Dorul tău

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt cub transparent de gheaţă,
Mă topesc cu tine-n minte
Sperând că în altă viaţă
Voi fi lacrimă fierbinte.

Sunt un strop de apă rece
Născută dintr-un fior,
Visul s-ar putea să-mi sece
Dar, nu-mi seacă al tău dor.

Sunt izvorul ce-şi coboară
Lacrima sub al tău dor,
Mă topesc seară de seară
Într-un vers dogoritor.

Te-ascunzi

Te-ascunzi în lumea asta mare
Ca un copac cu fructe coapte,
Când ţi-am rămas deja datoare
Cu-acele două, calde, şoapte,
Te-ascunzi în nopţile-nstelate
Ca răul printre stânci curgând
Şi-n nopţile catifelate,
Mi te strecori ades în gând,
Mă scurg pe pieptul tău, izvor,
M-arunci din stele-n altă lume
Şi printre versuri călător
Îmi sorbi secretul fără nume.
Te-ascunzi în lumea asta mare,
Un lanţ muntos acoperit
Cu fulgi de nea, dintr-o ninsoare
Ce nicicând nu s-a potolit.
Te-ascunzi ca ceru-n nori grăbiţi,
Mă urmăreşti seară de seară
Nu ai şi nu poţi să mă uiţi,
Doar împreună o comoară
Se poate împleti pe veci,
Deşi te-ascunzi, nu reuşeşti
Din al meu suflet să mai pleci,
Din simplu fapt că mă iubeşti!

Mac plăpând

Firicel de mac plăpând,
Vis pierdut pe albe câmpuri,
Picătură-n al meu gând
Ieşind straşnic din adâncuri,
Adiere mângâiată
Plânsă în ciorchini de seară,
Dragoste nesaturată
Într-o caldă primăvară,
Dor de zâmbet şi culoare,
Zbor din visul arzător,
Iubire nepieritoare
Peste vers rătăcitor,
Strânse-n buzunare goale
Cu pereţii căptuşiţi,
În tăcerea din petale,
Trăiţi să mărturisiţi
Fragilul suflet sub soare,
Sângele vieţii-nverzit
Într-un nor plin de splendoare
De iubire încălzit.

Forţa iubirii noastre

Te-am amendat, iubite, într-o seară,
Te-apostrofam, în minte, mai mereu
Când m-apăsa pe suflet ca o gheară
Tăcerea ta, lovindu-mă din greu.
 
Te-ameninţam în versuri dezlânate
Că voi uita de tine şi de noi,
Te părăseam în fiecare noapte
Dar zorii ne găseau pe amândoi.
 
Ne picurau iubirea peste lacrimi,
Ochii ni-i deschidea spre răsărit,
Ne demonstra c-avem ascuns în inimi
Un sentiment adânc întipărit.
 
Te dezmierdam în taină câteodată,
Când sufletu-mi urla de al tău dor
Dar, mă trezeam în vis asediată
De glasul tău, de ochii ce-i ador...
 
Te priveam noaptea fără încetare,
Te sărutam în gând şi te mustram,
Te amendam iubite, dar mai tare
Forţa iubirii noastre desluşam.
 
Au încercat mulţi nori să ne doboare,
Fulgere crude cerul ne-au rănit,
Dragostea noastră este mult mai mare
Deşi mulţi încă nu s-au lămurit.

Prin cenusa...

Sângele nu a curs, așchii nu au sărit,
Cerul mă găzduia pe norul plin de zgură,
Cuvântul se năștea când soarele-a murit
Și-am rămas fără sunet, l-am înecat în gură.
Spasmele îmi umpleau pieptul fără-încetare,
Vroiam să strig, să zbier, să țip ca o nebună,
Să spun ce simt, să mor, să spun ce rău mă doare...
Dar... cum și când și cui? până și blânda Lună
A dispărut de teamă să nu o întristez,
În noaptea absolută nici ea nu vrea s-apară,
S-a învățat cu mine să zbor și să vibrez...
Nu vrea să-mi bea licoarea din seara-asta amară
Flacăra din retină, săgeata din cuvânt
Mi-au împietrit fragmentul de seară-înmiresmată
Lăsând în urmă groază... sânge coagulând
Din creștet până-n tălpi, m-am scurs ca o prelată
Plină de norii groși, uciși pentru vecie,
Fără de reflectoare m-am târât prin cenușă...
Nimeni nu poate spune, nu are cum să știe...
Cât de mult am sperat că vei intra pe ușă,
C-ai să renaști pe-aleea fără vreo buruiană
Că-mi vei opri, din drumul fără de bariere
Stropii fierbinți, de-acum, nelipsiți de pe geană,
Dar nu cred că-ți mai pasă nicicând de-a mea durere.

Cerul e doar al meu

Cu zâmbetul pe buze, vibrând de fericire
Am adormit aseară și ...te-am visat iubire...
Nu, nu e ceva nou, chiar ai și tu dreptate,
Doar te visez de-un timp în fiecare noapte...
Te mângâiam pe față, pletele-ți răscoleam...
Prin ploaia nesătulă, la fel ne sărutam,
La fel ca-n prima seară când ploaia ne-a unit...
Ce-aş mai putea sa-ți spun...decât: bine-ai venit!
Din valurile mării, din bolta înstelată,
Nu mai contează-acum, am simțit înc-odată
Că ceru-i doar al meu, că orice rază fină
Mă poate lumina iar noaptea poa' să vină.

Inca exista iubire

Trebuie să scriu ceva
Fiindcă astăzi viaţa mea
A fost crudă și amară
Însă în aceasta seară
Toate-au luat o-întorsătură
De-mi vine să tac din gură
Și să scriu, să scriu , să scriu
Sunt fericită, nu știu
Cât va tine fericirea...
Dar se pare că iubirea
De-această dată-a învins...
Sentiment de nedescris
Simt în sufletul meu iar,
Voi, cei mulți n-aveți habar
Ce-a însemnat pentru mine
Ziua-asta, dar este bine
Acuma că s-a sfârșit...
De fapt totu-a revenit...
Nu îmi mai găsesc cuvinte
Nu mai știu ce spun... în minte
Îmi vine doar glasul lui...
Sunt fericită!...oricui
Îi doresc aşa să-i fie
Cum îmi este acum mie
A învins iubirea noastră!
Pe planeta-asta albastră
Încă exista iubire,
Dragoste și fericire!

Oare doar eu sunt vinovata?

În seara asta-am înțeles că nu e numai vina mea,
Am încercat să mă feresc de gândul ce mă-învăluia,
Am încercat să te azvârl în lada plina cu-amintiri,
Dar mi-ai trimis în acea clipă, parfumul unor trandafiri,
Am încercat să tai de-odată iubirea ta din rădăcină
Dar, n-am putut, gându-mi zbura, numai la tine, am vre-o vină?
Oare sunt doar eu vinovată că te iubesc aşa de mult,
Că îmi doresc în orice clipă să te sărut și să te-ascult?
De ce nu recunoști că tu ești cel ce-a făcut primul pas
În drumul nostru spre iubire, iar de atunci în al meu ceas
Sălășluiește doar iubirea ce-n suflet loc și-a ocupat
Iar în minutele rămase sufletul mi-ai însiropat
Seară de seară, zori de zori cu al tău suflet cald si blând
De ce nu m-ai lăsat iubite să mor în mine-atunci plângând?
De ce mi-ai dăruit speranța și zâmbetul doar într-o zi?
Oare nu mi-ai intrat în viaţă cu gândul sfânt de-a te iubi?

Fără tine sunt pustie,

Am încercat, cât am putut
S-ascund lacrima, tot mai mult,
Chiar şi tristeţea să-ţi alung,
Când ai spus"n-am să pot s-ajung",
Ţi-am simţit glasu-ndurerat,
Doar pe moment nu am oftat,
În lacrimi nu am izbucnit
Dar, am simţit...şti ce-am simţit?
Am încercat, doar ţi-am promis,
De zeci de mii de ori ţi-am zis...
Dar depărtarea mă omoară,
În zori de zi şi-n prag de seară,
În miez de zi dorul striveşte
Mă simt strânsă ca într-un cleşte.
Sufletu-n flăcări îmi tot arde...
Mai sunt minute miliarde,
Clipe şi zile atâtea sunt,
De nu mai ştiu pe-acest pământ
În care clipă voi zâmbi,
Mi-e dor de tine! vreau să şti!
Fără tine mă simt pustie,
Mi-e dor! aşa cum ţi-e şi ţie!