Degeaba

Ar mai fi fost atât de multe
De spus, dar cine să te-asculte?
Pe banca veche din alee
Ai rămas trist, fără idee,
Iar paşii mei pe caldarâm
Ţi-au transformat visele-n scrum.
Degeaba... ai tot încercat
Să-mi demonstrezi anticipat
Că n-am de ce să investesc
Şi-a doua oară...şi greşesc,
Privirea-întoarsă, nu durează,
Iar despărţirea te-întristează.
Degeaba-i spus tot ce-ai gândit,
Eu am plecat cu pas grăbit,
Iar ochii-n lacrimi ţi-am scăldat
În clipa când ne-am sărutat.
Degeaba, te-ai întors acum
E prea târziu, cum să-ţi mai spun ?
Câtă dreptate ai avut...
C-am sperat un nou început
Care-n scurt timp s-a destrămat...
Degeaba-mi spui că m-ai visat,
E prea târziu, iubitul meu
Să-ţi spun că drumul a fost greu?
Orice-ai fi spus, ai fi gîndit
Eu tot pe el aş fi păşit,
Doar pentru c-aşa trebuia
Să-mi derulez din viaţa mea.
Şti bine că aş fi rămas,
Îmi tremura lacrima-n glas
Când mă priveai aşa smerit,
Degeaba te-ai întors grăbit
Dacă de mână nu m-ai luat
Atunci... să mă opreşti forţat,
Să-mi demonstrezi, nu doar să-mi spui
Că vei rămâne-al nimănui,
Degeaba azi ochii-ţi plutesc
În lacrimi şi-mi spui să zâmbesc,
Că totul a trecut şi-i bine...
Că ti-a fost foarte dor de mine...
Degeaba... fiindcă n-ai aflat
Şi n-ai să afli niciodat'
Pe caldarîm, în urma mea,
Cum mi-era stoarsă inima
Şi-atâția ani şi ani de zile
Nu m-am gândit decât la tine
Degeaba, nu mai este loc
Pe-aleea-aceea să mă-ntorc
Să-mi caut inima zdrobită
De firea ta nehotărâtă.