Curierul ochilor ce-i ador

Când apari fără veste, cum ai făcut acum,
Şi pârjoleşti distanţa ce-mi părea infernală,
În urma ta laşi totul, mic rotocol de fum,
Cum aş putea să spun c-a fost o zi banală?
Când reverşi cu un sunet pictând pe al meu chip
Zâmbetul ce uitasem de mult să-l afişez,
Dispărut fără urmă, pe-un ocean într-un ship,
Cum să nu cânt iubirea, cum să nu o valsez?
Când devii curierul ochilor ce-i ador
Şi-n prag de noapte blândă lumina o primesc,
În viaţa mea am totul, uitând de al tău dor,
Cum pot să nu repet eternul "Te iubesc!"?