufletul încă mă îndeamnă
Să visez jocuri de copii...

Tu crezi că eu nu ştiu durerea
Sau bucuria de-a iubi...?!?
Cunosc şi pacea şi tăcerea
Răcnind în şoapte purpurii.

Tu crezi că eu ascund valoarea
Seninului ce îl emani,
Să-ţi dăruiesc abandonarea
Dorind să devenim duşmani...?!?

Tu crezi că eu smulg trandafirii,
Să-mi împletesc un aşternut
Doar pentru-a dărui iubirii
Două cuvinte şi-un sărut?!?

Tu crezi că, împletind baladă
Vărs păcură pe jar aprins,
Fără ca nimeni să mă vadă
Cu ce licoare te-am atins?!?

Tu crezi că scriu de ani de zile
Doar pentru-a risipii cerneala
Şi sufletul pe-atâtea file,
Să înlătur, poate, plictiseala?!?

Tu crezi ce vrei, eu scriu ce simt
În nopţile cu insomnie,
Aş vrea să dorm şi să te mint
Dar, fără tine sunt pustie.

Tu crezi ce vezi, eu scriu ce vreau,
Un strop din suflet dăruiesc,
Cu stelele la vorba stau
Ele mă ştiu cât te iubesc!

Doar pentru că ne iubim

Cum să nu-mi slăvesc destinul
Când în pieptul tău găsesc
Leac pentru-a opri suspinul,
Doar pentru că te iubesc.

Cum să nu fiu fericită
Când în ochii tăi zăresc
Iubirea şi sunt iubită,
Doar pentru că te iubesc.

Cum să nu aştern cuvântul,
Când îmi pui în el esenţă,
De parcă mi-aduce vântul
Iubirea din abundenţă.

Cum să nu port pe vecie
Lacrima de fericire,
Azi, nu mă mai simt pustie,
Doar mi-aduci a ta iubire.

Cum să nu vibrăm sub soare,
Când iubirea o trăim
Cu-o mireasmă îmbătătoare,
Doar pentru că ne iubim.

De doi ani şi jumătate
Ne iubim ca doi nebuni.
Doriţi să zburaţi departe?
Iubiţi-vă, oameni buni!

Sentimentul suprem

Poate lumea nu observă
Ce se-ntâmplă între noi,
Sufletul ni se conservă,
Într-un trup născut din doi.

Suntem suflete pereche,
Doar uniţi putem trăi,
Precum o poveste veche
Care nu poate muri.

Poate a-ncercat o furtună
Să ne rătăcească pasul
Dar noi numai împreună
Suntem, sunetul şi glasul.

Suntem un întreg firesc,
Viaţă smulsă din extrem,
Mă iubeşti şi te iubesc
Sub un sentiment suprem.

Fără tine sunt o boare,
Fără mine eşti un nor,
Amândoi suntem o floare
Prinsă-n pieptul anilor.

Poate lumea nu-nţelege
Că iubirea adevărată
Nu se stinge-n nicio lege,
În suflet e tatuată.

Nu suntem doar un desen,
Suntem suflete unite
De un sentiment suprem,
Suflete nebiruite.

Iubire clară

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

M-a cuprins așa un dor
Să-ntind aripa, să zbor
Peste gânduri și cuvinte
Goale, slobode, absente...

M-a cuprins un dor de pace...
Peste-a lumii carapace
Aș împrăștia iubire,
Răutatea s-o deșire.

M-a cuprins un dor nătâng
S-aștern tot ce port în gând
Fiindcă știu că vei râvni
Să fi sincer într-o zi.

M-a cuprins așa o greață
Să-ți citesc de dimineață
Comentariul anonim...
Geaba-mi spui că scriu sublim.

M-a cuprins un dor fierbinte
Să-aud ce-ți trece prin minte,
Când aşterni tu adevărul...
Teamă mi-e că-mi piere dorul.

M-a cuprins iubirea clară,
Nu-mi mai e viaţa amară,
De iubire-îmbrățișat,
Dorul meu s-a spulberat.

Iubirea îmi dă putere

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Uneori vreau să gust uitare,
Zborând prin cerul înstelat,
Să lepăd haina ce mă doare
Doar colindând în lung și-n lat.

Uneori vreau să privesc stropii
Din colţul meu de nor pufos,
Să-mi pun sub cap, în tihnă, plopii,
Oferind tot ce-i mai frumos.

Uneori vreau să pierd uimirea
Din filele anterioare,
Să plămădesc doar fericirea
Acestei lumi, sădind o floare.

Uneori vreau să-ți dau o clipă
Din tot ce am acumulat,
Să uit că am făcut risipă
Când sufletu-n palme l-am dat.

Uneori simt cum mă doboară
Măștile care mă rănesc
Dar, mă retrag în prag de seară
Puternică, să te iubesc!

Iubirea ta îmi dă putere
Să ignor tot ce m-a lovit,
Să privesc măștile-n tăcere,
Să te iubesc necontenit.

Sunt uimită

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt uimită să-mi văd versul,
Ce din suflet îl aștern,
Cum inundă Universul,
Gândul mi-e de-acum etern.

Sunt uimită să-mi văd clipa,
Așternută cu migală,
Cum își leagănă aripa
Peste lumea virtuală.

Sunt uimită c-am atins
Acest prag al fericirii,
Nu am sufletul învins,
Scriu doar de dragul iubirii.

Sunt uimită că pe lume,
Iubirea, încă persistă,
Că din suflet, azi, pot spune:
Sunt uimită dar, nu-s tristă.

Sunt uimită c-a mea strofă
Și al meu cuvânt umil,
Nu are costum din stofă
Da'-i sincer ca un copil.

Cuvinte de iubire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Şi-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt cuvintele rostite
De-atâtea suflete reci,
Care îţi pătrund în minte
Şi te dor, te dor, pe veci.
Sunt cuvinte ce lovesc
Cu-adevărul lor profund
Dar, care te lecuiesc
Şi-ţi rămân mereu în gând.

Sunt cuvintele nespuse
De privirile stângace,
Iubitoare şi supuse,
Ce vor liniştite și pace.

Sunt cuvinte amăgitoare
Fără tihnă şi sfârşit
Ce lovesc cu disperare
Chiar dacă nu ai greşit.

Sunt cuvinte nerostite,
Ghemuite în privire,
Cu sufletul căptuşite,
Ce-şi au rostul în iubire.

Sunt cuvintele pe care
Uit mereu să le rostesc,
Dacă tăcerea te doare,
Nu uita cât te iubesc!

Petală plutitoare

Sunt o petală rătăcită
În palma ta, de fericire,
Renasc în lumea împietrită
Și-mi scald ființa în iubire.

Sunt petala-înmiresmată
Cu-a ta iubire, neumbrită
De nicio ploaie camuflată,
De nicio boare otrăvită.

Sunt o petală plutitoare
Pe-oceanul dragostei imens
Ce mi-l așteri, ducând în zare
Iubirea picurată-n vers.

Sunt petală alcătuită
Din iubire adevărată,
Din sufletul tău pornită,
În viaţa mea picurată.

Fără argumente

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Numai o parte dintre voi
Ați putea să înmuguriți,
Dacă ați proceda ca noi,
Orice va fi, să vă iubiți.

Să-așterneți iubire pură
Peste tot ce vă-înconjoară,
Chiar dacă-n suflet arsură
Veți simți seară de seară.

Numai o parte dintre voi,
Partea aceea minunată,
Care-ați trecut prin vânt și ploi,
Veți cerne dragostea curată.

Să-împletiți vii sentimente
Din lacrimi sau din dor imens,
Fără a cere argumente,
Să dăruiți suflet intens.

Noi ne iubim fără oprire,
Noi ne iubim cu-adevărat
Iar viata noastră în iubire
Se construiește neîncetat.

A iubi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Dac-a iubi e o greșeală,
Mă lasă, te rog, să greșesc
Pentru că-n viața mea banală
Altfel, n-am de ce să trăiesc.

Dac-a iubi e o eroare
Pe care o repet mereu,
Risc să greșesc în continuare
Oricât mi-ar fi de dor și greu.

Dac-a iubi curat și simplu
Doi ochi care m-au fermecat
Deși, de lacrimi mă tot umplu,
Voi iubi cu adevărat.

Dac-a iubi fără vreo plată,
Este imensa mea greșeală,
Te voi iubi doar viața toată,
Riscând să par o anormală.

Dac-a iubi, pe-aceasta lume
E un ridicol sentiment,
Te voi iubi, orice ai spune,
Nu doar din simplu-amuzament.

Rămân în urmă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Iubitul meu, pe zi ce trece
Simt că rămân în urma ta,
Versu-mi devine tot mai rece,
Mult mai fierbinte-i dragostea.

Cuvântul meu n-are putere,
Nu-l mai găsesc cum îl găseam
Dar, glasul tău dă mângâiere
Iar, cu el, tot ce-mi doresc am.

Sunt împlinită, am iubire,
Iubesc enorm, iubesc curat,
Am cer senin și fericire,
Iubesc un suflet nepătat!

Iubirea ta e mai aprinsă,
Mai minunată, dragul meu,
Am inima de dor învinsă
Și-i mulțumesc lui Dumnezeu!

Astăzi este "baba'' mea

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt tristă, astăzi este ''baba" mea
Ceru-i la fel ca mine de înnorat,
Aș zâmbi într-o clipă, de-aș putea
S-aștern seninul ce mi-a fost furat.

Sunt indignată, sunt prea obosită
Să lupt cu pieptul gol prin crivăț dur,
Să retrezesc iubirea adormită
În tot ce-a fost odată, cald și pur.

Sunt tristă astăzi și dezamăgită
De lacrimile care curg în van,
Pentru o lume mult prea împietrită,
Mai rece zi de zi și an de an.

Sunt tristă fiindcă-mi este dat
Să văd cu ochii mei ce suflet am,
E "baba" mea iar, cerul e înnorat
Iar, eu că-s suflet bun, filozofam.

Sunt veselă, oricâte lacrimi curg,
Sunt veselă pentru că reușesc
S-aștern un vers din zori până-n amurg,
Sunt veselă pentru că te iubesc!

Sunt veselă, soarele iar răsare
Când glasul tău tristețea-mi risipește,
Sunt veselă, iubirea ca o floare,
În sufletul meu trist, înmugurește.

N-am să mă-nclin minciunii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


N-am să mă-nclin nicicând
La fumurile tale,
Eu am trăit luptând
Cu lacrimile-n zale.

Eu nu aștept să-mi pice
Para cea mălăiață,
Jucând în gând popice
Cu o bilă de gheaţă.

N-am ce invidia
Din scara-ți aurită,
Nu pot aprecia
Lenea desăvârșită.

Eu am pășit prin jar
Oricât mi-a fost de greu,
N-am trăit în zadar
Cum o faci tu, mereu.

N-am să mă-nclin minciunii
Poleită de tine,
Am simțul rațiunii
Sculptat atent și bine.

Eu nu mă-nclin vreodată
În fața unui zid,
Eu iubesc lumea toată
Dar, nu stimez un vid.

N-am să mă plec coroanei
Mânjită de-a ta frunte,
Visând viaţa reginei
Într-un palat din munte.

Eu am privit iubirea
În ochii ei cei verzi
Și-am gustat fericirea,
Chiar dacă nu ne crezi.

N-am să mă-nclin dreptății
Ce-o decretezi mereu,
Am simțul calității
La bine și la greu.

Eu nu-mi îmbrac ființa
În straie diavolești
Slăvindu-mi neputința
În care tu domnești.

N-am să mă-nclin dorinței
De-a mă citi vreodată,
Pierzând pacea credinței
Sub bolta mea-nstelată.

Eu am dragoste pură
De dat și de primit,
Sunt cât o picătură
Dar, nu vreau să-ți permit.

N-am să decad din dreptul
De a-mi slăvi iubirea,
Chiar de-mi oferi tu sceptrul,
El îmi dă fericirea.

Eu luminez ca Luna
La pieptul lui, vibrând,
Îmi pune-n zori cununa
Pe culmi de nori, dansând.

Te iubesc, suflet de înger!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Te iubesc, când ochii-n lacrimi
Te aşteaptă să-i săruţi,
Te iubesc când pleci departe,
Peste mări adânci şi munţi.

Te iubesc, cum iubesc cerul
Limpede şi înstelat,
Te iubesc din cale-afară,
Te iubesc, cu-adevărat!

Te iubesc, chiar dacă norii
Uneori se mai ivesc,
Te iubesc numai pe tine,
Pur şi simplu, te iubesc!

Te iubesc, cum iubesc stropii
În zile caniculare,
Te iubesc, fără odihnă,
Te iubesc, la disperare!

Te iubesc când iarna vine
Peste noi şi curcubeu,
Te iubesc, suflet de înger
Şi te voi iubi mereu!

Te iubesc în orice clipă,
De doi ani eşti zborul meu,
Te iubesc enorm şi sincer!
Martor îmi e Dumnezeu.

Anonimului

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Privește-mă cu ochii minţii,
Nu-njura pe sub ochelari,
Să alungi demonii şi sfinţii
Sub lespezile cele mari.

Citeşte-mă doar printre rânduri
De nu-nțelegi ce-am vrut să spun,
Nu mă împovăra cu gânduri
Pătate de orice săpun.

Priveşte-mă în zorii zilei
Când soarele îşi scaldă faţa,
Nu-mi întina liniştea filei
Cu gerul care sparge gheaţa.

Citeşte-mă cu îndemânarea
Unui romantic visător
Ce-a transformat în lacrimi marea,
Purtat de ultimul vapor.

Scufundă-mă-n sinceritate
De vrei să îți vorbesc deschis,
Fără metafore sărate
Uitând de fapt ce-aveam de zis.

Nu mă lovi cu-anonimate,
Nici nu mă lăuda prea mult
Chiar dac-ai cumpărat dreptate
Din târg, nu vreau să te ascult.

Revizuire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Învăţ să te îndepărtez de mine,
Să te ascund prin amintiri absurde,
Să te iubesc în ziua care vine
Deşi, n-am înţeles încă de unde.

Regret c-am încetat să cred în vise,
Trăindu-mi clipa mai intens, mereu
Şi-am adormit cu braţele deschise
Uitând că fără tine, nu sunt eu.

Învăţ să te dezbrac de diamante,
Să îţi redau chipul real şi rece,
Să-mi biruiesc aducerile-aminte
Ce sufletul încearcă să-mi disece.

Regret c-am încercat să înconjor luna
Cu mii de lacrimi prinse în cascadă,
Deşi, m-a izbit gerul şi furtuna,
Învăţ să nu regret o serenadă.