Eliberare

 

 

Dacă tu crezi că-mi poţi purta suspinul
prin bălţi de lacrimi, fără să clipeşti
şi-apoi să-mi spui c-acesta-mi e destinul,
eu zic că-i timpul să te mai gândeşti.

Dacă tu crezi că-n spatele iubirii
te poţi adăposti oricând pofteşti,
un singur spin ucide trandafirii,
eu zic că-i timpul să te mai gândeşti.

Deşi spuneai că totul se plăteşte
în viaţa asta, cât ar fi de grea,
că tot ce ignorăm se ofileşte,
se pare c-am murit în lipsa ta.

Spuneai că n-ai să poţi uita vreodată
cum rătăceam în ochii tăi cei verzi,
deşi scăldată-n lacrima curată,
eu am murit de mult fără să vezi.

Zadarnic mă transformi în eroină
acum când teatrul s-a epuizat
îmi cauţi neîncetat o mică vină,
te-am iubit mult, dar te-am eliberat.

 

 

Din vis în vise

Mă cert cu tine de trei seri
Pentru ceva ce n-am făcut,
Doamne, şi cât aş vrea să-mi ceri
Două cuvinte şi-un sărut!

Mă cert cu tine de trei nopţi
Din vis în vise, până-n zori
Deşi, de multe ori adopţi
Rol negativ, n-am fost actori.

În ochi ni s-a citit iubirea,
Munţii prin noi s-au consacrat,
Marea, oceanul, nemurirea
Doar pentru noi s-au inventat.

Însângeraţi ne-am clădit visul
Şi-n pagini verzi l-am creionat,
Acum, răcneşte manuscrisul
Pe raftul cel abandonat.

Mă cert cu tine când în joacă,
Când serios şi-n lacrimi pier,
Doamne, şi cât aş vrea să-mi tacă
Inima, dragoste să-ţi cer...

Mă cert cu tine de doi ani,
Ne împacăm, ca doi copii
Timizi, romantici, năzdravăni,
Doamne, şi ce mult te-aş iubi!

Mă cert cu tine câteodată
Fiindcă nu vrei să înţelegi
Că te pot iubi viaţa toată
Chiar dacă alt drum ai s-alegi.

Înlăcrimată-mi cert fiinţa
Prea se complace-n lacrimi zeci
Şi nu alungă suferinţa
Din visul meu grabnic să pleci.

Mi-e dor de tine!

În noaptea asta mi-aş dori
Să retrăiesc doar primul pas,
Să fim pe scenă doi actori
Ce-şi uită rolul... şi-n impas
Aleargă-avizi înspre sufleor...
În noaptea asta te-aş visa
Coborând ca un meteor
Cu-n sărut ţi-aş amortisa
Căderea peste al meu vid,
Ce mă cuprinde doar când pleci
În noaptea asta, invalid
Mi-e sufletul, în clipe reci,
În noaptea asta te-aş striga,
În noaptea asta te-aş privi
Când stelele m-ar instiga
Să îţi şoptesc: "vreau să revii!"
În noaptea asta-am rătăcit
Cum fac mereu... pe culmi alpine
Deşi glasul ţi-am auzit...
Îmi e imens de dor de tine!

NU sunt spectatoarea ta!

Spune-o vorbă din popor
Că nimic nu-i mai uşor
Când vrei să menţii ideea,
Plângând să prosteşti femeia...
Ea se lasă răvăşită,
Crezându-se prea iubită,
O zi, două, poate trei,
Dup-o ceartă, dragii mei
Totul este minunat.......
M-ai ales dac-ai jurat,
Că, doar gura, nu te doare
Să-ţi ceri de cinci ori iertare,
Iar ea, fiindcă te iubeşte,
Te iartă, nu te loveşte
Aşa cum ai merita........
EU, oare mai pot ierta?
Până când şi de ce oare
Aş da iubire, iertare?
Unuia ce m-a lovit
Drept în suflet şi-a zâmbit?
Mai bine-un duşman pe viaţă,
Da'-i spun adevăru-n faţă!
De faptele mele-n veci
Nu-mi e ruşine... deci pleci!
Chiar dacă am anunţat
Pe toţi că ne-am împăcat,
Cu tine nu-mi este bine!
N-ai încredere în mine,
EU oare de ce te-aş crede?
Iubirea ta NU SE VEDE!
Dar glasul... neîncrezător
L-am simţit... aşa uşor...
De nu-ţi poţi imagina,
Deci, te rog, din viaţă mea
Să dispari cât mai de grabă!
Mergi la EA şi o întreabă!
Poate că te va ierta
Şi-mpreună veţi fenta
Viaţa aşa cum doriţi...
Vă doresc să vă iubiţi!
EU nu mai vreau să oftez,
De-acum nu mă întristez,
Nici tu ce să-mi reproşezi,
Am alţi ochi sinceri şi verzi
Ce-mi vor da doar ce-mi doresc,
EU am suflet să iubesc,
Nu să trăiesc în minciună.
S-au strâns multe, nu de-o lună
Încerci sufletul să-mi seci
Cu minciuni crude şi reci.
Inima mi-ai pus pe foc...
EU teatru nu pot să joc,
Iar dacă tu poţi juca,
NU sunt spectatoarea ta!
Chiar de-am lăsat de la mine
Să mai treacă două zile.
Vreau să-ţi spun că nu mă doare!!!
Iar asta nu-i răzbunare
Ci doar ceea ce-am simţit,
Drum bun şi să fi iubit!

Nu pot fi nicicând actor

Prin ceaţa serilor târzii
Legende multe-mi tălmăceşti,
Îmi umpli nopţile pustii
Şi sufletul îmi răscoleşti,
De parcă-am fi nişte copii
Cu jocuri multe şcolăreşti,
Dar te-aş ruga, nu te grăbi
Să-mi spui şi tu că mă iubeşti,
Eu sunt pretenţioasă rău,
Am defecte cât nu gândeşti,
Martor îmi este Dumnezeu,
Mai bine-ar fi să te fereşti.
Eu vreau iubire-adevărată
Nu caut ceea ce-am fumat
Nu mai vreau să trec niciodată
Prin ceea ce-i neadevărat.
Eu vreau iubirea-aceea pură
Care te face să pluteşti
Nu vreau să fiu o umplutură
Pentru o noapte ca-n poveşti,
Eu vreau iubirea minunată
Care te umple de candoare,
Iubirea caldă, înstelată
Nu cea rigidă, ce te doare.
Nu vreau sportul naţional
Practicat doar în dormitor,
Viaţa nu e un carnaval,
Eu nu pot fi nicicând actor.

Lumea e o scenă

Ultimul reflector pâlpâie încet, se stinge,
Spectacolul începe, timpul a expirat,
Cortina se ridică, pe suflete azi ninge
Pumnalul ascuţit iar a exagerat
Până şi Luna plânge de atâta durere,
Argintul i-a pierit, stelele-o părăsesc
În loja de-altă dată, acum e o părere
Mă-ntreb necontenit: oare-am să reuşesc?
Lacrima se confundă de acum cu secunda
Minutul se transformă într-un alt Univers
Actorii sunt pe scenă, umbrită le e unda,
Nu mă pot concentra să mai leg vers de vers.
În liniştea nocturnă obrajii mi-au luat foc,
Lupta este sfârsită, drama a început,
De mâine voi avea la jocuri mult noroc,
Chiorchini de lacrimi curg şi nu am priceput
Ceea ce se întâmplă, care a fost secretul,
Când s-a născut minciuna şi până unde ţine
Artistul se ridică, e mult prea scump biletul
Cortina a căzut, nimic nu merge bine.