Să ne rugăm

"-Ştiu, văd cât de mult mă iubeşti,"
Mi-a spus, cu glasul lui de miere,
"-Dar te-aş ruga, să te opreşti!
Să nu-mi mai umpli de durere
Sufletul scriind despre moarte"
Concluzionând poemul meu...
"-Hai să lăsăm moartea deoparte,
Să ne rugăm la Dumnezeu
Minţile să ne limpezească
Să-nfăptuim doar ce e bine,
Paşii să ni-i călăuzească
Doar cum vrea El şi se cuvine."
Mă sfătuia-n noaptea târzie
Iubitul meu, muza mea dragă,
Ce din oricare poezie
Ştie sufletul să-mi aleagă.
Ştie sufletul să-mi aline
Dup-o zi grea, obositoare
Cuvintele lui cristaline
Îmi umple seara de culoare.
Toată tristeţea mi-o topeşte
Prin beznă să nu rătăcesc,
Mi-a demonstrat că mă iubeşte
Şi de aceea îl iubesc.