Nu mai vreau să fiu minţită!!!

Aş vrea să tac, să vă țin minte
La tot ce-mi spuneți iau aminte,
Să tac...să tac la infinit,
Să vă ascult la nesfârșit...
Dar nu mai vreau s-aud minciuni
De la prietenii mei buni...
Vreau s-aud că sunt dușmănoasă,
Nu vreau să-mi spuneți că-s frumoasă,
Vreau adevărul, doar atât!
Nu vreau s-aud nici un cuvânt
De laudă şi de alint
În clipa asta, asta simt...
Să loviți cât mai tare-n mine,
Sigur aşa va fi mai bine.
NU vreau să mai aud de-acum
Că-n faţa mea ar fi vre-un drum,
Fiindcă nu este-adevărat,
Iar de minciuni m-am săturat...
Nu vreau s-aud nimic, nimic...
Striviți-mă ca pe un plic
Lipit la gura deşi-i gol,
Vreau tăvălită prin nămol
Cu pietre vreau să fiu lovită...
Sigur aş fi mai fericită
Decât minciuna să mă sece...
Scăldați-mă în apa rece,
Cu spini uscați mă mângâiați
Dar vă implor...nu lăudați
Nimic, din ceea ce expir ...
Vreau să fiu doar un musafir
Să plec pe unde am intrat,
M-aţi reținut , e-adevărat
Dar e de ajuns...e prea târziu
Cum să mai tac? chiar nu mai știu
Când mulți mă scaldă în minciună
De șapte ori pe săptămână.