Prefer să visez

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Mă arde liniștea adâncă
Din gheaţa nopților trecute,
Speranța mă vânează încă,
Punând sechestru zilei mute.

Mă arde haosul eteric
Ce prinde aripi uimitoare
În gheara unui mit feeric
Ce-a înflorit dintr-o eroare.

Îi cer trecutului iertare
Să i-o pot dărui-n vecie,
Aleg aleea spre visare
Să nu simt ce va fi să vie.

Îi dăruiesc nopții iubire
Să-și împletească cer cu stele
Chiar dacă va fi să te mire
Șuvoiul lacrimilor mele.

Îmi ninge pagina cu vise
Din cerul părăsit de ploaie,
Beau lacrimile nepermise
Ce mă transformă în șuvoaie.

Revărs paharul cu uitare
Pe toate paginile negre,
Să privesc clipa ce mă doare
Din colţul camerei integre.

Visez că se va naște clipa
Când curcubeul voi picta,
Și voi împiedica risipa
Nopților, fără șoapta ta.

Visez o șoaptă nevăzută
Pe geana pragului de seară,
Mă frige lacrima pierdută
Sub pașii tăi de astă vară.

Din ceaţă sorb numai o coajă,
Nici nu promit că voi putea
Să cern nisipul de pe plajă
Pe-un așternut de catifea.

Din suflet împletesc cuvântul
Să-aline lacrima din mers
Și nu permit să-ncerce vântul
Să-mi stoarcă dragostea din vers.

Prefer să beau, din cupe, apa,
Oricât de chioară o găsești,
Decât să sparg, sub pleoapă, ceapa
Visând o viaţă ca-n povești.

Prefer să mă ascund sub vise,
Pe norul meu, de mulţi râvnit
Iar, lacrimilor nepermise
Să le pun frâu în asfințit.

Iar, de vei râde printre rânduri
De drumul meu catifelat
Și n-ai căzut deloc pe gânduri,
E semn că n-am falimentat.

În noaptea fără vise

Mă lasă-n zori să te trezesc
Cu un sărut pe gene,
În şoapte dulci să te-nvelesc
Şi să zburăm alene,
Mă lasă-n miez de zi să-ţi dau
Doar un sărut pe frunte,
Sufletu-n palme să-ţi predau
Şi-apoi să pleci spre munte...
Mă lasă să-ţi fur alt sărut
Şi mai târziu, spre-amiază
Să-ţi mint că doar ţi s-a părut
Că de-al tău dor stau trează
Când noaptea-ncet mă înveleşte
În lacrimi şi suspine,
Inima-mi ţipă nebuneşte:
"Mi-e tare dor de tine!"
Mă lasă alt sărut să-ţi fur
Şi mai târziu, spre seară,
Cu dorul tău, să pot să-ndur
Alt miez de noapte-amară.
Mă lasă-n noaptea de amor,
Pleoapele-ţi nedormite
Şi-ţi mângâi şi să te implor:
"-Guriţa, fi cuminte!"
Mă lasă versul să-ţi rostesc
Cu braţele deschise
În el, să-ţi spun cât te iubesc,
În noaptea fără vise.

Atunci te voi uita

Când Soarele-n apus va răsări,
Frunza-n albastru se va înopta,
Luna în miez de zi îmi va zâmbi,
Iubitul meu, atunci te voi uita,

Când Carul Mic bolta va netezi,
Sărutul tău nu mă va îmbăta,
Când anul va avea numai o zi,
Iubitul meu, atunci te voi uita,

Când voi păşi în mâini pe o alee,
Când lumea-ntreagă mă va imita
Când voi fi în deşert o orhidee,
Iubitul meu, atunci te voi uita

Când geana morţii crud mă va atinge,
Munţii oceanul va amaneta,
Aripi de înger pana îmi va frânge
Iubitul meu, atunci te voi uita

Când Soarele în zori încă răsare,
Stelele-n noapte încă strălucesc,
Dorul de tine e imens de mare,
Cum să te uit, când eu doar te iubesc?

UN SIMPLU VIS

Închizând ochii: pleoapele le-apăs mai tare
Şi dintr-o dată zbor cuprinsă de visare,
Cămaşă mea de noapte se-agaţă de o stea
O rog... şi mă aduce-n zbor pîn' la fereastra ta,
Intru încet, pe geam, păşind ca o pisică,
Nu vreau să te trezesc, şi să respir mi-e frică.
Păşesc încet spre pat, cearceaful îl ating,
Stelele de pe cer pâlpâie şi se sting.
E noapte, întuneric, m-aşez jos pe covor,
Nu vreau să te trezesc, deşi mi-a fost un dor...
Perdeaua pâlpâie de vînt, iar tu tresari din somn...
Eu săr pe frunte să te mângâi, din nou să te adorm,
Ca un copil ochii-i închizi, dar îi deschizi apoi,
Ţi-ai dat seama că nu eşti singur, ci suntem amândoi.
Un zâmbet îţi cuprinde faţa, te-ntrebi nedumerit
-Pe unde ai intrat? de mult? de mult timp ai venit ?
Eşti abur? o nălucă? sau doar vis frumos?
Mă lasă părul să ţi-l mângâi, să văd de-i mătasos!
În păru-mi mâna ţi se-afundă, eu fruntea ţi-o sărut
Palmele faţa-mi părăseşte, ochii-i deschid şi-am priceput
C-a fost un simplu vis de noapte, dar nu-mi pasă,
E dimineaţa şi începe o altă zi frumoasă.

CHIAR DE-A TRECUT O NOAPTE....

Se lasă de-acum noaptea, se lasă-încet, încet
Tu eşti iar lângă mine, dar eşti mult mai atent...
Petalele pe care pe pat, le-ai răvășit,
Ai grija lor, s-alinte sufletu-mi dezgolit,
Când nopții îi pui frână, să nu se mai grăbească,
Ținându-mă de mână cu pofta-ţi nebunească
De a cunoaște totul şi-a mai descoperii,
De-a afla mii de taine doar până-n zori de zi
Pe bolta înstelată, luna şi-a luat chitară
Şi-i mângăie alene strunele-n miez de seară...
O nota....şi-încă una, pe fruntea-mi transpirată
Îmi freamătă sărutul cu gura-ţi adorată...
Ai palmele prea fine pentru-a te refuza
Şi-obrajii-îmbujorați, ca să nu fiu a ta
Pe norii albi ca neaua deja mă porţi de-acum
Aş vrea doar să şoptesc, dar nu am cum să-ţi spun
Sărutul tău m-opreşte, uitând de fapt ce-am vrut
Tu mă săruţi din nou şi-o iei de la-început...
Iar noaptea-încet coboară, înmiresmată-n stele
Mi-alungi cu-a ta blândețe din gândurile mele.
Fereastra spre iubire mi-o deschizi neîncetat...
Nu pot să cred că eşti, dar... este-adevărat...
Tu vrei să mă convingi cu-al tău sărut fierbinte,
Dar m-ai convins deja cu-un sărut înainte,
Deşi urmează încă mai multe şi mai dulci
Fără-un strop de efort pe-nalte culmi m-aduci,
Iar zorii ne cuprind în dragostea nebună,
Ne luăm de-acum adio, dar numai de la lună
Oprindu-ne-o secundă, dar mai mult nu se poate...
Ne dorim neîncetat, chiar de-a trecut o noapte.

Am obosit !!!

Nu mai ştiu ce s-a întâmplat...
Poate s-au precipitat
Mult prea multe peste mine,
M-am simțit şi rău şi bine,
Am plâns chiar de disperare,
Dar am şi râs aşa tare
De am...obosit subit.
Creierul mi-am răvășit
Şi tot ce-a fost mai curat,
Într-un fișier uitat,
Virusat şi încâlcit
Parcă-aş fi postat greşit ...
Refuză să se-afişeze
Dau un clik , dar să-întristeze
Cu-amintiri din cale-afară
Nu-încetează să apară.
Deschid un alt fișier
Dar şi asta-i plin de ger ...
Iar eu ... vara o iubesc ...
Efort supraomenesc
Trebui să depun în minte
Pentru-a merge-înainte
Lupt să dau totul pe spate,
Însă mă trage-într-o parte
Copy & Paste, deşi visam
Să arunc totul pe geam
Şi-un Windows nou să montez
Să nu mai plâng şi oftez .

De vrei leguma sa traiesti...

Să te îneci în nepăsare,
Să poţi da vieţii o culoare,
Să te-nconjori de nesimţire
Ne luând în seama vreo clipire
Şi nici măcar o adiere,
Ca să trăieşti fără durere,
Ca să trăieşti în astă lume
Plină de rele zise bune,
Să nu îţi pese nici de vânt!
De vrei să mai fi pe pământ
Să nu îţi pese nici de-o boare...
Să te cuprinzi în nepăsare
De vrei ,,legumă" să trăieşti
În seră doar să înverzeşti,
Să fii udată şi plivită
Fără să-ţi pese o clipită
De ceea ce e-n jurul tău,
E vrerea ta, dar sfatul meu
Nu poate fi aşa cum eşti.
Trăiește cum vrei să trăieşti!
Pune sau nu, suflet în tot!
De nu te doare nici în cot,
N-am să te-nping eu azi la luptă,
Trăieşte-ţi viaţa ta cea ruptă
Probabil de realitate
În seră-n haos, nedreptate
Şi nepăsare câtă vrei...
Doar nu trăiești tu anii mei
Şi nici eu viaţa nu-ţi răpesc
Luptând mereu doar să răzbesc.

Din visul primaverii

În prag de toamnă, începutul serii pare
Un vis urât, ce mult prea greu dispare,
În prag de noapte, visul toamnei lungi
Te bântuie-n furtuni, făcându-te să plângi
Ca cerul ce într-una peste noi se revarsă,
Îţi macină inima, cu ploi cu tot, prea arsă
Şi totul se învârte începând cu pământul,
Pe care îl irită şi îl răsfrânge vântul
Şi stropii reci de ploaie se învârt până jos,
Ajutaţi chiar şi ei de cerul cel noros...
Se-nvârte... şi se-nvârte... la locul lui revine,
Chiar dac' ameţesc toate, te ameţesc pe tine
De nu mai ştii ce faci, nu mai ştii ce gândeşti,
Te-nvârţi şi tu cu ele, încercând să trăieşti
Şi te învârţi prin viaţă, aducându-ţi aminte
De zeci de alte ploi, cu multe seri-nainte
Când zgomotul furtunii la fereastre-ţi bătea,
Din visul primăverii prea lesne te trezea.