Aţi ştiut....dar aţi sperat
Să nu fie-adevărat
Ceea ce v-am oferit
Ca pe tavă, poleit?
Aţi ştiut chiar de la mine,
Nu am ascuns nici de tine,
Nici de el şi nici nu vreau
Într-o minciună să stau!
Aţi ştiut că sunt ciudată
Şi îmi dau inima toată
Cu sincereritatea mea...
Mi-aţi ucis încrederea !
Aţi crezut că-s adormită
Că-s o proastă răvăşită?
Că-mi trebuiesc ochelari?
Pentru-a lupta cu gheţari?
V-am lăsat să vă distraţi!!!
Ce-aţi cîştigat? să visaţi?
Dar azi, mai sincer vă zic:
Nu aţi cîştigat nimic!
Şi nici eu nu am pierdut
Cum aţi sperat la-nceput,
Sau, poate, mult mai tîrziu
Asta chiar nu vreau să ştiu...
Chiar nu m-ar interesa
Mi-aţi ucis încrederea!!!
Asta-i partea importantă!
Credeţi că sunt arogantă?
Că-s în rime abuzivă?
Că-s credulă şi naivă?
Că nu am toţi boii-acasă?
Dar nu sunt o mincinoasă!!!
Iar cu asta mă mîndresc!!!
Doar prin adevăr trăiesc!!!
Nu pot minţii, sunt cum sunt...
Un muritor pe pămînt,
Şi tuturor le-am cerut
Doar atît, de la-nceput
De nu vrei să-mi povesteşti,
Nu-i problemă, hotăreşti
Tot ceea ce vrei să-mi spui,
Tuturor le-am spus... şi lui,
Chiar şi ţie...zi de zi:
Nu suport prietenii
Ce se linguşesc şi-apoi,
Cam de "luni şi pînă joi"
Uită că şi tu eşti om...
C-o inima de beton,
Te loveşte pe la spate
Scăldîndu-îţi sufletu-n noapte.
Pe mulţi i-am tot învăţat:
Spune frate-adevărat!
Dacă vrei să îmi vorbeşti
Altfel prieten nu-mi eşti!!!
Nu te-ntreb nimic in plus,
Spune-mi doar ce ai de spus
Dar, cu sufletul curat
Prieten adevărat
Îmi e doar cel ce mă simte
Că nu mint şi NU MĂ MINTE!
Cum de-un timp aţi încercat
V-am simţit..,dar, v-am lăsat....
Să vă schimb...n-am chef acum,
Voi rămîne pe-al meu drum,
M-am săturat să rostesc:
Sigur? sincer? mulţumesc!
Chiar vă multumesc frumos!
M-aţi minţit, dar nu sunt jos
Aşa cum poate credeaţi,
Însă, nu vă bucuraţi!
Ieri am plîns, azi radiez,
N-am de ce să mă-întristez
Cum făceam cînd mă minţeaţi
Zi de zi, deşi ştiaţi
Că eu nu suport minciuna,
Totuşi mă-nşelaţi întruna...
Foarte trista poezia ta , DANA !Cred ca-i cel mai teribil lucru sa-ti fie tradata increderea mai ales acolo unde ai investit sentimente puternice si ai crezut ca totul se bazeaza pe incredere si sinceritate.Sinceritatea poate sa fie buna, dar si rea, pentru ca atunci cand este asa, ea raneste.Doare, dar este necesara .Nu inteleg de ce unii oameni prefera sa se "ascunda dupa deget", cand ar fi, mai simplu, la o discutie sincera, sa se spuna totul, sa se "dea cartile pe fata"...sa existe sinceritate, respect si adevar .Dar ca sa ai toate astea trebuie sa existe ,, COMUNICARE ,, , iar fara a comunica nu rezolvam nimic si nu vom alfa niciodata adevarul .
RăspundețiȘtergerePentru cine nu mi-a inteles poezia as vrea sa dau citeva detalii...in viata mea am dat peste atitia oameni care nu au fost ceea ce pretindeau...incit acum... suflu si-n iaurt....nu vreau sa mai sufar !!! imi ajunge! vreau sa fiu fericita alaturi de familia mea, de care trebuie sa ma ocup, nu pot sa-mi pierd timp pretios decit cu oameni care intradevar sunt cu suflet.ASTA SUNT! CINE MA IUBESTE SA MA IUBEASCA ASA CUM SUNT, NICI NU MA CERT CU NIMENI, NICI NU INCERC SA SCHIMB PE CINEVA, DOAR MA RETRAG FARA COMENTARIU[DISPAR CIT AI CLIPI]
RăspundețiȘtergere